Mona Muscă a fost unul din cei mai activi parlamentari din România. În 1990 a devenit membru al Alianţei Civice, iar din 1995 a condus, timp de un an, departamentul de Imagine şi Mass-media al PNL. Din 1996 a ocupat şi fotoliul de deputat. În 2004 a concurat pentru şefia Camerei Deputaţilor, însă cursa a fost cîştigată de social-democratul Adrian Năstase. Mona Muscă a fost desemnată, atunci, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor. În 2001, Muscă a iniţiat legea accesului la informaţiile publice, care a schimbat substanţial, chiar dacă insuficient, relaţia dintre autorităţi şi public. În plus, deputatul PNL a militat şi pentru adoptarea legii lustraţiei, prin care urmau să fie înlăturaţi din funcţiile politice toţi cei care colaboraseră cu fosta Securitate. După alegerile din 2004, a devenit ministrul Culturii în cabinetul Tăriceanu. A demisionat din această funcţie şi din cea de vicepreşedinte PNL jumătate de an mai tîrziu, în semn de protest faţă de refuzul premierului Tăriceanu de a demisiona, aşa cum îi promisese lui Traian Băsescu.
În august 2006, Mona Muscă a fost acuzată de CNSAS că ar fi avut legături cu Securitatea. Potrivit CNSAS, înainte de 1989, pe vremea când era cadru didactic la Timişoara, ea ar fi transmis note informative către Securitate sub numele de cod “Dana”. Iniţial, Muscă a negat acuzaţiile, dar pusă faţă în faţă cu documentele şi-a recunoscut public responsabilitatea. Ea a ţinut să precizeze că nu a făcut poliţie politică, ci doar a furnizat date despre cetăţenii străini. Conducerea PNL i-a retras sprijinul politic, fără să mai aştepte decizia finală a justiţiei. Ulterior, Mona Muscă a fost exclusă şi din partid. “În PNL nu pot sta laolaltă turnători şi turnaţi!”, atenţiona, pe atunci, Crin Antonescu. A fost primită în PLD, partid format de mai mulţi dizidenţi liberali, nu înainte de a publica pe Internet dosarul care o incrimina. Când şi Curtea de Apel a confirmat verdictul CNSAS, în martie 2007, Mona Muscă şi-a dat demisia atît din Parlament, cît şi din PLD. Procurorii au dispus, un an mai tîrziu, începerea urmăririi penale faţă de Mona Muscă, pentru fals în declaraţii, dar instanţele au decis neînceperea urmăririi penale. În ciuda invitaţiei lui Teodor Stolojan, prim-vicepreşedinte PDL, de a candida într-un colegiu din judeţul Neamţ, Muscă a refuzat să mai revină pe scena politică.
Cazul Monei Muscă n-a fost singular în PNL. În aceeaşi perioadă, Ioan Ghişe, fost primar al Braşovului, a fost şi el declarat de către CNSAS colaborator al Securităţii. Din 1991 pînă în 1992 a făcut parte din Partidul Alianţa Civică (PAC), iar din 98’ a intrat în rîndul liberalilor. Ioan Ghişe a deţinut două mandate de primar al Braşovului (între 1996- 2000 şi 2000-2004). Primul mandat de parlamentar l-a deţinut între 1992 şi 1996, revenind în legislativ începând cu anul 2004.
Ghişe a intrat în vizorul CNSAS încă din 2002. El însuşi a recunoscut că a dat note informative despre libienii şcolarizaţi în România şi cazaţi la căminul unde era pedagog. Consiliul, care la acea vreme nu intrase în posesia tuturor arhivelor Securităţii deţinute de SRI şi SIE, a emis iniţial o decizie favorabilă lui Ghişe. În 2006, preşedintele PER Braşov, Dumitru Butan a cerut reanalizarea cazului. În apărarea sa, Ioan Ghişe a trimis conducerii PNL o scrisoare deschisă, în care-şi motiva angajamentul faţă de Securitate. “Situaţia mea specială am adus-o la cunostinţa partidului încă din ianuarie 1992, înainte de a fi propus pentru prima funcţie publică”, se disculpa deputatul braşovean. În cele din urmă, a fost exclus din PNL odata cu Mona Muscă şi reprimit în urma unei contestaţii, prin care atenţiona că decizia este nestatutară.
[...]
În toamna lui 2009, CNSAS l-a verificat, din oficiu, pe deputatul PDL de Argeş, Sorin Bută. Potrivit institutiei, în 1983, Bută ar fi fost plătit de Securitate, în schimbul supravegherii studenţilor străini dintr-un cămin bucureştean. Sub numele de cod “Horia”, se mai arăta în raportul CNSAS, ar fi dat informaţii şi despre colegii de birou, pe vremea când era inginer la Câmpulung – oraş care l-a ales primar în perioada 1996-2004.
Nemulţumit de verdictul Curţii de Apel Bucureşti, din 2010, Bută a făcut recurs la ÎCCJ. La începutul lui 2011, aceasta ultimă instanţă a dat o decizie finală, prin care se reconfirma calitatea lui Bută de informator al fostei Securităţi.
În ciuda statutului PDL, care prevedea că postura de membru este incompatibilă cu titulatura de informator al fostei poliţii politice, liderii PDL au întârziat excluderea lui Bută. Singura care a atras criticat această situaţie a fost Monica Macovei. În urma presiunilor, fostul primar al Câmpulung şi-a dat demisia din PDL. “Nu vreau să fiu comparat cu Dan Voiculescu şi să fac rău PDL”, şi-a argumentat el decizia. Sorin Bută activează în continuare în parlament, ca independent în cadrul grupului PDL.
Andreea Ciulac
