Iliescu compara războiul PDL-USL cu al doilea război mondial, în care PSD ar fi URSS, PNL ar fi USA iar PDL ar fi Germania (Băsescu fiind, evident, Hitler). Eu l-aş compara mai degrabă cu războiul rece, în care PDL ar fi USA şi USL ar fi, spre marea bucurie a lui Ilici, URSS. Să nu uităm că în timpul războiului rece principalele subiecte politice ale mass media, ale cinematografiei sau mişcării pop erau “atrocităţile” comise de soldaţii americani împotriva “eroicului popor nord vietnamez” sau “eroicului popor nord coreean”, erau comisia lui McCarthy şi aşa zisa listă neagră a Hollywood-ului întocmită de HUAC (Comitetul pentru Investigarea Activităţilor Antiamericane), “crimele” împotriva soţilor Rosenberg, erau Nixon, Goldwater şi Reagan, demni urmaşi ai lui Hitler, lideri însetaţi de sînge şi gata oricînd să declanşeze războiul nuclear, erau teribilele crime şi încălcări ale drepturilor omului comise de americani, erau demonstraţiile împotriva războiului din Vietnam şi a armelor nucleare (încă nu fusese inventată încălzirea globală) sau odioasele crime făcute de FBI şi CIA. În timpul ăsta, nimeni nu sufla niciun cuvinţel despre Gulag-urile sovietice, despre crimele comuniştilor din Cuba, Vietnam, China, Coreea, Ungaria sau România. Ani de zile, pentru occidentali şi chiar pentru americani, Statele Unite şi capitalismul au reprezentat răul absolut. În schimb, crimele de după Cortina de Fier erau ignorabile, acceptabile sau chiar justificate. Aşa cum astăzi nu puţini, chiar în PDL, sînt cei care, extrem de vocali cînd e vorba de păcatele reale sau imaginare ale PDL, devin brusc taciturni cînd e vorba de a păcatele USL.
Asta îmi aduce aminte de răspunsul pe care un membru al unei grupări de hackeri care îl sprijină pe Julian Assange şi care a atacat Visa şi Mastercard l-a dat la întrebarea: “De ce Anonymous nu atacă companii şi guverne din ţări în care libertatea de exprimare suferă puternic (mă gîndesc la China)? Văzute din spatele operatiunii Payback există vreo diferenţă între Statele Unite şi China? Care?” Astfel, luptătorul nostru pentru drepturile omului şi libertatea de exprimare răspunde: “Anonymous s-a născut ca o mişcare de apărare a legii instituite, cu încredere în puterea legii de a reflecta drepturile cetăţeneşti, nu ca o mişcare revoluţionară. Diferenţa dintre Statele Unite şi China este aceea că Statele Unite îşi încalcă flagrant propria lege, în timp ce China şi-a impus reprimarea libertăţii de expresie în legea propriului stat. Nu avem, pînă acum, mijloacele, motivaţia sau prea-plinul de încredere în puterea noastră de judecată pentru a ataca legea, acolo unde vedem că ea încalcă ceea ce cultura vestică numeşte drepturile umane fundamentale.” Trecem peste faptul că cei ce se declară apărători ai “legii instituite” încalcă legea (atacul informatic e o încălcare a legii), trecem şi peste drepturile fundamentale ale omului, atît de importante cînd e vorba de Statele Unite însă relativizate şi “localizate” cînd e vorba de China (“…ea încalcă ceea ce cultura vestică numeşte drepturile umane fundamentale” – aici drepturile umane fundamentale nu mai sînt nici umane, nici fundamentale, sînt aşa numite doar de cultura vestică, sînt doar o convenţie culturală localizabilă, aici Iisus devine evreu cu buletin de Nazareth) şi ajungem la fraza care ne interesează: “Diferenţa dintre Statele Unite şi China este aceea că Statele Unite îşi încalcă flagrant propria lege, în timp ce China şi-a impus reprimarea libertăţii de expresie în legea propriului stat.” Înlocuiţi Statele Unite cu PDL şi China cu USL sau PNL şi vedeţi ce iese. De la PDL avem pretenţii, USL-iştii sînt consecvenţi cu ei înşişi, bravo lor. Cu alte cuvinte, un hoţ de meserie e mai sus pe scara etică decît unul de ocazie. Sau, de ce nu, înlocuiţi Statele Unite cu Mona Muscă şi China cu Felix Voiculescu.
