Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

„Basarabia, copilul înfăşurat în sârmă ghimpată”*

Polonezii au vorbit adesea despre Katyn, enervând pe mulţi.
Ungurii nu s-au sfiit să pună în discuţie Trianon-ul spre supărarea unora.
În încleştarea cu ruşii, polonezii se pot mândri cu anul 1981, aşa cum ungurii pot invoca 1956.

Despre românii care n-au acceptat în ruptul capului comunismul şi au preferat să moară pe coclauri sau în închisori se pomeneşte rar. Mass-media scrie sporadic şi neangajat.
Sunt puţini intelectualii care iau taurul de coarne. Lipsesc din dezbatere subiecte care ar trebui măcar să ne preocupe, dacă suntem atât de amorţiţi încât nu pot să ne doară.

Până să existe 22 iunie 1941 şi 23 august 1944 a existat 28 iunie 1940.
Românii vorbesc în şoaptă sau deloc despre ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940 care ne-a lăsat fără Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.
Nici despre ruperea Ardealului de Nord sau despre Cadrilater nu se prea aude nimic. Tezaurul este subiect tabu.
Sunt momente de istorie aproape recentă trecute sub tăcere. Neclarificate. Neasumate. De ce?
Nu e corect politic sa vorbeşti despre ce s-a întâmplat în propria istorie?
Istoria este aşa cum ne convine să fie?
Defilăm cu ce ne place şi ascundem sub preş momentele delicate?
Suntem diplomaţi şi nu vrem să supărăm vecinul de la Răsărit?
Politica struţului este diplomaţie sau laşitate?

Asumăm pogromul, condamnăm comunismul, dar nu care cumva să supărăm vecinul de la Răsărit.
Care vecin?
Că URSS nu mai are graniţă cu România, iar până în Federaţia Rusă e ceva de mers.
Urmaşa URSS vorbeşte de Transnistria ca despre un „vechi pământ rusesc”.
Forţele pro-ruse din Moldova se plâng de ”imperialismul românesc”.
Un oficial al Ministerului de Externe rus reacţionează în 2011 de parcă sovietele n-ar fi fost măturate de istorie.
Rusia are voie să vorbească în numele URSS.
În numele României Mari nu se încumetă să vorbească nimeni.

Rusia nu mai are nici unul dintre teritoriile pe care le-a „ataşat” în 1940. Ele sunt acum parte din Moldova şi din Ucraina. Nici Moldova şi nici Ucraina nu s-au grăbit să protesteze la recentele declaraţii ale lui Traian Băsescu. Ar recunoaşte prin asta că au făcut parte din mamutul URSS.
A protestat in schimb un oficial al MAE rus. Nu întâmplător, miza Moscovei rămâne capul de pod numit Transnistria.

Politicienii de la Bucureşti tac mâlc pe subiectul 28 iunie 1940. Doar senatorul PDL Viorel Badea a marcat în acest an printr-un comunicat trista zi de 28 iunie. Anul trecut, deputatul Marian Săniuţă a vorbit despre ea de la tribuna Parlamentului. N-a primit aplauze.
Liderii politici deveniti brusc promonarhişti pe 22 iunie, din ură faţă de Traian Băsescu, au uitat să fie români şi pro-români pe 28 iunie. Ce le-ar spune, oare, morţii din cimitirele de la Ţiganca, Vărzăreşti sau Micleuşeni?

Ca să ne respecte alţii trebuie să ne respectăm singuri.
Trebuie să găsim tăria de a ne diseca meritele şi greşelile.
Cu luciditate, fără să ne desfiinţăm conducătorii. Chiar dacă sunt vremelnci.
Să vorbim despre înfrângeri şi despre victorii, despre momente ruşinoase sau glorioase, să inventariem eroisme, trădări, jumătăţi de măsură, moralitatea, imoralitatea sau amoralitatea politicienilor, a puternicilor noştri sau ai lumii.
Dacă nici sub umbrelă NATO, deci în cea mai deplină siguranţă pe care am avut-o în istorie, nu reuşim să scoatem adevărurile la suprafaţă şi ne temem de fantomele trecutului, dacă aşteptăm şi acum verde de la Moscova, Bruxelles sau Washington ca să restabilim adevăruri istorice puse sub obroc de vremuri potrivnice, atunci degeaba am făcut o gaură în tricolor.

* Grigore Vieru, citat despre Ţară

Un gând despre “„Basarabia, copilul înfăşurat în sârmă ghimpată”*

  1. „În încleştarea cu ruşii, polonezii se pot mândri cu anul 1981, aşa cum ungurii pot invoca 1956.”

    Scuzati-ma, eu chiar admir curajul polonezilor, dar haideti sa-i dam Cezarului cea ce-i apartine. Or fi facut ceva mishcari poleacii in ’81, dar sigur nu se compara cu rezistentza eroica a ungurilor din 1956, pe strazile Budapestei, luptand cu arma in mana, coltz dupa coltz …

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.