Bleen: Băsescu Total War

    Print Friendly, PDF & Email

    […]

    L-am votat în 2004 pe Băsescu cu entuziasm, dar nu așteptam cine știe ce de la el. Știam că nu are șanse să facă mai nimic, dar voiam acțiune. Voiam bătaie, scandal, păruială. Voiam să-i enerveze, să nu-i lase să le priască. Am stat departe de politică din 1997 pînă în 2004 și nu știam mare lucru, nu mă uitam la teve, nu citeam ziare, nu urmăream deloc scena politică, dar știam că Năstase călărește cu aroganță un imperiu strivitor și că Băsescu e un scandalagiu perseverent. Scandalagiu mai ales cu fapta, nu cu vorba. Habar n-aveam în ce ape politico-doctrinare se scaldă (știam doar că e fesenist, motiv pentru care în turul 2 la alegerile pentru Capitală din 2000 nu am fost, că nu aveam de gînd să aleg între doi feseniști). Însă în ăia 4 ani de domnie a lui Năstase, în toată lipsa mea de interes pentru politică răzbăteau cîteva știri despre Băsescu și despre contrele lui cu Năstase și Imperiul Pesedist.

    Deși l-am votat cu speranță și entuziasm, nu l-am votat pentru ”Să trăiți bine!” (nici nu țin minte să fi dat atenție în vreun sloganului respectiv – și nimeni nu i-a dat atenție, sînt convins – oamenii nu trăiau rău în 2004), l-am votat nu pentru moralitate și studii (nu eram la curent cu ceva imaculat sau măreț pe partea asta la respectivul personaj), l-am votat nu sperînd că e Cavalerul pe-un Cal Alb sau Albă ca Zăpada (nu cred în tîmpeniile astea și nici nu am astfel de așteptări de la politicieni), l-am votat că după opt ani de Constantinescu și, mai ales, Năstase, mă plictisisem. Voiam acțiune, voiam scandal, sînge pe pereți. Voiam indignare și revoltă în fața nedreptății. N-avem puterea să-i oprim, dar măcar să fie viol, nu căsătorie. L-am ales pe Băsescu fără să am cine știe ce așteptări. Pe principiul țiganului făcut săpun: ”Dar nici de-al dracu nu fac clăbuci!” Asta e, sistemul e atotputernic, nu avem cine știe ce șanse în fața lor, dar măcar marinarul ăsta țăcănit îi face la nervi. Măcar le zgîrie Ferrariul cu cheia de la garsoniera din Rahova. O minimă satisfacție răutăcioasă.

    După 8 ani de Băsescu, așteptările mi-au fost depășite cu mult. Dacă te gîndești că în 2003 regimul Năstase părea de neclintit pentru zeci de ani, dacă te gîndești că Băsescu a făcut tot ce a făcut aproape singur, că a făcut împotriva lor, aliindu-se și folosindu-se de ei, dacă te gîndești că ”forțele democratice” nu au trecut niciodată electoral de 30% (”ei” fiind majoritatea și în interiorul ”forțelor democratice”) și că orice alianță care a reușit ceva în acești opt ani de Băsescu a fost formată în proporție de 80% din ”ei”, realizările ultimilor opt ani sînt incredibile. Chiar sînt incredibile. Faceți o analiză a partidelor politice, a politicienilor care le compun, a membrilor acestora de rang doi și trei, faceți o listă a finanțatorilor vieții politice, o analiză a administrației statului, și veți vedea că e incredibil ce s-a întîmplat în ultimii opt ani. Uitați-vă la cîți aliați au avut Băsescu, Macovei și ceialalți ”reformiști” în PSD, PNL, PDL, PC , UDMR, mass-media, societatea civilă, sistemul privat care finanțează politicul și vă veți da seama că aceștia au realizat aproape imposibilul în acești ani. În septembrie 2002, martie 2003 sau octombrie 2004 nu speram mai nimic și nu vedeam nicio ieșire. Știu, sîntem în 2012 și nu am ajuns la liman. Și nu vom ajunge niciodată. Se joacă însă. Avem parte de acțiune. Și ăsta cred că e criteriul după care trebuie să ne alegem în continuare politicienii care să ne reprezinte: să fie bătăioși. Cînd ei sînt 80% și noi 20% (așa era și acum 2 ani, acum 5 ani sau acum 11 ani) nu ai de ales decît să fii bătăios.

    Știu că acum e la modă să spui că vrei un lider altfel, că nu vom avea un al doilea Băsescu și că nici nu e nevoie. Poate că nu vom avea un al doilea Băsescu dar nu avem nevoie de un lider ”altfel”. Indiferent din ce mediu vine, ce background social, educațional sau profesional are, trebuie să fie bătăios.

    […]

    2 gânduri despre “Bleen: Băsescu Total War

    1. Corect. Insa poti sa fii bataios in multe feluri. si nu trebuie nici cei care se bat tot timpul si cu foarte mult rost, pentru ca felul in care se bat ei , chiar daca mai putin notoriu, formeaza caractere. Caractere tari, pe principii solide, caractere dintre acelea care dau lideri de neinfrant. Daca Basescu a ramas singurul lider bataios in numele unor principii bune al ultimilor 23 de ani, e pentru ca nu suntem atenti si la…cei care sunt alfel, dar tot de neinfrant. Exemplu:
      http://www.youtube.com/watch?v=unCZ1VEwcog
      Povestea intreaga si ce ne-a invatat (printre multe alte principii dupa care multi dintre noi am invatat sa gandim, sa traim corect si sa nu ne lasam infranti) aici:
      http://ihincu.wordpress.com/20.....e-sfarsit/

    2. Ioana, pai „principiile bune” nu pot fi infrante. Niciodata! Nici daca esti singur singurel impotriva tuturor. Basescu stie asta, ceilalti nu, aia inca au dubii.. 🙂

      Craciun Fericit! 🙂

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.