Adrian Papahagi: Lupta de clasă marxistă s-a extins la lupta de sexe. De ce e familia o instituție esențială

6

Poți distruge o instituție în două moduri: o desființezi sau o transformi, până când devine total altceva. În „Manifestul Partidului Comunist” (1848), Marx și Engels propuneau „desființarea familiei”. În „Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului” (1884), Engels scria că familia înseamnă „subjugarea unui sex de către celălalt” – mai exact a femeii de către bărbat. Pentru marxiști, totul e luptă între oprimați și opresori. Lupta de clasă s-a extins la lupta de sexe – ceea ce numim Freudo-Marxism, sau mai glumeț „sexomarxism”– un curent alimentat de gânditori ca Herbert Marcuse, Georg Lukács, Theodor Adorno, Erich Fromm.

Sexomarxiștii nu mai cer, ca Marx și Engels în 1848, „desființarea familiei”, ci redefinirea ei. În paralel, „revoluția sexuală” a făcut ca nenumărați oameni să prefere concubinajul sau pactul civil: mulți copii (majoritatea în Franța) se nasc azi în afara căsătoriei. E curios, nu? Cuplurile bărbat-femeie neglijează căsătoria, dar cele homosexuale o cer insistent.

De ce e familia o instituție esențială? Simplu: în familie se naște viața, în cadrul ei cresc armonios copiii. Fiindcă rolul primordial al familiei este să producă și să protejeze viața, ea se întemeiează pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie – singurii care pot procrea natural – chiar dacă nu toate cuplurile pot sau doresc să aducă pe lume copii. De aceea, nu e prevăzută căsătoria între doi bărbați, sau între două femei, care prin definiție nu pot procrea natural într-o astfel de relație.

Cei ce solicită redefinirea căsătoriei pretextează că limitarea ei la un bărbat și o femeie ar fi o „discriminare”. Termenul e însă folosit abuziv. Definiția de azi a căsătoriei e, ca orice definiție, limitativă, dar asta nu înseamnă și discriminatorie. Așa cum limitează căsătoria la un bărbat și o femeie, definiția legală o limitează la numai doi soți. Nu e și asta discriminare? Nu pot dori să se căsătorească un bărbat cu două femei? Dacă am schimba definiția, de ce n-am autoriza poligamia, care există în unele culturi? Dar de ce, dacă singurul temei al căsătoriei e voința a doi indivizi, nu am permitem căsătoria între rude apropiate (verișori primari, chiar frați)? Nu e tot o formă de discriminare? Dar de ce limităm vârsta soților? Există comunități în care se căsătoresc și copiii abia intrați în pubertate.

Pe scurt, definiția în vigoare a căsătoriei e limitativă, ca orice definiție, dar nu e discriminatorie, căci orice bărbat se poate căsători cu orice femeie dacă au cel puțin 18 ani (16, cu dispensă), nu sunt rude apropiate, au discernământ și își dau consimțământul. Ei nu sunt discriminați pe criterii de avere, naționalitate, religie, rasă sau preferințe sexuale, etc., despre care nu îi întreabă nimeni la starea civilă.

Legislatorul nu discriminează între cetățeni, ci limitează soții la un singur bărbat și o singură femeie, maturi, neînrudiți și cu consimțământ, fiindcă se gândește în perspectivă la „interesul superior al copilului”, așa cum afirmă art. 263 al Codului Civil?

Cei care apără definiția actuală a căsătoriei cred că legislatorul are dreptate și că interesul superior al copilului este să vină pe lume și să crească într-o familie naturală, cu o mamă și un tată. Firește, pot exista accidente de parcurs – moartea unuia sau a ambilor părinți, destrămarea familiei, abandonul copiilor –, dar o familie cu doi tați sau două mame este nenaturală din start și contravine interesului superior al copilului, chiar adoptat, de a crește într-o familie cu o mamă și un tată.

