Sunt dezolat că, pe lângă războiul cu epidemia, continuă și războiul cultural împotriva Bisericii. BOR a luat din timp măsuri corecte
Până când voi vedea dovezi că mersul la biserică sau împărtășania (oricum, puse între paranteze începând de astăzi) se înscriu printre marile cauze ale epidemiei, le cer detractorilor profesioniști sau amatori ai Bisericii (și în special ai BOR) să-și țină gurile. Până acum cauzele, locurile și agenții răspândirii coronavirus includ: piețe murdare din China, festivaluri instigate de socialiști prin Lombardia, pârtii de schii din Austria, meciuri de fotbal din Spania, milițieni pesediști cu pensie specială și alți oameni care mint când se prezintă la doctor. Din nefericire, spitalele înseși și doctorii sunt inevitabil focare/transmițători de infecții (vezi cazul Merkel). Nu am citit despre cazuri în care s-au contaminat oamenii dintr-o biserică, deși se poate întâmpla și asta.
Sfântul Sinod al înjuratei din oficiu BOR a luat din timp măsuri corecte, iar bisericile și preoții s-au conformat. Nicio clipă Biserica nu a contestat sau subminat măsurile decise de guvern. De la începutul epidemiei, BOR a pus la dispoziție mănăstiri și alte spații pentru carantină. Știu că unii ar vrea ca creștinismul, sau măcar Biserica Ortodoxă Română, să dispară, dar nu le vom oferi acestă satisfacție.
Sunt dezolat că, pe lângă războiul cu epidemia, continuă și războiul cultural împotriva Bisericii. Vom continua și noi să răspundem. Ne vom lupta cu urâciunea pustiirii, indiferent dacă virusul care o răspândește e biologic sau ideologic.
LE: Celor care nu știu să citească, le reamintesc că am fost printre primii care au cerut prudență și respectarea oricăror decizii ale guvernului. Eu însumi sunt, alături de familie, în izolare la domiciliu. Acuz aici ura și atacurile continue și disproporționate împotriva Bisericii.
Cum ar arăta Biserica pe care ar fi dispuși s-o tolereze „progresiștii”
– fără finanțare publică, dar și fără restituirea patrimoniului provenit din donații private întinse pe secole, dar spulberat prin secularizare și comunism;
– dedicată exclusiv, cu toate mijloacele ei financiare, asistenței sociale;
– fără clădiri (spitale, nu catedrale, cel mult lemn și spații mici, dacă se poate de dimensiunea unui sicriu);
– fără preoți („popi corupți și lacomi”);
– fără împărtășanie (bio-hazard);
– fără credincioși (niște primitivi care țin țara în evul mediu și transmit toate bolile);
– fără Scripturi (sexiste, homofobe, totalitare, retrograde, niște povești de adormit copiii sau opiu pentru popor);
– fără ore de religie în școli (îndoctrinare care distrage pruncii de la preocuparea lor firească, educația sexuală);
– fără manifestări publice (crezi ce vrei la tine acasă, și dacă se poate în gând, ca să nu-ți îndoctrinezi copiii).
Adăugați voi, că eu m-am plictisit.
Ne pare rău că nu putem plia pe exigențele toleranței progresiste.
Îmi asum să mă înjure acum și talibanii ortodoxiști
Îmi asum să mă înjure acum și talibanii ortodoxiști (a nu se confunda ortodoxia, care se traduce prin „dreapta credință” cu ortodoxismul, o erezie ideologică prin care ortodoxia este deturnată spre pășunism, filetism, rrromânism, național-ceaușism, protocronism și antioccidentalism).
Iată ce cred despre faimoasa linguriță.
Mântuitorul Hristos nu a folosit lingurița la Cina cea de Taină sau la Emaus. Nici Biserica Lui, pe când era una și nedespărțită, în primul ei mileniu de existență, nu a folosit lingurița pentru administrarea Sf. Trup și Sânge. Lingurița e neesențială și poate dispărea cum a apărut, fără să afecteze ortodoxia sau taina euharistică.
Nu este locul să discutăm despre asta aici și nu doresc să isc o polemică liturgică, pentru care nu sunt calificat. Dacă vor socoti util să discute acest lucru, teologii, ierarhii și clerul ortodox au capacitatea să o facă.
„Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor, a zis: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat, zicând: Beţi dintru acesta toţi, că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.” (Matei 26, 26-28)
„Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; şi El s-a făcut nevăzut de ei.” (Luca 24, 30-31).
În ce privește molima care ne încearcă, am spus de săptămâni bune, și repet: Trebuie respectate măsurile impuse de guvern
Nu e creștinește să pui în pericol viața aproapelui, mai ales a celor bătrâni și vulnerabili.
