Bleen: De ce a dispărut PDL de pe scena politică

Print Friendly, PDF & Email

Cîteva texte scrise de-a lungul timpului:

Din nefericire, PDL însuşi pare convins că singurele măsuri bune (şi în sens moral, nu numai “tehnocrat”) pe care le-a luat de cînd e la guvernare nu sînt decît un rău necesar, impus de circumstanţe. PDL nu crede în propriile măsuri, în propria guvernare. Şi ăsta e motivul pentru care e la 15%.

Faptele nu sînt suficiente. Mai e nevoie şi de vorbe. Însă pentru vorbe, chiar mai mult decît pentru fapte, e nevoie de credinţă. În Statele Unite, Scott Walker, guvernatorul Wisconsin-ului, doar fiindcă încearcă, devine un simbol al mişcării Tea Party şi al renaşterii dreptei, în timp ce în România, guvernul Boc, deşi reuşeşte, nu rămîne decît un simbol al declinului PDL. De ce? Fiindcă Scott Walker crede în ceea ce face, şi o şi spune, în timp ce Emil Boc, împreună cu PDL-ul, sînt înspăimîntaţi şi oripilaţi de ceea ce au făcut. Şi, orice ar spune, nu reuşesc să ascundă asta.

E oare de mirare, apropo de articolul lui Sebastian Lăzăroiu despre BNR, că la noi singurul discurs etic, de dreapta, îl găseşti la Mugur Isărescu?

(Un citat din moţiune – 16 martie 2011)

Din păcate, niciun reformist din PDL nu s-a adresat electoratului potenţial al dreptei şi nu s-a transformat în purtătorul de cuvânt al acestui electorat. Toţi au preferat să se adreseze nucleului dur al PDL, să joace pe mize mici, să se piardă în atacuri şi intrigi de partid, să se adreseze celor care sunt dependenţi într-un fel sau altul de actualii lideri ai partidului.

[…]

Ceea ce uită reformiştii din PDL e că, dincolo de managementul resurselor umane din partid, trei milioane de contribuabili din sistemul privat, cu tot cu familii, câteva sute de mii de bugetari care muncesc pe bune şi pe bani puţini, câteva milioane de pensionari care au muncit o viaţă pentru o pensie de 10 de ori mai mică decât a unui magistrat, funcţionar sau parlamentar asistă neputincioşi cum câteva zeci de mii de beneficiari ai sistemului se ceartă şi se bat cu pumnul în piept pe banii lor. Exact ca într-o imagine demnă de National Geographic, în care o leoaică priveşte neputincioasă cum hienele îşi împart vânatul ei. Fiindcă asta se întâmplă în ţara asta: după 10-12 ore de muncă, milioane de oameni se transformă în fiecare seară în telespectatorii hienelor care îşi împart banii lor şi care mai au şi tupeul să ceară mai mult.

(Ponta şi Antonescu, Tea Party şi 2014 – 4 ianuarie 2011)

Problema e că “greii” PDL nu înţeleg guvernarea şi deciziile ultimilor 4 ani. Oltean şi Frunzăverde chiar nu înţeleg ce se întîmplă. E ca şi cum i-ai cere lui Dorel să stea acasă şi să citească Sabato în loc să se ducă la ştrand sau la un bairam cu manele. Nu va înţelege în vecii vecilor o astfel de alegere. Sau tu ai rămâne acasă să citeşti Sabato în loc să te duci la ştrand sau la un bairam cu manele. Va crede că ai făcut-o din interese ascunse, că ai fost ameninţat, că ai avut o “combinaţie”, că a fost “o vrăjeală”. Sau că, pur şi simplu, eşti cu capul. Asta e problema lui Băsescu şi a PDL: la vîrf, PDL e condus de tractoriştii Mafiei. Atenţie, nu de Adelu şi nici măcar de Tetelu, ci de tractoriştii Mafiei.

(Guvernul Boc – 2 februarie 2012)

Dar în momentul în care prim ministrul şi partidul de guvernare reacţionează ca şi cum în stradă ar fi fost 1 milion de oameni, nici nu mai contează că au fost 15 000. Efectul creează cauza, mai nou. De mîine nu se va mai îndoi nimeni că în stradă am avut 1 milion de oameni.

PDL nu mai are şanse la dependenţii de stat. Trebuie să-şi repete zilnic asta şi s-o accepte. Socialofilii doar n-or fi fraieri să-i voteze pe cei care numai că nu le-au mai dat dar le-au şi luat. Doar n-or fi fraieri să aleagă copia cînd au la dispoziţie originalul, adică USL. Singura şansă a PDL e să-şi susţină măsurile luate în aceşti ani, să le argumenteze, să-şi ceară scuze pentru imensa greşeală de a creşte TVA-ul şi de a nu restructura sistemul public. PDL ar trebui să rămînă unicul bastion în calea populismului şi stîngismului. PDL nu trebuie să trădeze contribuabilii de frica lui Năstase, Felix, Iliescu, Fenechiu sau Bebe Ivanovici, a mafiilor aferente şi a detaşamentelor de urlători şi aruncători de cărămizi şi molotoave.

