Bleen: Politicianul de a doua generație versus Felix și Kremlin

România nu-și poate permite un președinte pus de Felix, SOV și Moscova. Dreapta nu-și poate permite să se ducă un pic acasă să se odihnească în timp ce USL-ul face suta cît leul, cum spune o vorbă populară pe Facebook. Statul de drept și justiția nu-și pot permite să se retragă în munți și în ilegalitate, cu un procuror general numit de Victor Ponta sau Crin Antonescu sau, mă rog, pe cine or alege Felix și Kremlin să-i reprezinte în cea mai înaltă funcție din statul român.

[…]

Da, Felix și Kremlin au mulți pioni. Și nebuni, și ture. De vreo 2 săptămîni au chiar și regina sau, mă rog, un fel de copilot plagiat după regină (deși copylot sună mult mai bine). Dar nu au regele. La șah poți pierde regina fără să pierzi partida. Uneori, o poți pierde deliberat, din motive tactice. Însă în momentul în care ai pierdut regele, ai pierdut și partida.

Miza dreptei e chiar liderul dreptei. E regele din partida de șah, e viitorul candidat la prezidențiale. Este cel în jurul căruia se va regrupa și reconstrui dreapta. Nu pornim de la zero. Nu reinventăm roata. Și nu e vorba doar de dreapta. Miza statului de drept, a justiției, a apartenenței României la lumea occidentală și nu la sfera de influență rusă este o miză națională, nu doctrinară.

Nu vorbim de tătuci aici. Nu vorbim de mesii (nu Messi), de providențiali. Vorbim despre lideri politici, despre actuali și viitori oameni de stat. La prezidențiale nu te poți prezenta cu o comisie sau cu un flipchart pe post de candidat. Trebuie să te prezinți cu un om viu. Și nu te poți prezenta nici cu un candidat de vitrină, inventat peste noapte (așa cum Felix și Kremlin s-au prezentat în 2009 și se vor prezenta în 2014). Partida națională, pro-occidentală și capitalistă trebuie să meargă la alegerile prezidențiale cu liderul său autentic, crescut, nu făcut, cu liderul formal și informal în același timp.

Cine poate fi liderul dreptei? Nu știu. Asta decideți voi.

Dreapta are cinci provocări în față:
1.Păstrarea României în lumea civilizată, în alianța politică și militară nord-atlantică și în afara oricărei influențe, politice, militare sau economice, a fostului, actualului și viitorul Imperiu Rus.
2.Capitalismul, inițiativa privată și statul minimal
3.Continuarea reformelor structurale începute în ”regimul Băsescu”, de la reforma constituțională la reforma administrativă, de la statul social la statul minimal.
4.Independența justiției și transformarea României într-un autentic stat de drept, apărarea sistemului de justiție de influența interlopilor de orice fel, politici, în primul rînd.
5.Schimbarea de generație politică și trecerea la un alt nivel, de la opinci, beut tutun, rîgîit în public și scuipat semințe, la costum și vorbit englezește fără accent de Țăndărei. Prima generație de politicieni, a parveniților originari, își are meritele sale. A făcut rău din convingere și bine din necesitate (o necesitate impusă din afară de cele mai multe ori, fără ca măcar s-o înțeleagă). A jucat, cu talent, un rol pe care nu l-a înțeles prea bine. Trebuie să trecem de la generația de parveniți politici, de la generația patrupezilor cu instinct puternic și reflexe rapide la generația bipezilor cu minte antrenată și viziune.

Acestea sînt provocările prezentului și viitorului imediat.

[…]

Bleen

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.