Adrian Papahagi: Odată cu Regele Mihai, ne-am luat adio și de la Casa de România. O Casă Regală infiltrată de serviciile secrete nu poate oferi nimic României

Print Friendly, PDF & Email

Ziua de ieri a fost un moment de grație și de demnitate, în care românii s-au întâlnit, uniți, cu istoria mare.

Simboluri naționale perene – crucea, coroana și spada – au defilat exemplar în fața poporului. Statul (ca Monarhie apusă și ca Republică prezentă), Biserica și Armata s-au dezvăluit în toată grandoarea lor, și puțini au fost cei care au îndrăznit să le târască în mocirla deriziunii și a propagandei.

Ceremoniile au fost grandioase, (aproape) fără cusur, iar participarea populară pe măsură. Oricâte i s-ar putea reproșa Regelui Mihai, figura lui a fost augustă antum și postum, iar haloul Coroanei a iradiat în mulțime.

Cu acestea, însă, am încheiat un capitol istoric. Regele s-a răzbunat simbolic pe comunism, pe cei care l-au prigonit și denigrat înainte și după 1989. Monarhia a strălucit o ultimă dată poporului, iar oamenii au scandat numele ultimului rege pe care li l-a îngăduit istoria și, extrem de important, au strigat „jos comunismul”.

În urma Regelui Mihai nu rămâne însă nimic care să poată resuscita ideea monarhică în România. O Casă Regală infiltrată de serviciile secrete, care a pactizat cu PSD și USL în mod jalnic în cele mai dramatice momente pentru democrația noastră recentă, marcată de scandalul eliminării Principelui Nicolae, condusă de o principesă lipsită de carismă și de un actor cu misiune nu poate oferi nimic României.

Dincolo de decența și emoția colectivă, populară, am putut întrezări ieri și planurile securiste de confiscare și instrumentalizare a ideii monarhice, pentru a slăbi și mai tare democrația.

România nu are acum nevoie de alte agende false, de schimbarea formei de guvernământ, de noi diversiuni securiste.

Odată cu Regele Mihai, ne-am luat adio și de la Casa de România. Principesa Margareta și dl. Duda nu reprezintă nimic afectiv, simbolic, istoric sau politic pentru români.

Adrian Papahagi

14 gânduri despre “Adrian Papahagi: Odată cu Regele Mihai, ne-am luat adio și de la Casa de România. O Casă Regală infiltrată de serviciile secrete nu poate oferi nimic României

  1. Casa regala nu trebuia sa fie „de Romania”. Ei trebuiau sa isi asume traditia lor istorica germana si alteritatea. De aia este un suveran ALTCEVA decat supusii lui.

  2. Sugerați cumva că, dacă familia regală se consideră ca fiind românească, îi scade cumva rangul? Calitatea de neamț conține în sine elemente de superioritate față de cea de român? Atunci de ce ar fi germanitatea mai adecvată pentru un suveran decât românitatea?
    Sau de ce românitatea ar fi o stare adecvată pentru „supuși”, dar nu i-ar sta bine unui suveran?

    Dimpotrivă, ar fi de reproșat că noua generație a Casei Regale a României nu și-a asumat cum trebuie tradiția istorică românească. În 1990 principesele nu știau românește deloc. Între timp au mai învățat limba, cel puțin Margareta, dar despre tradiția istorică a României nu știu ce o fi învățat-o Duda, tradiția lui de familie fiind ALTCEVA.

    Un suveran este suveran, iar aceasta îl face oricum diferit de restul cetățenilor (nu supuși, cetățeni, că e vorba de monarhii constituțional).
    Dar nu scrie nicăieri că suveranul respectiv trebuie să fie de altă naționalitate decât cetățenii.
    Regele Spaniei nu e neamț, regina Angliei nu e nemțoaică.
    Sigur, putem discuta despre ADN-ul complex al diferiților suverani din Europa, ADN în care se amestecă gene de la străbuni de diferite nații.
    Dar dacă șed pe tronul unei anumite țări, indiferent de istoria familiei, suveranii respectivi aparțin nației pe care o reprezintă.

  3. Cheia acceptarii unei dinastii straine in Romania Vechiului Regat a fost tocmai alteritatea. Regele este un ALTUL decat noi. Casa de Hohenzollern a stiut sa pastreze aceasta distanta prin interdictia amestecarii cu familiile nobile locale, tocmai pentru a pastra un echilibru ce ar fi putut fi afectat de incuscriri locale.

    Pe masura ce aceasta distanta a scazut prin alinierea la standarde locale (confesiunea copiilor incepand cu Carol al II-lea, care era „un adevărat român, fiindcă înjură şi face datorii”) scade incet-incet si capitalul lor cultural de transformare a societatii romanesti.

  4. E adevărat că ideea a fost ca Familia Regală să nu fie implicată în conflictele din rândul aristocrației locale.
    Dar „interdicția amestecării” nu presupune interdicția românizării. Puteau foarte bine să nu se înrudească cu familiile de aici, și totuși să devină și să se considere români în toată regula.