Nu există o conspirație pentru a se închide bisericile, ci sunt limitate adunările publice, care pot propaga virusul.
De altfel, toate comunicatele și deciziile principalelor culte din România au spus același lucru. BOR a acționat din prima clipă solidar și responsabil.
Prin exemplul personal, publicizat aici, îndemn oamenii la prudență și la respectul regulilor instituite de guvern. În ce mă privește, sunt izolat acasă alături de soția și fiul meu; cei care nu își permit asta sunt suficient de inteligenți pentru a ști cum să acționeze prudent, iar pentru cei iresponsabili există pedepse.
Încă o dată: între cele două isterii ideologizate (talibanismul ortodoxist și „progresismul” furibund) există un ocean de civilitate, bun simț, moderație, raționalitate și decență. Să nu escaladăm, deci!
Adrian Papahagi
Romanian
Un comentariu
Vlad Modoran
25 martie 2020Iata o pozitie moderata, totusi, nu pentru caldicei:
„Nu sunt în măsură să judec deciziile Bisericii Ortodoxe Române. Nu fac reproșuri, doar constat. Iar ca mirean simt nevoia să împărtășesc cu frații mei constatările mele asupra unei situații care mi se pare anormală. Dacă BOR înțelege prin biserică un organism de utilitate publică menit să satisfacă nevoile religioase ale populației, măsurile luate sunt perfect îndreptățite.
In momentul în care Biserica se identifică prin clădiri și birouri (supuse dezinfectării), o rețea administrativă de funcționari publici – și iată, mai nou, o rețea digitală capabilă să livreze Sfânta Liturghie la cerere, online – este normal ca Biserica, precum orice instituție publică, să se identifice prin reprezentanții ei. In cazul acesta, comunitatea euharistică devine ceva secundar iar Biserica poate ființa cu ușile închise fără popor. Noile reglementări o transformă într-un turn de fildeș.
Preoții se pot ruga și închina la icoanele din biserică în mijlocul îngerilor, sfinților, mucenicilor pictați pe pereți, sub ochii Dumnezeului Pantocrator. Ei au acest privilegiu iar poporul, nu! Repet, toate aceste lucruri ar fi perfect îndreptățite dacă episcopia și parohia nu ar mai avea ca fundament ontologic sinaxa euharistică, realizarea și revelarea corpului comunității euharistice.
Asta ar fi totuși o surprinzătoare inovație după 2000 de ani în care, la Euharistie, pâinea și vinul au fost împărtășite, nu au fost consumate individual, cu păstrarea distanței sociale. Creștinismul înseamnă o pâine comună, un potir comun, a fi împreună într-un nou mod de existență diferit de cel al lumii. Hrana creștinului este trupul și sângele lui Hristos care prin prezența Duhului Sfânt consfințește modul excleziastic de existență. Este modul ascezei ortodoxe, al sacrificiului de sine din dragoste, pe modelul jertfei Mântuitorului, nădejdea împărtășită, și nu egoistă, că ne vom bucura de viața care biruiește moartea.
Ce facem acum? In loc să mergem împreună în realizarea vieții celei noi, stabilim o diviziune gnosticește corectă, cler-laicat. Ne separăm în ,,electi gnostici’, înăuntrul Bisericii fizice, și ,,holoi poloi’’, ,,christiani rudes’’, în afara ei.
Nu contează că această diviziune este artificială și temporară! Conteaza că am aderat la realitatea Celui care dezbină și separă. Am pus între paranteze modelul perihoretic al împreună-petrecerii pe care noi, ipostasurile umane, suntem chemați să-l trăim întru Hristos în Biserică.
Cum Necuratul ne cunoaște slăbiciunile, a înlocuit realitatea, prin ea însăși complexă și contradictorie, cu realitatea propagandei, omogenă și totalitară Astfel, brusc, totul s-a potrivit la fix și acest vis urât a devenit mai real decât realitatea întrucât am aderat necondiționat la imaginile sale convergente. ( In vis nu pui nimic sub semnul întrebării, nu iei distanță pentru a evalua ce ți se întâmplă).
Am fost dați afară din biserici ca să nu ne trezim. Să ne îndoim de posibilitatea Bisericii de a învinge moartea. Să ne supunem exigențelor stării de urgență, nicidecum exigențelor transcendenței divine. Să acceptăm trivializarea ortodoxiei și transformarea ei într-un habitat aseptizat. Ni se oferă servicii religioase la domiciliu precum hrană leului închis într-o cușcă.”