Andrei Luca Popescu: Republica Pungeşti. Împinge o babă şi zi-i: de ce te grăbeşti?

    Print Friendly, PDF & Email

    Nu o să vorbim aici despre legitimitatea şi impactul exploatării gazelor de şist asupra mediului şi a economiei, nici despre cârdăşia bine unsă prin lobby de peste Ocean dintre guvernul USL şi compania Chevron, nici despre conflictul economico-geopolitic dintre Rusia şi SUA din domeniul energetic. Nu are sens. Pentru că în România s-a ajuns, ca de atâtea ori la acea situaţie în care argumentele şi dezbaterile se lovesc de nişte capete care percep totul distorsionat după propriul interes. Cei pro şi cei contra se ascultă doar între ei.

    În schimb, vom încerca să explicăm unui închipuit grup de protestatari, de pe altă planetă, cum funcţionează legile Republicii Pungeşti pentru activiştii români, aşa cum s-au văzut ele transmise live, de pe tărâmuri vasluiene, de jurnalişti independenţi, care nu fac parte din presa vândută (explicaţie: toată presa instituţională din România este vândută, fără excepţii). Va fi ca un schimb de experienţă, o bursă de studiu în Republica Pungeşti.

    În primul rând, în Republica Pungeşti, la bancul „împinge o babă pe scări şi apoi întreab-o de ce se grăbeşte” nu se râde. Este un drept garantat de Constituţia Pungeştiului pentru oricine protestează, şi chiar dacă nu implică agresarea unei venerabile vasluience, guvernează multe alte acţiuni, cum sunt cele de mai jos. Pe scurt, în Republica Pungeşti tu dai primul şi apoi tot tu strigi la jandarm că te doare.

    În al doilea rând, chiar dacă la protestul pungeştean participă cam două treimi activişti de mediu din alte zone, veniţi aici cu maşinile personale, iar restul sunt localnici, trebuie spuse mereu cuvintele „răscoală”, „ţărani”, „ţăranii se simt hăituiţi”, „pământul/apa/casele ţăranilor”. E tot o lege. A treia regulă a Republicii Pungeşti este că principiul „nu comite fapta, dacă nu poţi să suporţi pedeapsa” nu se aplică. Orice reacţie din partea autorităţilor faţă de faptele tale este încadrată la terorism de stat în Codul Penal pungeştean.

    Poţi, bunăoară, la Pungeşti, să smulgi din pământ şi să calci în picioare gardul unei proprietăţi private care aparţine unei companii şi care se află pe terenul concesionat acelei companii, pentru că tu nu eşti de acord cu exploatarea gazelor de şist, cu americanii sau cu „vânzarea ţării la străini”. Când jandarmii vor interveni, te vor înconjura şi te vor băga la dubă, vei putea striga din toţi rărunchii că ţi se încalcă drepturile şi că eşti hăituit şi terorizat.

    Tot la Pungeşti, poţi să urli, la cinci centimetri de faţa unui jandarm, orice vrei: să se legitimeze, că e vândut, că e trădător de ţară, că e lacheul lui Chevron. Nu vei păţi nimic, ţi se va spune doar să nu mai ţipi. La fel, poţi să încerci să te îmbrânceşti cu jandarmii. Nu-ţi fie frică, ăştia la Vaslui nu-s ca prin SUA sau prin Grecia, nu dau cu sprayul paralizant, nici cu pulanul, când cineva ridică sau pune mâna pe ei sau când îi agresează verbal. Dacă o fac, sunt acuzaţi imediat de terorism.

    Ca jurnalist, dar independent, nu din ăla vândut, poţi chiar mai mult. Filmează jandarmii şi urlă la ei, aşa cum s-a întâmplat sâmbăta aceasta: „De ce p… mea daţi, băi, bulangiilor? Băga-mi-aş p… în ea de ţară!”. Nu vei păţi nimic, pentru că ai o cameră de gât şi o legitimaţie pe care scrie presă, iar jandarmul se cuminţeşte imediat, ca vampirul la usturoi, când vede chestiile astea. Poate că va îndrăzni să îţi zică cel mult: „De ce înjuri? Te-ai filmat şi când înjurai?”. Dar pleacă imediat dacă îi arăţi legitimaţia de presă.