    Este cu totul nejustificat și jignitor felul cum reduceți calitatea de „român” la înjurat și cartoforie. Și cum explicați diferența de calitate umană între Carol II și ceilalți regi ai României prin aceea că el se românizase, în timp ce predecesorii lui, Carol I și Ferdinand, se păstraseră mai nemți.

    La fel și în ce privește „capitalul cultural de transformare”. Capitalul cultural nu e împărțit într-un ranking pe nații, unde nemții ar fi foarte sus, și românii foarte jos. Nu faptul că ești neamț te face să ai capital cultural și te îndreptățește să-i transformi pe alții.

  5. Oh, imi pare rau ca se merge atat de departe cu interpretarea celor spuse de mine, nu am intentia sa spun ceea ce apare mai sus. Dar modernizarea Romaniei in sec. XIX, si ma refer aici la Vechiul Regat in principal, a presupus un import cultural masiv in domeniile urbanizarii si industrializarii. Modernizare insemna occidentalizare pana la un anumit punct, iar aceasta nu isi are punctul de pornire la Falticeni sa spun asa (nimic impotriva localnicilor de acolo). Fast-forward pana in prezent nu mi se pare ca exista un model autohtone de dezvoltare (adica de alocare a resurselor) sustenabil si eventual de exportat pe undeva ci dimpotriva, cu milioane de romani gasind o rezolvare la marasmele interne prin optiunea „out inspre Occident”, nu ma pot decat intreba daca nu cumva ne aflam iar intr-o perioada asemenatoare cu deschiderea de dupa 1830, intr-o perioada de import cultural.

    In acest context desigur ca o optiunea ca „Printul Charles” este mai interesanta decat o Casa Regala de Romania. Asadar dintr-o Casa Regala de Hohenzollern cu fata de Romania sa nu se transforme intr-o casa regala de Romania cu un sclipici de occident. Caci pana acum nu vad alt „centru”, alt model de dezvoltare decat cel propriu-zis occidental, nu doar „vestic”.

    Nu doresc sa merg mai departe, nu doresc sa fiu interpretat gresit sau exagerat. Evident ca exista o „elita” romaneasca care nu are nimic sa isi reproseze din punct de vedere intelectual dar care ramane total irelevanta.

  6. România e în situația asta precară din cauza comunismului, nu din cauza românității.
    Din păcate, nici Occidentul nu mai e ce a fost, este și el extrem de afectat de marxismul cultural, iar intelectualii de la noi adesea tind să uite acest lucru, sau să accepte la pachet, și ceea ce este valoros și propriu Civilizației Iudeo-Creștine, și virusul neomarxist care o roade.

    Dacă Familia Regală a României a decăzut în combinații dudopesediste nu înseamnă că s-a românizat. Problema ar fi aceeași și dacă și-ar zice Hohenzollern și ar vorbi nemțește. (La un moment dat, Duda era și el „de Hohenzollern Veringen”, dar se pare că asta nu a ajutat.)

  7. Desigur. Dar ma tem ca vom mai astepta inca 100 de ani de „realizari autohtone” si de „ideologie nationala”, fie ea si pictata in culori latinizante. Pentru comparatie putem verifica insa datele alfabetizarii pe regiuni de la 1930 si chiar pe cele ale urbanizarii de la 1899 (sau 1910 in Transilvania/Banat) pentru a domoli putin entuziasmul despre perioadele ante- si interbelice.

    Tot nu inteleg: de ce prefera romanii sa plece in masa si nu doar pentru realizari minore in tari cu alte modele cultural-civilizationale si totusi acasa la ei sa fie ei insisi ?

  8. Românii pleacă din România în Germania din cauza ciumei roșii (care a fost adusă de ocupația sovietică, nu e un fenomen autohton firesc). Nu pentru că România, în sine, nu poate produce decât înjurături, iar Germania, în sine, produce numai cultură și dezvoltare.

    De altfel, dacă nu exista explozia de barbarie „științifică” nemaipomenită a celui de-al III-lea Reich, cu războiul pe care l-a pornit, România nu era acum în mocirla postcomunistă.

    Nu e corect să comparăm un român tâmpit sau corupt cu un neamț deștept și cinstit.

    Dacă luăm drept etalon de neamț de secol XIX nu pe Karl von Hohenzollern-Sigmaringen, ci pe Karl Marx, și drept etalon de român nu un hoț analfabet și nespălat, ci pe Simion Bărnuțiu, nu rezultă că e de dorit ca românul să fie transformat de neamț.

    Ce încerc să vă spun e că nici problema nici soluția nu se află în a fi român sau a fi neamț, ci în a te situa sau nu în cadrele morale și culturale ale Civilizației Iudeo-Creștine.

    Cât despre regele unei țări, e cu totul inacceptabil și nemaiîntâlnit ca el să se considere drept aparținător al altei țări. Ferdinand e cel mai măreț și mai dramatic exemplu de sacrificiu personal – a lăsat în urmă lumea în care s-a născut, pentru a-și face datoria de român.