Astfel, în timp ce PDL-ul e considerat un partid pierdut pentru high life-ul moral fiindcă nu a introdus în statut suspendarea membrilor care sînt trimişi în judecată, Crin Antonescu declară că s-ar simţi onorat să fie coleg de partid cu un politician condamnat pentru corupţie, că e gata să-l reprimească în partid şi chiar în echipa sa.
“L-am şi întîlnit pe Cristi Anghel, cu multă plăcere de altfel. Este un om pe care îl apreciez în mod deosebit pentru activitatea sa în administraţie, pentru ţinuta sa civică, intelectuală. [...] Dacă domnul Anghel doreşte să-şi reactiveze condiţia de membru al PNL, eu nu sunt decît bucuros şi aşa cum am fost înainte onorat să fiu coleg cu Cristi Anghel, aş fi şi de acum încolo.”
Cristi Anghel, cel atît de apreciat de Crin Antonescu pentru activitatea sa în administraţie şi pentru ţinuta sa civică, a fost condamnat la doi ani şi şase luni tocmai pentru activitatea sa în administraţie, mai exact pentru abuz în serviciu şi pentru că a păgubit municipalitatea cu 400 000 de euro în timpul mandatului de primar al municipiului Baia Mare.
Şi că tot am ajuns la Crin Antonescu, cel care va fi aspru sancţionat de electoratul liberal şi anticomunist, mă gîndesc ce şoc, dezamăgire şi groază vor trăi neamurile mele de la Giurgiu auzind toate astea. După ce comunismul le-a scos din foame, după ce le-a luat din mahala şi le-a ajutat să facă la seral pînă şi grădiniţa, le-a pus peştele pe televizor şi le-a dat apartamente la bloc, pe ei i-a pus şefi pe judeţ cu UTC-ul sau pe municipiu cu pionerii iar pe ele le-a pus şefe cu spaţiul locativ şi alte chestii pe la Primărie şi Sfatul popular sau cum îi zicea, după ce pe unii mai inteligenţi şi mai ambiţioşi i-a făcut chiar colonei în securitate şi le-a dat să mănînce la UCA, după ce în toamna lui 89 mai toţi securiştii din neam şi-au luat concedii medicale (pe bune, nu fabulez, unii au fost atît de grav bolnavi încît vomau sînge şi, vreo trei luni, din octombrie pînă în ianuarie, nu au putut merge la serviciu), după ce în 21 decembrie 89, în timpul mitingului din viitoarea Piaţă a Revoluţiei bunică mea mă făcea copil prost şi naiv că am zis că Ceauşescu va cădea, după ce în 22 decembrie 89 femeile din neam plîngeau iar bărbaţii, indiferent de grade în Securitate şi poziţii în PCR, îşi puneau banderole tricolore la mîini, după ce în 28 ianuarie era să facă toţi infarct în masă (nasol, se pierdea gena) cînd “Căposu” îi băga sula-n coaste domnului Iliescu, după ce în primăvara lui 90 ar fi fost în stare s-o linşeze pe maică-mea că intra în PNL şi se ducea în Piaţa Universităţii, după ce, tot prin ’90, bunică mea îmi explica că pe bunică meu l-au împuşcat liberalii (a murit împuşcat în ’51, la Alba Iulia), după ce tot o mamaie (nu mai ştiu ce fel de rudă era) îmi spunea: “Maică, dacă Iliescu zice să trecem toţi Dunărea la bulgari, o trecem, că aşa trebuie, ca să nu fie vărsare de sînge, să fie linişte” (am citat exact), după ce între 1990 şi 2000 tot neamul ar fi făcut crimă pentru Iliescu iar după 2000 pentru Năstase, după ce prin 2008 se rugau ritualic la Tăriceanu iar în 2009 votau în primul tur cu Antonescu şi în al doilea cu Geoană, şi după ce de vreun an suspină cu accente orgasmice la poza lui Crin, ei bine, după toate astea iată că Antonescu făcu boroboaţa cu Felix, Iliescu, Năstase şi Cristi Anghel şi îmi dezamăgi crunt neamurile.