Dacă autorităţile cedează în faţa violenţei unei ultra-minorităţi atunci înseamnă că asta e soluţia politică la orice: violenţa în stradă. E suficient să iasă 600 de oameni în Piaţa Universităţii ca să ne întoarcem la socialism.

(1 milion de manifestanți – 23 ianuarie 2012)

[…]

Probabil, doar la tăierile de anul trecut, cele cu 25%, au mai fost atât de înfricoşaţi şi disperaţi pedeliştii. După anunţarea rezultatelor de la bacalaureat, PDL e în plină depresie. Se zvoneşte în târg că pedeliştii sunt mai deprimaţi chiar decât copiii care au picat bacul. Şi asta fiindcă inteligenţele partidului au decis să gândească şi să facă calcule electorale. Cred că nu mai e nevoie să adaug că inteligenţele PDL gândesc de la foarte prost în jos. O ştie toată lumea, e un fapt de notorietate şi o evidenţă incontestabilă. Dacă s-ar da un bacalaureat politic în PDL, nu cred că ar lua note de trecere mai mult de 3-4% dintre pedelişti.

M-am gândit să facem o listă cu cei care ar trebui să-l susţină deschis pe Funeriu (sau, de ce nu, să se poziţioneze împotriva reformei şi să-i ceară demisia), o listă cu cei care ar trebui să iasă în presă şi să vorbească despre situaţia din educaţie (preşedinte PDL, prim vicepreşedinţi PDL, vicepreşedinţi PDL). S-a tot vorbit de reformiştii PDL. Acum e momentul să iasă în faţă. Deocamdată, în tot partidul, singurul om care merită şi care contează e Daniel Funeriu. I se alătură cineva?

(Tăcere totală în PDL – 5 iulie 2011)

Nu poţi trata preşedintele partidului şi prim ministrul, indiferent cîte păcate ar avea, ca pe prostul clasei. Şi asta, în condiţiile în care aşa cum e el, mic şi ridicol, e unul dintre puţinii pedelişti care au arătat curaj într-o perioadă în care s-au luat cele mai drastice măsuri de austeritate, el a luat toate roşiile şi ouăle stricate în faţă, în capul lui s-au spart toate oalele, el a fost sacul de box al bugetarilor, magistraţilor, funcţionarilor, televiziunilor, opoziţiei şi chiar al pedeliştilor. Cei mai mulţi dintre liderii PDL, în frunte cu Binele, Frumosul şi Adevărul, dar şi cu Blaga, Oltean, Berceanu, Videanu, Frunzăverde, TRU sau Boureanu s-au menajat.

(Binele, Frumosul și Adevărul – 9 martie 2011)

Greii PDL au o singură idee politică şi electorală, cît se poate de fixă: populismul economic. La rîndul lor, reformiştii au o singură idee, care cu greu poate fi numită politică, la fel de fixă: regulile de integritate. În acest timp, cel mai vocal susţinător al Codului Muncii promovat de Guvernul Boc e Dinu Patriciu. Cele două tabere din PDL, foarte vocale cînd e vorba de luptele interne din partid, au tăcut mîlc cînd era vorba de lupta guvernului pentru legea educaţiei, legea pensiilor, legea salarizării sau măsurile de austeritate.

Una peste alta, nu ştim care e părerea parlamentarilor şi liderilor din teritoriu ai PDL despre măsurile de austeritate, reformele economice, reforma statului şi despre viitorul României. Şi n-o ştim fiindcă nimeni nu i-a întrebat şi nu i-a pus să ia o decizie din punctul ăsta de vedere. Astăzi, discuţiile sînt altele şi situaţia în PDL se prezintă cam aşa: două tabere irelevante duc un război inutil într-un partid mort.

(PDL, Dinu Patriciu și reformiștii – 5 martie 2011)

[…]

Emil Constantinescu şi CDR nu au fost învinşi de structuri şi nici nu au pierdut sprijinul popular din cauza reformelor dure pe care le-ar fi făcut sau a atitudinii pro-occidentale în problema Serbiei. S-au învins singuri. Începînd cu 1999 sau chiar cu 1998 principalele preocupări ale cederiştilor erau justificările, scuzele şi formularea unei strategii de ieşire. Oameni slabi, dominaţi la nivel de discurs şi nu numai de adversarii lor (din media, din administraţie şi din partidele de opoziţie), au cedat şi au pierdut războiul pe barba (ca să nu zic ciocul) lor, chiar înainte de a începe. Rezultatul? O reformă cu jumătăţi de măsură (la care Victor Ciorbea, acest Boc avant la lettre, era specialist), ruperea CDR, atomizarea dreptei, retragerea lui Emil Constantinescu, Iliescu şi Vadim în turul 2, Năstase prim ministru şi tot ce a urmat după. Şi-au trădat propriul electorat, neducînd reformele pînă la capăt şi şi-au lăsat de izbelişte susţinătorii chiar în anul alegerilor.

