Camil Roman: Statul laic si militantismul ateu

Din când în când apar la suprafaţă tot felul de nemulţumiri ale unor radicali legate de faptul că statul promovează religia prin instituţiile sale. Chiar dacă nu ni se spune direct, la bază disputa e de ordin filozofic şi istoric şi porneşte de la o încleştare veche şi destul de crâncenă cu privire la modul cum ar trebui definită modernitatea şi statul laic. În practică, această dispută se traduce fie prin contestarea însemnelor religioase în instituţiile publice, fie prin argumente conform cărora religia nu ar trebui predată deloc, fie prin atacarea manualelor de religie care nu corespund ideilor delatorilor şi care de aceea trebuiesc retrase de urgenţă de pe piaţă (aceasta a fost formularea făcută recent de nişte militanţi atei: „de urgenţă”!). Motivele invocate sunt mai mult sau mai puţin triviale şi nu aş vrea să imi pierd vremea cu poveşti stupide de genul „care este impactul asupra unui copil care este învăţat despre iad şi rai sau care se uită la o icoană sau la o cruce?” etc. Vă sfătuiesc doar atât: uitaţi-vă în ochii părinţilor şi bunicilor d-vostră şi încercaţi să intuiţi efectul „devastator” al moralei creştine asupra lor; ascultaţi-i să vă povestească cât de „traumatizaţi” au fost ei de aceste chestiuni când au fost copii…

Dar în cacofonia de păreri şi violenţa de atitudine care am văzut că s-au iscat în jurul polemicii, merită să punem puţină ordine şi să formulăm câteva poziţii de principiu. Acestea au fost deja argumentate, dar văd că trebuiesc repetate la răstimpuri. Mai întâi, nu există şi nu a existat niciodată un stat care să fie absolut neutru din punct de vedere axiologic în raport cu societatea în care acţionează. Aceasta ar însemna un stat apolitic, ceea ce e o contradicţie în termeni. Ca atare, un asemenea stat nici nu ar putea şi nici nu ar fi dezirabil să existe câtă vreme funcţia oricărui stat este să reprezinte. Punctul doi, statul nu beneficiază de nici un primat în raport cu societatea pe care o reprezintă, nici din punct de vedere ontologic şi nici din punct de vedere filosofic. Altfel spus, societatea creează statul (şi nu invers) iar acesta este acolo să protejeze societatea, nu pe sine sau vreo teleologie mai mult sau mai puţin arbitrară în raport cu societatea.

Aceste două puncte coroborate, ne duc la următoarea concluzie: dacă societatea este religioasă, statul are nu doar dreptul ci chiar obligaţia faţă de cetăţenii săi de a-i educa în sensul religiei sau al religiilor pe care o împărtăşesc oamenii. Aceasta nu înseamnă că un asemenea stat ar fi o teocraţie, deoarece legile sale sunt seculare. Dar aceasta înseamnă că majoritatea este respectată şi reprezentată de statul pe care îl susţine şi că minorităţile (atee, agnostice etc.) sunt tratate ca atare: ca minorităţi. Adică li se asigură libertatea de conştiinţă, practicarea propriului cult sau a nici unui cult, fără însă să fie urcate pe un piedestal prin care statul, suprasensibilizat la doleanţele acestora, ajunge să fie instrumentul lor sociologic activ prin care să schimbe morfologia culturală a unei ţări!

Într-un stat precum România în care peste 90% din populaţie s-a definit ca fiind creştină, statul pur şi simplu NU ar trebui să aibă dreptul să scoată cruci şi icoane din şcoli dacă comunităţile locale le doresc şi nici să ia prea în serios cererile unor exaltaţi care au probleme cu crucea la modul general.

[…]