Singurul băsescian (cu autograf chiar!) din neam e maică mea. Care, în toată viaţa ei, n-a fost membră decît a unui singur partid, PNL (deşi a prins fix 40 de ani de comunism). Dar aşa e normal, pensionarele foste profesoare securiste votează cu Băsescu în timp ce dizidenţii şefi cu propaganda PCR pe municipiu şi colonei de securitate votează cu Crin Antonescu. De fapt, ca fostă nevastă de comandant de navă contrabandist şi securist e normal să voteze un comandant de navă contrabandist şi securist. Fiindcă, am uitat să zic, taică meu, Dumnezeu să-l ierte, făcea contrabandă cu video Schnneider, blugi, dublucasetofoane, gume, cafea Alvorada, Nechermann, Otto, Kent şi Marlboro (le ascundea în sala motoarelor). Nu am calculat cam cît a pierdut Republica Socialistă România din neplata taxelor vamale pentru trenuleţul nemţesc şi combina Palladium de contrabandă pe care ni le-a adus dar îmi cer scuze eu, în numele lui, faţă de Republica Socialistă România şi faţă de Emil Constantinescu. Nu ştiu dacă a fost şi securist, dar avînd în vedere că stătea cu lunile prin RFG şi Austria prin anii 80 (era marinar pe Dunăre), îl bănuiesc că ar cam fi fost. Mai ales că a făcut destul de multe nefăcute şi n-a păţit nimic. De exemplu, l-a înjurat şi era să-l bată pe reprezentantul Navrom în Cehoslovacia şi l-a înjurat public, marinăreşte, la o activitate tovărăşească specifică, pe secretarul PCR din Navrom Giurgiu. Nu ştiu. Mă gîndesc că ori era securist, ori nu aveau altul mai bun ca el.
Asta a fost povestea de vineri şi, dincolo de accentele de sagă judeţeană, adevărul e că nu s-a schimbat mai nimic din 90 încoace. Împărţirea între stînga şi dreapta se face aproape organic, natural. Nu e o alegere raţională. Vrem, nu vrem, ne trage aţa înspre ai noştri. Sîntem atraşi ca fluturii de lampă, ca Antonescu de Felix.
Bineînţeles că există şi rătăciţi. Cum erau Ciorbea şi Emil Constantinescu în CDR, cum erau Dîncu, Tănăsescu şi Diaconescu în PSD sau cum e Blaga în PDL. Însă, mai devreme sau mai tîrziu, fiecare ajunge acolo unde îi e locul. Mulţi stîngişti, oripilaţi de socialismul de bîtă şi tanc al lui Iliescu şi de social-democraţia de termopan şi blazon cu turnuleţe a lui Adrian Năstase s-au autoexilat ani de zile în aşa-zisa dreaptă (partidele “istorice”, CDR, alianţele civice, Alianţa DA) iar marele merit al lui Băsescu e că a forţat clarificarea şi că, astăzi, în 2011, cu cîteva excepţii, fiecare e la locul lui.
Strategic, dacă luăm distanţă şi privim scena politică a ultimilor douăzeci de ani, PDL şi Băsescu sînt într-o poziţie mult mai bună decît îşi imaginează, se poate spune chiar că au cîştigat. La urma urmei, PNL a fost înghiţit complet de PSD şi PC iar partea dreaptă a scenei politice e complet liberă. Din păcate, atît la Cotroceni cît şi în PDL s-a cam instalat panica tactică, care s-ar putea transforma într-o mare înfrîngere strategică. Iar primul semn al panicii e posibila schimbare a lui Boc din poziţia de prim ministru şi înlocuirea lui cu un tehnocrat. Boc poate fi înlocuit, dacă tot se doreşte asta, doar de un prim ministru politic, obligatoriu pedelist. Dar despre asta, săptămîna viitoare.