Şi să vă mai spun ceva, un secret pe surse: PDL a pierdut alegerile din 2012. Cel puţin aşa susţin pedeliştii sau cei din jurul lor. Şi tind să-i cred: dacă vrei cu adevărat ceva, fii sigur că dorinţa ţi se va îndeplini. Vorbesc astăzi pedeliştii de 15% în 2012? Ei bine, atunci 15% vor avea.

Dai bani, măreşti pensii şi salarii, dai ajutoare sociale şi pomeni electorale? Vei cîştiga. Scazi pensii şi salarii, nu dai pomeni electorale? Vei pierde, ba chiar mai mult, ai şanse să dispari ca partid. Aşa gîndesc toţi politicienii români, inclusiv cei din PDL. Lipsiţi de imaginaţie şi viziune, lipsiţi de credinţe şi coaie (poate nu sună bine împreună dar credinţă fără coaie nu se poate – vezi apostolii), tributari gîndirii politice de tip “Me Tarzan, you Jane, may I enlarge your pension?”, incapabili să ia decizii cu adevărat politice (pomana electorală nu e considerată decizie politică decît în România), politicienii români nu pot concepe că poţi funcţiona politic şi altfel decît cumpărînd voturi (direct sau, mai grav, prin pomeni electorale).

Se vorbeşte foarte mult despre proasta comunicare a guvernului şi a PDL-ului. Însă cum poţi fi credibil atuncî cînd susţii o decizie în care nici tu nu crezi? Şi asta e cea mai mare problemă a PDL-ului, nu că nu ştie să comunice, ci că nu crede în propriile decizii politice. La PDL se vorbeşte acum numai despre strategii de ieşire, despre delimitări, despre justificări şi răspunsuri la posibile acuzaţii.

[…]

PDL nu va pierde alegerile din cauza măsurilor de austeritate ci din cauza jumătăţilor de măsură, fricii de reforme şi a faptului că a pierdut deja războiul la nivel de discurs cu presa şi opoziţia. Fiindcă, repet, poate că presa mogulilor nu a reuşit să convingă prea mulţi români însă a reuşit să-i convingă pe cei din PDL, din jurul PDL-ului şi al lui Băsescu.

[…]

(Eu? Eu nu sînt. Eu sînt cel ce nu este. Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă… 7 iulie 2010)

Bleen

8 gânduri despre “Bleen: De ce a dispărut PDL de pe scena politică

  1. ” dar credinţă fără coaie nu se poate – vezi apostolii” – truly epic…

  2. Adevarul e ca nu se poate. Daca nu ai caracter, daca nu ai tarie, daca nu rezisti, nu poti avea nici credinta…

  3. PDL-ul (si nu numai) prezinta patologia celui ce sta toata ziua si se gandeste ce cred ceilati ca el gandeste despre ei… in stadiul asta esti incapabil de orice, pana si dusul furculiteti la gura e un efort gigantic…

  4. Era de dorit o alta comparatie. Nu suntem la bordel. Vulgaritatea (ca sa nu zic mai mult) nu te califica, te descalifica. Pentru un asemenea limbaj licentios ar trebui sa existe o cenzura a Admin.

  5. toiu, este de dorit ca tu să nu mai citești articolele lui Bleen ci pe cele ale lui Remus Cernea care sunt complet lipsite de vulgaritate verbală dar put a rahat de sodomit.

  6. dextro, toiu a exprimat un punct de vedere. Nu exista nici un motiv pentru o astfel de replica din partea-ti. Te rog sa revii la sentimente mai bune.

    toiu> Va rog sa nu interveniti, nu are rost sa prelungim discutia.

  7. Faptele nu sînt suficiente. Mai e nevoie şi de vorbe. Însă pentru vorbe, chiar mai mult decît pentru fapte, e nevoie de credinţă. În Statele Unite, Scott Walker, guvernatorul Wisconsin-ului, doar fiindcă încearcă, devine un simbol al mişcării Tea Party şi al renaşterii dreptei, în timp ce în România, guvernul Boc, deşi reuşeşte, nu rămîne decît un simbol al declinului PDL. De ce? Fiindcă Scott Walker crede în ceea ce face, şi o şi spune, în timp ce Emil Boc, împreună cu PDL-ul, sînt înspăimîntaţi şi oripilaţi de ceea ce au făcut. Şi, orice ar spune, nu reuşesc să ascundă asta.

