Adrian Pătrușcă: Amară ca fierea e umilinţa înfrângerii! Noaptea de după referendum, cu Antonescu, Ponta şi Voiculescu

Print Friendly, PDF & Email

[…]

El, steaua uşor răscoaptă a oratoriei, astrul palid al elocinţei, este dezabuzat ca după o roială spartă.

Ochii galbeni, de lup, care până ieri sticleau a viclenie crudă, îi pâlpâie stins în fundul capului. Mâinile strâng febril marginile pupitrului pe care scrie „Administraţia prezidenţială”. Unghiile i se înfig în lemn, cu disperarea înecatului.

În vreme ce discursul i se derulează monoton, ca o bandă ORWO de magnetofon, în cap îi bat patru vorbe. Mereu, obsedant, aceleaşi patru vorbe îl asurzesc cu dangăt spart, stârnind guguştiucii speriaţi din clopotniţa părăginită: „Nici măcar o lună!… Nici măcar o lună!…”

***

Agitat, ca o vulpe hăituită de ogarii lui Tata Socru. Colţurile gurii i-au îngheţat într-un rictus. E strigoiul zâmbetului mieros cu care îl îndulcea pe Medvedev la deschiderea Jocurilor Olimpice. Ori pe Kondyakov, la Ambasada Rusiei.

Premierul simte cum tot gerul Siberiei i se suie pe şira spinării. Ţinuta mândră de fost baschetbalist i s-a cocârjat în ultimele ore. Un monstruos ghiocel al durerii. Aişor, urletul disperării. A ratat şi ultima şansă: să-şi spele ruşinea plagiatului în sângele lui Băsescu.

Acum singura lui şansă e să vorbească mult. Şi să zâmbească. Mai cu seamă să zâmbească. Să ţină cu orice preţ colţurile gurii în sus. De-ar trebui să-şi pună şi scobitori, numai să zâmbească. „Râslea cel voinic”.

***

Criza l-a obosit. Îl doare inima. Mai bine de o oră a urlat, a dat ordine, a ameninţat. A înroşit telefoanele. A împroşcat tot biroul cu scuipat. „Grecu, te-ai moleşit? – Aşa te-am învăţat? Bagă ură! – Unde e Ciuvică? Păi ce caută la ăia, ce ăia îl plătesc? – M-am săturat de Chirieac, nu vreau analiză, mă biip pe ea de analiză, io vreau ură! Să bage cu ungurii! – Radule, n-auzi, bagă cu ungurii! Bagă ură! – Gâdea, lasă predica, parcă eşti la templu! – Hai tată că se poate, mai avem nevoie de-un milion – Să vină Badea! Să vină Badea!”

S-a oprit brusc, ca un motor gripat. Gâfâie. Nu mai poate, la vârsta lui. A căzut într-o stare de prostraţie vecină cu inconştienţa.

[…]

„Blestem! Iar a învins!” Pe ecranul uriaş, Badea spumegă gratuit. Stăpânul nu-l mai vede.

Adrian Pătrușcă

2 gânduri despre “Adrian Pătrușcă: Amară ca fierea e umilinţa înfrângerii! Noaptea de după referendum, cu Antonescu, Ponta şi Voiculescu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.