Iată de ce aproape trei milioane de cetățeni au cerut înscrierea definiției actuale a căsătoriei în Constituția României. Ei nu sunt motivați de ură față de semenii cu alte preferințe sexuale, ci sunt preocupați de interesul superior al copiilor care se pot naște sau pot fi adoptați într-o familie. Ei nu cer să se schimbe ceva, să se suprime un drept al cuiva, ci doar să se mențină definiția unei instituții esențiale. A înscrie definiția căsătoriei în Constituție garantează că ea nu poate fi schimbată în Parlament prin votul unei majorități politice, ci doar prin consultare populară.

Am invocat doar argumente logice, nu religioase, fiindcă nu avem cu toții aceleași credințe, dar cu toții suntem înzestrați cu aceeași rațiune.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   Facebook

Print Friendly, PDF & Email

6 COMENTARII

  1. Mulțumesc, Adrian Papahagi !

    Am mai spus-o, dacă o nașiune are discernământ și își dorește binele, inclusiv binele copiilor ei, face tot ce trebuie ca să-și pună un prim-ministru și un președinte de talia domnului Papahagi !

  2. Kant, Immanuel, recunoștea deschis că o orătanie din ograda lui îl depășește ca inteligență, având doar certitudini, nu îndoieli, aidoma unor bipezi marxiști pe stil nou.Pentru păsăroiul kantian, lumea era eternă și imuabilă având un orizont definit de un gard după care nu mai exista nimic, ba mai mult, nici nimicul nu exista ci doar visele idioate ale unor păsări infime care traversau fără nici un rost bolta spre a dispărea definitiv.Filosoful în schimb era măcinat de îndoieli care se răsfrângeau inclusiv asupra certitudinilor rățoiului.Îndoiala este astăzi intolerabil de rasistă, bigotă, islamofobă(?), revoltătoare și mai ales homofobă pentru orătaniile marxismului jmeker nevoie mare, cu un ochi lacom la caviar și unul temător la sponzor.Disputa cu purtătorii de lozinci este inutilă.Pe ei nu-i interesează recompensa jnei munci corecte ci doar parvenirea.Dacă e să se ducă draq lumea nu îi interesează decât din perspectiva de a-i amâna sfârșitul până când mai pot călări puterea.După ei, potopul.Familie, Țară, Libertate, sunt doar concepte fără valoare.Ceaușescu flutura independența pentru a-și asigura inamovibilitatea.Marxismul nu este o filosofie pentru că este autoargumentat.Marxismul este o acoperire convenabilă a eforturilor unor paraziți de a-și însuși puterea în folos propriu plângând de mila altora și promițând un rai profan, parodiind creștinismul.In rest, Orwell.

  3. Articoluld-lui Papahagi contine o propozitie esentiala, care ar trebui sa fie retinuta de cei care se opun referendumului: „”interesul superior al copilului este să vină pe lume și să crească într-o familie naturală, cu o mamă și un tată””.
    Dincolo de aceste cuvinte nu mai e nimic de comentat.

  4. Domnule Papahagi, te rog primeste un „Multumesc frumos” pentru articol din nordul indepartat al Canadei.

  5. e n soi de paradox aici, Papahagi, lucreaza pentru statul roman si vine dintr-o familie care a lucrat pentru statul roman si inainte de 1989. Despre ce conservatorism vorbim? V-ati batut dvs pt drepturile romanior plecati in strainate care nu aveau loc de angajatii la stat? Despre ce naiba vorbiti, tovarase?

  6. Unu. Remarca dumneavoastra este stupida.

    STUPÍD, -Ă, stupizi, -de, adj. 1. (Adesea adverbial) Lipsit de sens, de rațiune, de conținut; absurd. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, greoi la minte; nătâng, mărginit; (despre manifestări ale oamenilor) care dovedește, trădează lipsă de inteligență, de pricepere. – Din fr. stupide, lat. stupidus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here