    Foarte buna paralela ( pacat ca i-a scapat aia cu apostolii, dar pentru cine a urmarit ce se intampla in Wisconsin – este exact diferenta pe care incercam sa i-o explic lui eunuke).
    Batalia e foarte mare in Madison ( capitala statului WIsconsin) – acolo e infiltrata si mafia sindicala din Chicago iar leftistii fac tot posibilul sa „recall the Governor” ( Walter Scott) – care spre deosebire de statul de la sud de Wisconsin ( Illinois) unde conduc democratii si taxele cresc saptaminal direct proportional cu datoria bugetara – ei bine, in Wisconsin – au procedat invers – au taiat cheltuielile si au scazur impozitele – deficitul bugetar care se invartea in jurul a trei miliarde – acum tinde catre zero iar statul Wisconsin a devenit un magnet pentru firmele mici si mijlocii din Illinois.
    Who wants to recall a billion-saver?

    Cine isi doreste sa fie dat afara cel ce a economisit un miliard?
    [ nu e una din traducerile mele cele mai bune :)]

    That will be the real question for Wisconsin voters in June, when recall elections take place. The state has balanced its books under Scott Walker and a Republican-led state legislature, which closed a big budget hole without raising taxes — and in some cases, lowering them.


    Aceasta este intrebarea pe care trebuie sa si-o puna alegatorii din Wisconsin in iunie cand vor avea loc alegerile de rechemare din functie. Statul a balansat bugetul sub un guvernator si un legislativ republican acoperind un mare deficit fara a creste taxele – ba chiar mai mult – in unele cazuri, taxele au scazut.

    One of Walker’s opponents isn’t that impressed:

    Milwaukee Mayor Tom Barrett, the other leading Democratic opponent to Walker, said the governor’s policies had led to nearly 1,500 teaching jobs being lost over the past year and the state still had a more than $140 million deficit.

    “This isn’t a record to brag about – it’s a record that causes failed governors to be tossed from office,” Barrett said in a statement.

    Unul din oponentii guvernatorului Walker nu este asa de impresionat de performantele acestuia:

    Primarul orasului Milwaukee*, Tom Barrett, opozantul guvernatorului din partea democratilor afirma ca politicile lui Walker au dus la consediera a aproape 1,500 profesori in perioada anului trecut iar statul are inca un deficit de 140 milioane.
    „Aceasta nu este o performanta cu care te poti lauda – ci mai degraba reprezinta cauza pentru care un guvernator si politicile gaunoase ale acestuia fac ca respectivul sa isi piarda functia” a declarat Barrett.

    *Milwaukee este cel mai mare oras al statului Wisconsin si locul de nastere al celebrei motociclete Harley Davidson.
    Ei bine, fabrica a fost la un pas sa paraseasca locul de bastina tocmai din cauza cerintelor sindicale si a taxelor mari [ o consecinta a guvernarii democrate: Harley Davidson Hints at Move From Milwaukee ( eu stiam ca se mutase dar vad ca google nu imi intoarce decat rezultate de acum 2 ani cand erau in discutii de a parasi statul)].
    Ceea ce nu inteleg elitistii socialisti de acum este ca ei nu pot ordona economiei sa o ia din loc, sau afacerilor sa revina din China, sau a locurilor de munca.
    Iar ceea ce unii alegatori nu inteleg este ca banii de la buget s-au terminat, imprumuturi nu mai au de unde sa ia – deci toate discursurile astea demagog-sforaitoare despre ajutorare si au ajuns in sfarsit la vorba lui Maggie :

    „The problem with socialism is that eventually you run out of other people’s money.” (Margaret Thatcher)

    Poa’ sa vina si mama lu’ Ponta cu tata lu’ USL la guvernare ca bani de impartit nu numai ca nu mai sunt ( a impartit Tariceanu ce mai era de impartit) – dar nici ei nu mai au mare lucru de furat ( poate doar cate un contract cu prius, sau sa ia felix posta) – dar astea sunt apa de ploaie pe linga ce foame au uslistii acum.

  8. Open thread: Lugargeddon; Update: Mourdock wins; Update: Lugar hits Mourdock’s “unrelenting partisan mindset”; Update: NC bans gay marriage and civil unions; Update: Massive GOP turnout for Scott Walker; Update: Obama facing stiff challenge in WV from … federal inmate

    Acum vreun an – doi, insistam sa se urmareasca stirile din America – tocmai pentru a se evita confuzia dintre conservatorism si partidul conservatorilor infiintat de felix.
    Intre timp v-ati axat pe foarte mult pe nonstirile romanesti pierzand in acelasi timp comentatori de valoare spre detrimentul celor ce vor sa inteleaga mai mult despre curentul conservator.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.