Camil Roman

8 gânduri despre “Camil Roman: Statul laic si militantismul ateu

  1. Incep prin a va spune ca eu nu cred. Desi am fost botezat ortodox (nu m-a intrebat nimeni daca vreau asta), desi vin dintr-o familie ortodoxa, cu preoti si calugari, eu nu cred. M-as defini mai degraba agnostic, daca tot trebuie sa purtam etichete.
    Va citesc de mult timp, cu unele lucruri spuse aici sunt de acord, cu altele nu. Asa mi se pare normal. Ma consider intelectual, nu doar prin educatie sau pregatire universitara, ci si prin preocupari si gandire. Acestea impreuna m-au dus la concluzia de mai sus.
    Nu am nimic impotriva religiei, oricare ar fi ea, si nici impotriva dreptului de a o studia de cei care se declara religiosi.
    Va rog sa cititi art 29 din Constitutia Romaniei, si reflectati putin asupra punctului 6.
    Problema celor care contesta predarea religiei in scolile publice nu e cu crucea (n-ar fi trebuit scrisa cu majuscula?). Problema e cu modul in care este, practic, imposibil sa eviti, ca parinte necrestin-ortodox, sa participe la aceste ore copii tai. Ce fac musulmanii, catolicii, ateii, agnosticii, protestantii? Cum li se asigura acestora o ora de scoala conform credintelor proprii? Sau, pentru ca sunt minoritati, nu conteaza? O alta problema e cu notarea acestor ore. De ce se da nota (in general 10) si de ce se ia in considerare la media generala? Nu este o discriminare?
    Eu, si nu numai eu, vad religia ca o optiune personala care ar trebui pastrata in spatiul personal, privat. Confundarea religiei (in cazul nostru al ortodoxiei) cu statul este o eroare. Solutia este extrem de simpla: onorata B.O.R. sa organizeze scoli de invatatura ortodoxa, pe cheltuiala proprie, in biserici. Parca preotul ortodox trebuie sa faca si catehism, nu? Sigur, ca in multe alte cazuri, e mai simplu sa foloseasca statul pentru interesul propriu.
    Statul modern e laic prin definitie, pentru ca el serveste interesele tuturor, fara deosebire, inclusiv de religie sau constiinta. El asigura cadrul manifestarii private, nu o conduce sau o controleaza. Si aici putem discuta, la nesfarsit, despre existenta simbolurilor religioase in institutiile publie.
    In incheiere, va rog sa observati ca nu pun in discutie veridicitatea crestinismului, ci a modului in care, ca orice religie de altfel, impune si se impune.
    P.S. Daca tot vorbim de exaltati, ce parere aveti de M. Neamtu?

  2. Salut, bogdan.

    Incep prin a va spune ca eu nu cred. Desi am fost botezat ortodox (nu m-a intrebat nimeni daca vreau asta), desi vin dintr-o familie ortodoxa, cu preoti si calugari, eu nu cred.

    […]

    Va rog sa cititi art 29 din Constitutia Romaniei, si reflectati putin asupra punctului 6.

    Nu vad nici o problema cu punctul 6 si nu cred ca este o problema daca un copil urmeaza religia parintilor lui. Aceasta idee, cum ca religia indusa in copilarie este otrava pentru mint, nu ma convinge si imi aduce aminte de Revolutia Franceza, bolsevici, maoisti si alti parinti spirituali ai luptei impotriva religiei institutionalizate. Tot ce ne inconjoara, tot, este rezultatul a sute de ani de evolutie in cadrul unei civilizatii si unui culturi. Nu am aparut din neant, nu ne-am trezit acum mai destepti decat toti inaintasii nostri, n-am descoperit deodata mila, compasiunea, intelegerea si asa mai departe. Crestinismul asta hulit, de care se scarbesc astazi toti finutii multi prea inteligenti, este cel care ni le-a dat pe toate.

    Problema celor care contesta predarea religiei in scolile publice nu e cu crucea (n-ar fi trebuit scrisa cu majuscula?). Problema e cu modul in care este, practic, imposibil sa eviti, ca parinte necrestin-ortodox, sa participe la aceste ore copii tai. Ce fac musulmanii, catolicii, ateii, agnosticii, protestantii? Cum li se asigura acestora o ora de scoala conform credintelor proprii? Sau, pentru ca sunt minoritati, nu conteaza? O alta problema e cu notarea acestor ore. De ce se da nota (in general 10) si de ce se ia in considerare la media generala? Nu este o discriminare?

