Alexandru Lăzescu: Mașina de propagandă rusească și tragedia aviatică din Ucraina

    Print Friendly, PDF & Email

    […]

    Alexandru Lazescu 1Impactul emoțional al unei tragedii în care și-au pierdut viața în mod absurd aproape 300 de oameni, dintre care 80 de copii, nu poate fi decât unul copleșitor. În Sunday Times, David Cameron vorbește despre o „fărădelege Made in Moscow“. În Olanda, influentul cotidian De Te­legraaf cere deschis ca trupe inter­na­țio­nale să intervină în zonă pentru a proteja arealul catastrofei. Sunt vești proaste pen­tru Vladimir Putin, într-un moment când părea să aibă doar motive de satisfacție. La conferința BRICS din Brazilia ofensiva antioccidentală căpătase mai multă sub­stanță și vigoare. E adevărat, UE decisese între timp unele sancțiuni suplimentare ca reacție la criza din Ucraina, dar acestea sunt semnificativ mai blânde decât cele luate la Washington și oricum punctul de vedere al rușilor era privit de mulți cu sim­patie, mai ales în Germania.

    Din perspectiva Rusiei, bătălia pentru Ucrai­na se desfășoară pe mai multe fronturi (diplomație, gaze naturale, armament pentru rebeli, servicii secrete), dar, nota Der Spiegel, pro­babil că instrumentele cele mai importante sunt „In­ter­ne­tul, ziarele și televiziunile, inclusiv jurnaliștii și ana­liștii «așa-ziși neutri» îm­prăștiați prin toată lumea care promovează poziția Kremlinului“. De o ma­nie­ră similară, Carl Bildt, ministrul de Ex­ter­ne al Suediei, vorbea într-un articol din Fi­nancial Times despre „o propagandă bru­tală, ceva ce nu am mai văzut de de­cade întregi în Europa, destinată să pro­voace frica și diviziunea în Ucraina și să acopere acțiunile Rusiei. În trecut, un răz­boi începea printr-un tir de artilerie, astăzi începe printr-o campanie de de­zin­formare“.

    Moscova încearcă să contracareze pro­ble­mele de imagine cu care se confruntă în ur­ma doborârii avionului Malayesia Air­lines prin două mari linii de mesaj: 1) obiș­nuitele dubii cu privire la ce s-a întâmplat și cine e responsabil („să nu ne grăbim cu concluziile!“, adică cam ceea ce spune și Costi Rogozanu pe la noi), în ciuda do­vezilor copleșitoare care atestă cu mare probabilitate un scenariu destul de clar (au tras „separatiștii proruși“ cu rachete puse la dispoziție de Kremlin); 2) guvernul de la Kiev este de vină pentru că nu a în­chis spațiul aerian și, în general, pentru că întreprinde acțiuni militare pro­vo­ca­toare în estul țării.

    Acest gen de ambiguități și de transfer ar­tificial de responsabilitate au funcționat bi­ne în cazul crizei din Siria. Acum lucrurile sunt mult mai complicate, nu doar pentru că guvernul de la Kiev a reacționat prompt (furnizând câteva înregistrări spec­taculoase destul de credibile, chiar dacă neconfirmate încă independent), rușii fi­ind evident în defensivă, ci și pentru că situația din zona accidentului, agres­i­vi­tatea rebelilor, tratamentul degradant apli­cat cadavrelor, jafurile, situația cutiilor ne­gre au un impact emoțional greu de con­tracarat.

    În ciuda efectelor severe pe termen scurt, e însă riscant să avansăm ideea că această lovitură de imagine pentru Putin va fi un „game changer“ pentru criza din Ucraina. În interiorul Rusiei, unde varianta oficială cea mai vehiculată este aceea că junta fas­cistă de la Kiev a doborât avionul ca pre­text pentru o posibilă intervenție NATO, în niciun caz. Rămâne, desigur, impactul in­ternațional, mai ales în Europa. Să nu ne așteptăm totuși ca criticii tradiționali ai Statelor Unite să fie descurajați. Se va spune că, până la urmă, tot Statele Unite sunt de vină, pentru că s-au amestecat în zo­na de influență a Rusiei și chiar dacă alții sunt vinovați, de ce să discutăm doar despre ei, oricum americanii sunt mai răi.

    Nemții își vor vedea de interesele lor co­merciale din Rusia, în timp ce îl mai mustră din când în când, verbal, pe Putin, se întreabă existențial dacă trebuie să se identifice mai mult cu Vestul sau mai mult cu Rusia (e luptă mare, încă nu s-a decis, dacă ne luăm după sondajele de opinie) și se pregătesc pentru o istorică întâlnire co­mună la Berlin a guvernelor chinez și ger­man.

    Există voci, între care se află și Zbigniew Brzezinski, care susțin că această tragedie oferă Kremlinului șansa de a se extrage din conflictul ucrainean. Ar trebui să fim totuși rezervați. Rușii și-au asumat de ani buni o confruntare deschisă cu Statele Uni­te și cu Europa. Ei mizează, ca și China, pe consolidarea în perioada următoare a unui larg front internațional, mai ales în in­teriorul BRICS, împotriva lumii occi­den­tale, ca model de societate, ca valori, ca structuri instituționale, și pe o decuplare istorică a Europei de America. Rămâne de văzut dacă ultima tragedie aviatică va afec­ta în mod semnificativ, pe termen lung, dinamica geopolitică actuală sau, din con­tra, ne vom reîntoarce în curând la pei­sajul binecunoscut.

    Alexandru Lăzescu

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.