Adrian Papahagi: La asta ne opunem: transformarea educației și cercetării în învățământ politic. Am mai trăit asta înainte de 1989

    Print Friendly, PDF & Email

    Fac parte din Societatea Internațională a Anglo-Saxoniștilor (ISAS), adică a profesorilor și cercetătorilor specializați în istoria și literatura engleză din sec. V-XI/XII.

    Firește, pe vremea aceea, în evul mediu „întunecat”, umanitatea înapoiată nu inventase încă marxismul cultural, așa că anglii și saxonii nu știau să-și ceară scuze că nu sunt destul de feminiști și că poemele lor nu respectă paritatea eroi/eroine.

    Nici prea mulți anglo-saxoni de culoare sau musulmani nu existau în vremea lui Beda, așa că, pe scurt, ei nu prea sunt un subiect în cercetarea anglo-saxonistică.

    Noi știm azi că anglo-saxonii erau obscurantiști, rasiști, creștinopați și sexiști. Ei nu știau încă asta, dar nu e niciodată prea târziu să-i demascăm.

    La fel, trebuie să-i demascăm preventiv pe cei care studiază parșiv, deviaționist și albo-suprematist poemele religioase anglo-saxone din Ms Junius 11, omiliile lui Aelfric sau traducerile din vremea regelui Alfred cel Mare.

    Să ne facem deci autocritica!

    Iată ultimul mesaj primit de la conducerea acestei societăți savante, ocupate până de curând cu studiul pașnic al limbii, literaturii, istoriei și surselor manuscrise ale culturii anglo-saxone (engleze vechi):

    „It is also crucial to recognize that medieval studies is [are!] not unconnected to the world „outside” – one need to only look at the objects of medieval material culture – shields and helmets and banners – appropriated and wielded by hate groups at Charlottesville, or consider how even the term „Anglo-Saxon” is connected to an ideology of white supremacism in addition to its traditional use within our fields of early medieval scholarly study.

    As teachers, scholars and intellectuals, we all must work to acknowledge and work against such hateful, and hate filled, reformulations of the medieval, when the opportunity presents itself, as well [as to] reexamine our our [sic!] own practices, methods and beliefs within our work. We are connected to such issues, but how we remain connected to them has the capacity to redefine our fields, and our work, for better or for worse. Work for change.” (ultimul îndemn e un soi de echivalent obamist al strigătului tradițional „Luptăm pentru pace!”).

    Nu știu ce s-a discutat la congresul ISAS, recent încheiat în Honolulu (prea departe și prea scump pentru mine), dar aparent temele care au animat comunitatea nu au mai fost exclusiv savante, ca în trecut, ci preponderent ideologice.

    S-a vorbit despre „Decolonizing Anglo-Saxon Studies” și „The Obama Moment of Anglo-Saxon Studies” (?!?).

    Noul președinte al Societății s-a angajat ferm în fața membrilor, în acești termeni:

    „We have taken feminist scholarship more seriously; and this past week was spent discussing how to strengthen our most vulnerable members so that the field as a whole can grow stronger. We may stand at a crossroads, facing many unanswered questions, but there are a few things I know for sure:

    – We reject white supremacist abuse of our period and our terminology. 
    – No amount of words – statements, petitions, or nomenclature – will replace the need for action.
    – ISAS will continue to evolve, as it always has.”

    Nu știu ce legătură au aceste onorabile preocupări cu filologia și istoria medievală, nici nu am cunoștință ca vreun membru să fi comis vreun act odios în ultimele decenii. Observ doar cum o societate savantă își asumă un discurs politic, care nu are nicio legătură cu studiile noastre. Dar ce nu e politic azi?

    În fine, a fost aleasă, cu o impardonabilă întârziere istorică, o vice-președintă de culoare, care a ținut acest discurs – nu despre excelența academică sau în cercetare, ci despre agenda ideologică a zilei:

    „This is an opportunity to make positive change in the field. ISAS and the A-Sist [nu știu ce e asta: Anglo-Sisters?] community has [have!] been rattled pretty hard over the last year and a half, but it seems that there is a genuine movement to make our field better. As a woman of color and an Anglo-Saxonist, I hope I can provide a perspective that is somewhat on the periphery of the field right now. However progressive my input may be, I am conscious of the many people in the field who have been there for decades and contributed to advancing scholarship. My hope is not to make anyone outsiders, but this ‘moving forward’ will require us all to become a collective team and perhaps on occasion meet in the middle. Change may happen slowly, but I think it will come.”

    Cu alte cuvinte, spune că, deși ISAS va trece de la o agendă științifică la una ideologică „progresistă”, nu vrea să-i epureze din prima pe moșii albi încremeniți de decenii în filologie.

    Pe scurt, am intrat într-o organizație savantă în 1999, iar în 2017 m-am trezit într-un club cu o agendă politică progresistă, total irelevantă, dar parazitând agresiv obiectul nostru de studiu. În loc să discutăm despre manuscrise și descoperiri arheologice, vorbim despre Obama și agenda progresistă.

    La asta ne opunem, dragi prieteni, cât mai putem: la transformarea educației și cercetării în învățământ politic. Parcă am mai trăit asta înainte de 1989 și, zău, nu era deloc amuzant.

    Adrian Papahagi

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.