    Dacă vrei să te îmbrânceşti cu jandarmii, e dreptul tău garantat de Constituţia din Pungeşti (vezi principiul cu împinsul babei) să strigi imediat „de ce dai în mine?”, în momentul în care jandarmii pun mâna pe tine, te iau pe sus şi te bagă la dubă. Dacă vor să te legitimeze, aşa cum e legea prin România şi prin alte state, să nu cumva să le prezinţi vreun act. Altfel, cum ai putea să mai reclami că eşti călcat în picioare ca cetăţean, atunci când jandarmii te vor duce la dubă?

    Uite cum s-a descurcat o jurnalistă de-a noastră independentă, sâmbătă, cu aceste animale care evident şi-au trădat statul în slujba căruia lucrează. Doi jandarmi au vrut să o ia de aripi, către dubă. „Lăsaţi-mă în pace!”, le-a zis ea. „Vă rog să vă legitimaţi!”, au mârâit cei doi. „Sunt jurnalist! Filmează, Mircea, filmează!”, a fost replica ei. „Domnişoară, dar ce e aşa de greu să ne arătaţi un act de identitate, o legitimaţie de presă?”, bat în retragere brutele de jandarmi. „Fac internship!!!”. Gata, au lăsat-o.

    Ce se întâmplă în dubele jandarmilor e un mister, nimeni nu a putut proba vreodată atrocităţile care au loc acolo. De exemplu, Claudiu Crăciun, unul dintre oamenii de seamă ai Republicii Pungeşti, a ieşit neşifonat de acolo, chiar dacă spune că jandarmii au fost violenţi şi l-au agresat. La fel şi ceilalţi colegi ai lui activişti. O doamnă a spus că au strâns-o de gât cu tricolorul. Poate că sună artistico-erotic, dar e neplăcut. Nici unul dintre ei nu prezintă urmele acestei violenţe fizice şi nici nu se duc să îşi scoată certificate medico-legale, ca să reclame jandarmii. Nu da crezare băieţilor din galeriile de fotbal, care atunci când se dau jos din dubele jandarmilor mai au vânătăi pe corp, merg mai cocoşaţi de durere de la pulanele încasate sau mai au faţa roşie de la vreo smetie primită peste bot. Astea-s poveşti, violenţa adevărată din dube se vede aşa, ca la domnul Crăciun sau doamna cu tricolorul.

    Esenţa constituţională a Pungeştiului este să faci absolut tot ce vrei, indiferent de legi şi de ce vor alţii, pentru că la Pungeşti aceasta este definiţia libertăţii.

    Spre a înţelege mai bine toate aceste exemple care pot rămâne nepătrunse de mintea unui neiniţiat, protestatarii de la Pungeşti şi chiar Claudiu Crăciun în persoană vă propun vouă, grupului de nemulţumiţi de pe altă planetă, să faceţi un exerciţiu practic. Prefăceţi-vă că nu sunteţi de acord cu domniile lor, cu teoriile lor despre gazele de şist şi cu modul în care ei acţionează în Republica Pungeşti.

    Exerciţiul este să mergeţi să protestaţi la ei acasă şi să le spargeţi geamul sau uşa, ca să le arătaţi câtă dreptate aveţi. Nu au cum să se supere, pentru că şi ei asta au făcut la Pungeşti, ba chiar şi la Bucureşti, cu parbrizul unui ministru. E un dreptul garantat de Constituţia Republicii Pungeşti. Dacă se atinge vreun jandarm sau poliţist de voi, spuneţi că faceţi parte din „Asociaţia Viitorilor Deţinuţi Politici”, ca şi domnul Crăciun. E tot un farmec constituţional de pe-aici, din Pungeşti.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.