Aventurier, demagog si sociopat: Arestarea generalului Mladici

    Print Friendly, PDF & Email

    de Vladimir Tismaneanu

    Una din iluziile cu care se imbata dictatorii, aventurierii, gangsterii, demagogii si sociopatii (adeseori aceste categorii se confunda) este ca nu vor raspunde pentru faptele lor. Straini de orice dubiu, fiinte ale certitudinilor definitive, ei mizeaza pe impunitate. “Imi urmez destinul cu siguranta unui somnambul”, spunea Hitler. Saddam Hussein a crezut ca va trai vesnic in palatele sale. Ceausescu se inchipuia si el nemuritor, traind de-a pururi in propriul sarcofag, antifrastic numit “Casa Poporului”. Stalin a cerut biologilor sa obtina prelungirea vietii pe termen nelimitat. Ion Iliescu era pana deunazi convins ca nu va fi tras la raspundere pentru rolul sau decisiv in masacrele din decembrie 1989 si iunie 1990. Iata ca decizia CEDO schimba acum lucrurile. Omnipotentul Iliescu a pierdut in fata unui om fara conexiuni, fara protectii si fara bani, dar cu onoare. Ma refer, desigur, la Doru Maries. Declaratiile lui Ion Iliescu in care isi permite sa-i insulte pe Doru Maries, pe Monica Macovei, pe Sever Voinescu si sa trateze cu bolsevic dispret CEDO spun totul despre faptul ca acest personaj traieste in afara istoriei. Fostul presedinte a declarat, citat de “Adevarul”, ca “CEDO este o instanta in afara realitatilor istorice”, care nu ar trebui “sa ia seama la obrazniciile lui Doru Maries”.

    Sever Voinescu si Monica Macovei au depus la Parlament un proiect de lege prin care se cere eliminarea prescriptiei pentru infractiunile de omor: “Autoritatile europene nu ar trebui sa ia in seama obrazniciile lui Doru Maries si ale celor ca el. Orice puslama poate sa iasa in strada si sa faca scandal, dar asta nu inseamna ca are si dreptate. Eu nu vreau sa ma cobor la nivelul lui Maries”, a declarat fostul presedinte Ion Iliescu, abdicand jenant de la limbajul asteptat de la un fost sef de stat. “Din ce traieste Maries? Din provocari si diversiuni. Pe mine, denigrarea din partea unor impostori ma lasa rece”, a adaugat Ion Iliescu. Ion Iliescu ar avea de invatat din experientele legate de crimele comise in razboaiele de secesiune din fosta Iugoslavie (simpatiile sale au fost nedisimulat pro-Milosevici). Am mai spus-o, cand se apropie lunile iunie si decembrie, Ion Iliescu devine extrem de nervos…

    Arestarea generalului sociopat Ratko Mladici este o incurajatoare victorie pentru adevar si justitie. Dupa Milosevici, Gotovina, Karadzici, a venit in fine randul acestui personaj parca evadat din manualele de psihiatrie. Sa nu cadem insa in ispita caricaturii. Mladici a fost un insetat de putere, a organizat cu sange rece genocidul, dar drogul sau era nationalismul isteric, tribalismul asasin combinat cu un narcisism hipertrofiat. Dezumanizarea celui privit ca inferior, resentimentul etnicist, primordialismul isteric, mistica originilor si a radacinilor, s-au combinat in cazul lui Mladici cu un autoritarism militarist paroxistic. Este interesant ca aceia care vorbesc insistent de islamofobie nu gasesc de cuviinta sa rememoreze retorica si practicile genocidare ale lui Milosevici si ale acolitilor sai. Nu era “pericolul islamic” tema favorita a nationalistilor sarbi (dar si a celor croati)?

    Doi criminali: Generalul Ratko Mladici si psihiatrul-poet Radovan Karadzici

    Marele scriitor Danilo Kis spunea ca nationalismul este paranoia, individuala si colectiva. Unii indivizi, profitand de anumite conjuncturi istorice, reusesc sa galvanize pasiuni, sa mobilizeze urile colective in directia demonizarii si a distrugerii Celuilalt, sa dea glas acelor fantasme ale salvarii (si ale anihilarii) prin care, la ceas de mare cumpana, individul crede ca scapa din cosmarul incertitudinii. Nu, generalul Mladici nu a fost un “superb profesionist” cum a scris candva un respectat ziarist de la “New York Times”, altminteri unul dintre cei mai seriosi analisti ai Balcanilor. A fost un organizator al crimei in masa, un profesionist al masacrului, un instigator la omor pe baza unor obsesii maniacal-nationaliste. Utopia purificarii etnice a fost si ramane una dintre cele mai primejdioase expresii ale orbirii umane, echivalentul ingineriei sociale si rasiale duse la extrem.

    http://www.youtube.com/watch?v=GHf-vKjUhr4

    http://www.nybooks.com/articles/archives/1995/oct/05/the-madness-of-general-mladic/

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.