Traian Ungureanu scrie despre manevrele grupului socialist care a întreținut iluzia unui Lukașenko ce urma să se reformeze pentru a bloca inițiative în favoarea Belarusului necomunist în Parlamentul European.
(…)Parlamentul European a luat în considerare o formulă de colaborare cu Parlamentele din state ale fostei URSS. Așa a apărut proiectul EURONEST care urma să reunească europeni și colegi din parlamentele armean, moldovenesc, georgian, ucrainean, azer și belarus. Însă alegerile care au dus la formarea actualului Parlament Belarus nu au fost recunoscute de UE.
Prin urmare, prezența parlamentarilor din Belarus e în afara oricărei discuții. Parlamentarii europeni ai Partidului Popular (centru-dreapta) au înaintat ideea ca locurile ce revin Belarusului să fie ocupate de reprezentanți ai societății civile. Socialiștii s-au opus și blochează, în continuare, lansarea EURONEST. Unul din argumentele lor, dar și al altor parlamentari europeni care au cerut amînarea lansării EURONEST, e că alegerile prezidențiale din Belarus ar putea aduce o schimbare.
În mare parte, acest argument a fost rezultatul unei operații propagandistice de veche școală sovietică, pe tema „conducătorului luminat”. După modelul operațiilor care recomandau Occidentului noi secretari generali „reformiști”, a apărut tema noului Lukashenko, despotul care – nu e limpede din ce motive – se va schimba la față odată cu alegerile din decembrie. Operația a avut success. (…)
Rezultatul s-a văzut: Lukashenko e același și a organizat alegerile așa cum numai el știe, a stîlcit opoziția în bătaie, după care a s-a afișat ca tată al națiunii și a început să țină prelegeri de educație politică la posturi de televiziune occidentale. (…)
Lecția rămîne în picioare: nu există tirani reformabili. Există doar naivi manevrabili.
