Andrei Pleșu
[...]
A spune: „Pleacă! România nu are nimic de oferit!” e la fel de arbitrar ca şi a spune: „Rămâi! Patria are nevoie de tine!” Alternativa e falsă, pentru că ambele formule conţin un semnificativ procent de adevăr. Cunosc tineri excepţionali care, reîntorşi în ţară cu acreditări de anvergură, sunt ţinuţi pe tuşă şi cunosc alţii pe care exilul nu i-a „rezolvat” nici profesional, nici sufleteşte. Argumentul cel mai convingător pentru a rămâne acasă l-a furnizat, cândva, Constantin Noica: „Partea bună a vieţii în România este că la noi totul e încă de făcut!” Într-adevăr! Nimic nu e dus până la capăt, aşa că e treabă pentru toţi şi pentru multă vreme de-aici înainte! La rândul lui, argumentul abandonului se susţine prin puzderia de români (de la Brâncuşi, Ionesco, Eliade, Enescu şi Cioran până la Herta Müller şi Norman Manea) care, rămaşi în ţară, n-ar fi devenit ceea ce sunt, ba ar fi şi înfundat, eventual, puşcăriile comuniste. Prin urmare, şi o variantă, şi cealaltă se pot socoti îndreptăţite. Un avantaj al generaţiilor mai tinere e că, astăzi, decizia nu mai are amprenta descurajantă a definitivatului. În fond, poţi oricând să pleci şi poţi oricând să te reîntorci.
Dacă e să merg niţeluş mai departe, aş spune că decizia de a nu pleca poate fi susţinută printr-un argument… cosmologic. Pentru cineva care crede că lumea nu e o alcătuire întâmplătoare, că, aşadar, există un sens al fiecărei parcele de existenţă, o ordine subiacentă a ansamblului, faptul de a te fi născut într-un anumit timp şi într-un anumit loc înseamnă ceva: e un apel, o provocare, un chip al destinului (sau, dacă vreţi, al Providenţei). De vreme ce m-am născut în România, se cheamă că asta are un rost; iar a căuta acest rost mi se impune ca datorie şi ca proiect asumat. Ceea ce nu înseamnă că emigrantul îşi încalcă îndatoririle. Sensul amplasamentului natal şi căutarea acestui sens te însoţesc, ca problemă, oriunde ai fi. Uneori înţelegi mai bine rostul naşterii tale într-o anumită ţară când te afli în afara ei…
Scriitorul din exil intră, de pildă, într-un dialog mult mai intens şi mai intim cu limba sa maternă decât cel rămas în matca ei spaţială. E caracteristic, din acest punct de vedere, modul cum un prozator ca Norman Manea vorbeşte despre limba română: „…e limba cu care am intrat în lume, (…) limba mea, eul meu (…), în ea lucrez cu mine însumi. (…). Tradus, chiar şi bine, sunt translatat, mutat, transportat în alt univers…”. Tot lui Norman Manea îi datorez unul dintre cele mai nobile răspunsuri la întrebarea cu care am început acest articol. Într-un interviu oferit lui Vlad Mixich în noiembrie anul trecut, găsim următorul text: „Nu se poate construi o ţară, fără opţiunea nenaturală (s.m. A.P.) de a rămâne în ea!” „Nenaturală” înseamnă „dincolo de argumente”, „dincolo de orice calcul”, „dincolo de orice combinatorică raţională”.
[...]
“Sa pleci sau sa ramii” sau dulcea pasare a ignorantei…
Problema exista numai pt cei ce nu au emigrat.Toate ifosele cu a sau a nu a sint doar rizgiieli de copii inceti la minte pe care ABSOLUT nimeni nu-i baga-n seama.Mitul reusitei romanilor in imigratie oriunde s-ar afla ea,este un mit intretinut de lenea si indolenta romaneasca.Sa mai spunem dublata de o megalomano-mitomanie unica pe planeta?Who do you think you are?Credeti ca va asteapta cineva sa-i binecuvintati cu panseurile voastre de despicare a firului in 4 si explicare a evidentei?ce animale ciudate mai sint si romanii astia care explica si isi explica lucruri pe care noi le cunoastem si sint inmagazinate deja in maduva spinarii?Mai si sint si niste psihologi si sociologi de te-ai crede conversind cu echipa de teatru a liceului Bolintineanu.
Domne toti sint niste cretini in jurul meu nu ma pot apuca de nimic,si eu fiind Dumnezeu(intelegere cu picioarele din spate a sintagmei Dumnezeu e in fiecare dintre noi) nu pot sa stau drqului acasa linistit…
Emigrarea nu este joc de salon si nici alternativa la adormirea mentala cronica a unui popor.
Emigrarea unor intelectuali in trecut a avut cauze istoric foarte bine determinate si rational ancorate,pe linga cele STRICT personale.Herta Muller recunoaste deschis aversiunea viscerala manofobica fata de limba romana si Romania si iata o emigrare perfect justificata!Bravo ei! Eugen Ionescu era pe jumatate francez…inca o plecare justificata.Toti cei dati ca exemplu in articol au fost genii si in buna traditie romaneasca
unde toti sintem genii si de virf si elitisti si sefi,si patroni dar niciodata oameni “obisnuiti”….
cum de nu emigram cu totii este intradevar o enigma….
