Adrian Pătrușcă: A 7-a MINERIADĂ. Ziua când a murit Statul. Iliescu a câştigat încă o dată

Valurile negre inundă oraşul. Mătură tot ce întâlnesc în cale. Calcă în picioare, stâlcesc. Statul nu mai există. Democraţia are capul spart şi ochii vineţi. Instituţiile sunt goale, funcţionarii au fugit. Legile sunt suspendate. Una singură guvernează: legea celui mai tare. Diktatul pumnului. Europa este paralizată. Nu înţelege nimic. Aşa a fost cu nişte lustri în urmă.

Între timp, am intrat în NATO, am intrat în UE. Am tot fugit spre Vest, să găsim o umbrelă, un scut, ceva, să scăpăm de mâna lungă, cu multe ceasuri, a muscalului. Aiurea!

Zilele mineriadelor s-au întors. Neo-minerii s-au isteţit. Au lepădat uniformele negre, s-au spălat pe faţă, au îmbrăcat costume scumpe şi gulere albe. Dar năravurile de mardeiaşi le-au rămas.

Au pus mâna pe Parlament, ca pe o bâtă, au înghesuit democraţia într-un colţ şi o pocnesc cu sete în moalele capului. Nu mai există legi, nu mai există reguli.

Ca şi la mineriade, creierele stau ascunse. Ponta face pe mimoza, vezi Doamne, n-are treabă cu ce se întâmplă în Parlament. El e cu guvernul. Dă rapoarte despre neuitatu-i periplu la Bruxelles, se întâlneşte cu guvernul de la Chişinău…

Antonescu îşi reprimă încă un discurs isteric… istoric. Freza rămâne lipită de frunte. Doar ochii galbeni ca de lup îi sticlesc lacomi….

Voiculescu stă pitit după Antene. O picătură de salivă în colţul gurii.

Masele trebuie lăsate să facă treburile murdare. Hienele şi hotarii trebuie să cureţe câmpul de leşuri. Abia atunci vor veni ei, trei. Craii. Se vor cocoţa în capul trebii.

Cârpa freacă podeaua istoriei. Cine îşi mai aminteşte de plagiate? Îl mai ţineţi minte pe Grăjdan? Ce e aia incompatibilitate? Uitată este sinuciderea, uitat glonţul care a intrat prin Zambaccian, a găurit sternocleidomastoidianul şi a ieşit pe la Rahova.

Instituţiile statului cad ca popicele. Majoritatea tac ca găina, paralizată când vede lucind lama. Câte una, cum e Curtea Constituţională, mai încearcă vreun comunicat timid, ca un testament

Peste ţară, pluteşte un miros dulceag de cadavru. România, turtită de caniculă şi lovitura de stat, a luat forma unei colive.

Ion Iliescu, în răcoarea de la Kiseleff, zâmbeşte hâd. A câştigat încă o dată.

Adrian Pătrușcă

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.