Adrian Pătrușcă: Dumnezeu nu mai are loc nici pe Dreapta

    Print Friendly, PDF & Email

    Mai întâi le-au puţit icoanele din şcoli.

    În 2006, un profesoraş din Buzău a pornit iureşul. Pasămite, reprezentau o discriminare pentru elevii de alte confesiuni. Când catolicii, musulmanii sau evreii s-au solidarizat cu ortodocşii, iconoclastul din Buzău nu s-a dat bătut. A invocat separarea statului de Biserică şi drepturile ateilor. A dat-o exemplu chiar pe fiica sa, elevă, agresată de imaginile cu Iisus răstignit sau Maica Domnului plângând. Junele liber-cugetător a primit o palmă chiar de la fetiţa lui: întrebată de un reporter, şcolăriţa a dezvăluit cu o drăgălăşenie jenată că iubeşte icoanele din clasă, care o ajută să înveţe mai bine. Dar înaripatele idealuri umaniste nu se împiedică de o mucoasă.

    În spatele buzoianului s-au aliniat liote de ONG-uri, gălăgioase, dornice de publicitate şi de finanţare internaţională. Decizia definitivă din 2008, a Înaltei Curţi, care statua legalitatea prezenţei icoanelor în şcoli, a fost doar un respiro. Lupta iconoclaştilor a continuat până CEDO a hotărât că prezenţa simbolurilor religioase în clase nu violează dreptul la un învăţământ neutru.

    Altă ţintă fusese însă găsită: manualele de religie. Ar speria copiii cu preceptele despre Iad şi Rai, ar profita de mintea lor necoaptă pentru a-i îndoctrina. De aceea, ora de religie ar trebui transformată într-una de istorie a religiilor, pentru ca, mai târziu, copilul să poată alege în cunoştinţă de cauză ce vrea să fie: mormon ca Romney, scientolog ca Tom Cruise, sau, Doamne fereşte, ortodox ca tac-su şi bunică-su.

    Sigur că, la fel ca toate manualele româneşti, şi alea de Religie şchioapătă. Dar n-am auzit de nici un ONG care să se plângă de calitatea proastă a cărţilor de muzică sau chimie. Şi nici un ONG n-a protestat faţă de discriminarea copiilor din familiile care cred în creaţionism, dar sunt obligaţi să înveţe la biologie că se trag din maimuţă.

    Nu se uscase bine cerneala pe comunicatul de presă care anunţa că Biserica şi Ministerul Educaţiei vor colabora pentru îmbunătăţirea manualelor şi a programei, că ţinta s-a schimbat din nou: Directorii de şcoli. Aceştia vor fi daţi în judecată, dacă nu cer acordul explicit al părinţilor, pentru ca elevii să participe la orele de religie. Chiar dacă Legea Educaţiei zice pe dos: că părinţii sunt cei care trebuie să facă cerere ca fiii lor să nu participe la cursuri.

    Tema e fierbinte, hărmălaia e uriaşă.

    […]

    O singură voce tace straniu: Dreapta. Care tocmai s-a coagulat, peste o lună şi jumătate sunt alegerile, iar tema i-ar veni ca o mănuşă. Economistul şef al FMI tocmai a anunţat prelungirea crizei până în 2018. Dezbaterile electorale pe teme economice nu vor fi decât variaţiuni plictisitoare pe tema austerităţii. Deci religia în şcoală ar putea fi, bunăoară, o temă care să deosebească decisiv Dreapta de Stânga. Numai că, în programul ARD, cuvintele „Dumnezeu” sau „religie” nici măcar nu sunt pomenite. Tare mi-e că Stânga şi Dreapta au ajuns variaţiuni pe o temă dată. Dumnezeu nu mai are loc nicăieri.

    Adrian Pătrușcă

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.