Andreea Pora: Taxa pe nevastă vs. taxa pe imbecilitate şi minciună

    Print Friendly, PDF & Email

    Băieţii de la guvern n-au evoluat prea mult de vara trecută, nereuşind să depăşească faza minciunilor grosolane.

    Prin comparaţie cu dezmăţul de vara trecută, e bine. E linişte. E pace şi stabilitate politică. Naţiunea poate dormi liniştită la soare, guvernanţii veghează. Bine, prost, dar veghează. Scrisoarea către FMI va fi făcută publică de abia la toamnă, tătucul Ponta nu vrea să strice de-a binelea somnul naţiunii, lăsându-i timp să rumege veştile proaste picurate strategic în presă. Taxa pe nevastă, de exemplu. O fi, n-o fi? Nimeni nu poate spune cu precizie, Ministerul Finanţelor o lasă în ceaţă, cică era o idee mai veche. De fapt, mai toate ideile guvernului sunt vechi, diferenţa o face minciuna şi plusul de aberaţie. E clar că Ponta trebuie să stoarcă bani din piatră seacă, evaziunea fiscală, aia pentru care era demonizat Boc, a ajuns acum la cifra record de 20 de miliarde de euro, ceea ce ne plasează pe un binemeritat loc unu în Europa, şomajul s-a dus la 7,5%, în ciuda tsunamiului de locuri de muncă promise, investiţiile sunt cu o treime sub nivelul celor din 2012, iar privatizările un dezastru. Pe aşa arşiţă bugetară, setea de bani pentru a putea plăti salariile, pensiile şi furăciunile clientelei politice e mare de tot. Aşa se face că scrisoarea către FMI ar conţine, la bursa zvonurilor, nenoriciri fiscale mai mari decât taxa pe nevastă şi odraslă casnice sau mărirea impozitului pe proprietate şi chirie, lovitura de măciucă urmând să fie dată de impozitarea contractelor de colaborare cu 16% în loc de 10%. Pe lângă toate astea, se reduce TVA la pâine – deşi chiar guvernanţii în în­ţelepciunea lor recunosc că n-au idee dacă măsura va reduce preţul la pâine sau la evaziune – şi se pune forfetarul acolo unde te aştepţi mai puţin. Nicio mirare, până la urmă politica stângistă şi etatistă a USL era previzibilă.

    Previzibil era şi ca Ponta s-o zbughească în vacanţă chiar în ziua în care a sesizat CSAT cu privatizarea CFR Marfă, într-o încercare disperată de a-i pasa eşecul lui Băsescu, deşi acesta desecretizase deja decizia din 2 februarie, în care se spunea negru pe alb că „Modalitatea concretă şi procedura de privatizare se află în responsabilitatea Ministerului Transporturilor şi a Guvernului României“. Crezându-se deştept nevoie mare, Ponta a mizat că preşedintele, speriat de ameninţarea că dacă CSAT nu avizează, privatizarea „cade“, cu prejudiciul de imagine aferent, nu va „forţa“ şedinţa chiar a doua zi. Nu i-a ieşit. Responsabilitatea pentru agonia acestei privatizări îi va reveni de acum înainte în mod direct. Imaginea este însă dezolantă: lumea de afaceri vede cum datoriile se şterg după începerea licitaţiei, cum accesul la informaţii este liber doar pentru cei dinainte aleşi, iar populaţia cum premierul îşi pune coada pe spinare lăsând mii de angajaţi cu disponibilizarea bătând la uşă şi nesinguranţa zilei de mâine în farfurie.

    În registrul recordurilor la tupeu, declaraţia lui Adrian Năstase că PSD ar trebui să deschidă un „fond de subscripţie“ pentru a-i achita prejudiciul de 760.000 euro din dosarul Trofeul Calităţii, în care a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru corupţie, ocupă însă un loc aparte. Modelul, ne spune Năstase, ar fi cel al UMP, care, după ce Consiliului Constituţional din Franţa a refuzat să aprobe deconturile care detaliază cheltuielile făcute în campania prezidenţială din 2012 de Nicolas Sarkozy, trebuie să plătească în jur de 11 milioane de euro. Apelul făcut de François Fillon, premier în mandatul lui Sarkozy, ca „familia sa politică să contribuie la achitarea sumei“, ar trebui să fie, consideră Năstase, „un exemplu pentru PSD“, că doar „campania aceea, care era şi campanie parlamentară şi prezidenţială, nu a fost a mea, a fost a partidului“. Nu are rost să detaliem diferenţele dintre cele două cazuri şi minciuna prin omisiune, halucinant este că Năstase vrea ca partidul şi poporul „interesat“ să-i achite hoţiile dovedite printr-o decizie definitivă a instan­ţei. Se crede îndreptăţit la asta după ce, bietul de el, a „trebuit să se descurce singur“, adică aproape singur, pentru că l-au ajutat deja „doi prieteni“. Ce contracte cu statul or fi primit aceştia ca să-şi scoată pârleala prietenească nu ştim. Deocamdată.

    […]

    În acest context al neruşinării fără frontiere, declaraţia lui Dan Şova cum că originalul contractului cu Bechtel e „de negăsit“ este doar o altă bazaconie demnă de cel mai competent guvern din lunga istorie a incompetenţelor postdecembriste româneşti.

    […]

    Nu putem constata decât că băieţii de la guvern n-au evoluat prea mult de vara trecută, nereuşind să depăşească faza minciunilor grosolane. Un panseu atribuit lui De Gaulle spune că „adevărul se adresează oamenilor inteligenţi, imbecililor trebuie să le spui minciuni“. Se vede treaba că Ponta consideră întreaga naţie drept una de imbecili.

    Andreea Pora

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.