Emigrarea este un proces NENATURAL si asa zisa “adaptare” NU EXISTA!Sigur, e greu de inteles asta pt mintile infierbintate din Romania si facatorii de vint cu coada din afara.
A, sigur, poti fi printre cei 3-5% oameni “de succes” adica sa ai norocul si imprejurarile de partea ta si sa depasesti handicapul de nedepasit al limbii, culturii,al nulitatii istoriei tale contextuale dar mai ales sa spargi liantul invizibil al nativilor si codurile lor de acces.Niciodata nu vei fi un om intreg din pdv social, la oricite “team buildinguri” si aniversari si “after work” ai lua parte.
De ce oare cei plecati sint atit de bintuiti de problema imigrarii, de ce cauta sa-si adoarma “angst”ul cu tot felul de simboluri ale “reusitei” de ce cauta defecte la tara de origine pina si in realizarile de acolo?
In fiecare dintre noi zace un mic animal irational dar dotat cu suficienta constiinta de sine sa stie ca i s-a facut un rau,ca a fost rupt din mediul sau natural.Nu va intelege niciodata de ce si nu il vei putea cumpara cu nimic.
Dupa perioada “turistica” a emigrarii devii pur si simplu un major Tom rupt definitiv de Space Control, ca sa fim un pic vulgari.
Si odds-ul statistic demonstrat de 3-5% vi se pare atit de jucabil?
Va scrie un inginer/om “realizat” de vreo 20 de ani, multumit, bine ancorat,dar inca o data, doar un nebun joaca la un odds de 1/0,03. Poate asta spune cuiva ceva….
“Sa pleci sau sa ramii”-sau “Dulcea pasare a igorantei”
Problema exista numai pt cei ce nu au emigrat.Toate ifosele cu sa sau sa nu sa sint doar rizgiieli de copii inceti la minte pe care ABSOLUT nimeni nu-i baga-n seama.Mitul reusitei romanilor in imigratie oriunde s-ar afla ea,este un mit intretinut de lenea si indolenta romaneasca.Sa mai spunem dublata de o megalomano-mitomanie unica pe planeta?Who do you think you are?Credeti ca va asteapta cineva sa-i binecuvintati cu panseurile voastre despicatoare de fir in 4 si explicare a evidentei?Ce animale ciudate mai sint si romanii astia care explica si isi explica lucruri pe care noi le cunoastem si sint inmagazinate deja in maduva spinarii?Mai si sint si niste psihologi si sociologi de te-ai crede conversind cu echipa de teatru a liceului Bolintineanu.
Domne toti sint niste cretini in jurul meu, nu ma pot apuca de nimic,si eu fiind Dumnezeu(intelegere cu picioarele din spate a sintagmei Dumnezeu e in fiecare dintre noi) nu pot sa stau drqului acasa linistit…vreau sa le-arat eu lor…
Emigrarea nu este joc de salon si nici alternativa la adormirea mentala cronica a unui popor.
Emigrarea unor intelectuali in trecut a avut cauze istoric foarte bine determinate si rational ancorate,pe linga cele STRICT personale.Herta Muller recunoaste deschis aversiunea viscerala manofobica fata de limba romana si Romania si iata o emigrare perfect justificata!Bravo ei! Eugen Ionescu era pe jumatate francez…inca o plecare justificata.Toti cei dati ca exemplu in articol au fost genii si in buna traditie romaneasca
unde toti sintem genii si de virf si elitisti si sefi,si patroni dar niciodata oameni “obisnuiti”….
cum de nu emigram cu totii este intradevar o enigma….
Emigrarea este un proces NENATURAL si asa zisa “adaptare” NU EXISTA!Sigur, e greu de inteles asta pt mintile infierbintate din Romania si facatorii de vint cu coada din afara.
A, sigur, poti fi printre cei 3-5% oameni “de succes” adica sa ai norocul si imprejurarile de partea ta si sa depasesti handicapul de nedepasit al limbii, culturii,al nulitatii istoriei tale contextuale dar mai ales sa spargi liantul invizibil al nativilor si codurile lor de acces.Niciodata nu vei fi un om intreg din pdv social, la oricite “team buildinguri” si aniversari si “after work” ai lua parte.
De ce oare cei plecati sint atit de bintuiti de problema imigrarii, de ce cauta sa-si adoarma “angst”ul cu tot felul de simboluri ale “reusitei” de ce cauta defecte la tara de origine pina si in realizarile de acolo?
In fiecare dintre noi zace un mic animal irational dar dotat cu suficienta constiinta de sine sa stie ca i s-a facut un rau,ca a fost rupt din mediul sau natural.Nu va intelege niciodata de ce si nu il vei putea cumpara cu nimic.
Dupa perioada “turistica” a emigrarii devii pur si simplu un major Tom rupt definitiv de Space Control, ca sa fim un pic vulgari.
Si odds-ul statistic demonstrat de 3-5% vi se pare atit de jucabil?
Va scrie un inginer/om “realizat” de vreo 20 de ani, multumit, bine ancorat,dar inca o data, doar un nebun joaca la un odds de 1/0,03. Poate asta spune cuiva ceva….