  9. Am vazut personal „Missale Romanum”-ul lui Ferdinand, editie bilingva latina-germana, tiparit la Regensburg in 1913. Ramasese in sufletul lui ceea ce era.

  10. Eu nu știu ce o fi fost în sufletul lui Ferdinand, nici dacă-i văd Missal-ul. Mă mulțumesc cu faptele sale exterioare, accesibile cunoașterii mele.

  11. …Cum ar fi frecventarea constanta a unei liturghii romano-catolice cu predica in germana, pana la moartea lui, consemnata in diverse surse, nu conteaza acum.

    Doresc numai sa subliniez ca nu se pune problema sa comparam indivizi sau sa jignim persoane. Dar o tara care avea si are in continuare deficite STRUCTURALE ar face bine sa isi revizuiasca modelul cultural pe care il reproduce in fiecare actiune iar prezenta unei dinastii straine era binevenita in acest sens. Prin urmare cred ca eram mai castigati cu o casa de Hohenzollern care s-ar fi ingrijit si de o scolarizare ceva mai germana a printilor mostenitori.

    Si Iliescu poate invata engleza la urma urmei.

  12. Nu m-ați înțeles. Eu am spus că Regele Ferdinand a slujit cu loialitate deplină interesele României, ca un rege român. Nu ca un neamț, rege peste români, cu misiunea să-și transforme supușii. Practica lui religioasă privată și limba în care se ruga nu schimbă aceste realități istorice.

    Eu înțeleg bine ce vreți să spuneți, și chiar nu vreau să vă supăr, dar multiplicarea comentariilor cu același conținut cred că nu duce nicăieri.
    Dacă ziceți: „o tara care avea si are in continuare deficite STRUCTURALE ar face bine sa isi revizuiasca modelul cultural pe care il reproduce in fiecare actiune” e clar că, pentru Dvs, România e permanent și structural deficitară, deficitul ține de esența românească, indiferent de epocă și de orânduire; singura șansă e să se lepede, pe cât posibil, de natura sa românească, și să se germanizeze, supunându-se acțiunii transformante a unor suverani, de dorit cât mai puțin români, cât mai nemți.

    Mai ziceți: „eram mai castigati cu o casa de Hohenzollern care s-ar fi ingrijit si de o scolarizare ceva mai germana a printilor”.
    Puteați să spuneți de exemplu „o educație mai morală”. Dar ziceți „germană”, pentru Dvs, germanitatea e o garanție suficientă a calității.

    E evident că porinți de la o premisă a superiorității germane și a inferiorității românești, în sine, prin natura fiecăreia dintre ele, indiferent de persoane și de epoci. Nu veți găsi sprijin pentru astfel de teze aici, pe ILD.

    Complexul de superioritate german a dat deja două războaie mondiale și un spectacol de atrocități cum nu văzuse mapamondul niciodată.
    Între alte țări pe care, prin consecințele sale istorice, acest complex de superioritate german le-a nenorocit, se numără și România – țară care, cu bune și cu rele, ar fi arătat altfel acum, dacă nu era pactul Ribbentrop-Molotov și tot ce i-a urmat.
    Îngrijorător e că acest complex revine astăzi, Germania dictează în UE, hotărăște cum și ce fel trebuie să se transforme toți ceilalți, îi învață pe europenii de rangul II că trebuie să-și citească istoria proprie cu rușine, că șansa lor de a-și depăși deficitul structural e să nu mai fie ei înșiși, ci supuși cui trebuie.

    Citiți Eric Voegelin, The New Science of Politics, și mai ales Hitler und die Deutschen. Veți vedea că NSDAP nu a apărut din nimic, o întreagă istorie a ideilor și mentalităților din spațiul de cultură german a dus la asta. Și nu s-a terminat nici acum, pentru că, după cel de-al Doilea Război Mondial, Germania nu s-a converit, în sensul spiritual al termenului, ci a trecut de la național-socialism la multikulti-socialism, păstrându-și pretențiile mesianice.

    Nu cumva Germania a avut și are deficite culturale structurale? Nu cumva ar face bine să-și revizuiască modelul cultural pe care îl reproduce, sub forme aparent diferite, în diferite generații?

    Vă dorim Sărbători Fericite.

  13. Nu este nevoie sa urmezi politica Germaniei pentru a-ti da seama ca in Europa Centrala si de Est modelul civilizational este totusi cel german, inclusiv in tari vocal anti-germane. Este modelul functional prin excelenta aici, in aceste zone.
    Oricum acest lucru de intampla deja, investitiile si know-how-ul german sunt tranferate si acum la un ritm demn de sec. XIX. Daca tot se intampla in mod necesar in multe domenii economice, culturale si ale dezvoltarii urbane, ar putea fi facut ca atare sistematic si cu metoda. Acest lucru inteleg prin model german.
    Cu „superioritate” si cu persoane private nu are nimic de a face acest lucru.

  14. Varșovia în urma aplicării modelului civilizațional german. Modelul funcțional prin excelență, în domeniile cultural, economic și urbanistic.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.