    Gresesti, problema acestor oameni este intocmai religia crestina, indiferent cum se numeste ea si acest lucru reiese cat se poate de clar daca urmaresti cu atentie activitatea lor. Asociatia Secular-Umanista poarta un razboi deschis impotriva a tot ceea ce inseamna crestinism si se leaga de crestin-ortodoxie numai pentru ca este mai usor sa dai in ortodocsi decat sa dai in catolici, doar suntem o tara majoritar ortodoxa si e de bon ton sa scuipi pe ortodoxie. Daca am fi fost majoritar catolici, ar fi dat de pamant cu catolicii, este cat se poate de simplu. Plus ca sunt toti stangisti si au ca zeitati Toleranta si Lupta impotriva Discriminarii. Toleranta asta este, desigur, inteleasa stangist: sensul ei originar, acela de a accepta ce nu iti place, este redefinit ca a nu judeca, a nu spune, a nu gandi, a nu vorbi, a nu face. Cat despre discriminare, este o falsa problema. Am avut in clasa protestanti, nu i-a obligat nimeni sa faca ortodoxie. E genul de argument care prinde pentru ca suna bine si in general se foloseste de cateva experiente nefericite pentru a generaliza, adica pentru a face ceea ce refuza sa accepte in cazul ateismului: nu e concludent ca nazismul si comunismul urau religia, in special crestina, dar este concludent ca preotul cutare a zis x si preotul cutare a spus z.

    Statul modern e laic prin definitie, pentru ca el serveste interesele tuturor, fara deosebire, inclusiv de religie sau constiinta.

    Nu, statul trebuie sa serveasca natiunea in intregul ei, iar interesele natiunii sunt cel mai bine aparate de un stat care recunoaste rolul religiei si al moralei. Statul modern este inteles de mintile luminate de bec ale ateismului si stangismului (de regula se confunda) ca fiind antireligios. In realitate, nu este asa pentru ca libertatea nu poate fi separata de moralitate si religie. De aceea John Adams spunea despre Constitutia Americana ca a fost scrisa „only for a moral and religious people. It is wholly inadequate to the government of any other.” De aceea Alexis de Tocqueville marturisea: „mă îndoiesc că vreun om poate suporta în acelaşi timp independenţa religioasă deplină şi totala libertate politică. Şi sunt înclinat să cred că dacă credinţa îi lipseşte, trebuie să fie supus; iar dacă este liber, trebuie să creadă.” Le era limpede ca daca religia dispare, morala este distrusa, iar sfarsitul va fi anarhia sau supunera fata de stat, adica lipsa libertatii.

  3. P.S. Daca tot vorbim de exaltati, ce parere aveti de M. Neamtu?

    Intrebarea este legata de ce? De ideile religioase? De pozitia fata de avort a lui Neamtu? De parerea despre homosexualitate? Sa stiu despre ce vorbim.

  4. Salut,
    Nu cred ca religia, crestina sau oricare alta, are monopolul compasiunii, milei, intelegerii, tolerantei sau iubirii. Eu sunt tolerant in sensul dat de dumneavoastra fara a fi crestin. Tocmai de asta ma consider „mai tolerant”, daca ma pot exprima asa, pentru ca stiu ce inseamna sa fii diferit fata de cei din jurul tau si hulit pentru asta.
    Aberatiile istorice la care faceti referire (revolutia franceza, maoisti, bolsevici, nazisti si comunisti) au avut intoleranta si ura in interiorul crezului lor politic sau social. Dar nici crestinismul nu a fost strain de asta, in istoria sa. Cat despre rolul sau in evolutia noastra (nu cred ca folositi termenul in sens darwinist), imi permit sa va spun, spre exemplu, ca dreptul modern se bazeaza pe cel pagan (roman sau anglo-saxon), in timp ce dreptul canonic a disparut (in Europa, pentru ca in tarile arabe il puteti vedea la lucru). Ca sa nu mai vorbim de filosofia greaca, de psihologia ateilor alora vienezi etc. Crestinismul a tinut pe loc Europa mult timp si este meritul Renasterii care a eliberat Cunoasterea de Biserica si a redat-o Omului. Desi, vazand cati romani cred si acum ca Soarele se invarte in jurul Pamantului, nu mai sunt asa de sigur.
    Este dreptul dumneavoastra si al celor care scriu pe acest site sa lege dreapta de crestinism si stanga de ateism. Mie mi se pare o impartire simplista si antagonista din start iar realitatea e mai complexa.
    Dar, desi imi pare rau sa recunosc, religia are rolul clar de a tine in frau masele. E o teorie periculoasa, elitista, stiu, insa e mai usor de stapanit o turma (fara sens peiorativ!) in felul asta. Cu toate astea, nu e pentru mine si nici pentru copii mei, ca sa revin la sensul initial al postarii mele. Nu ma pot entuziasma, ca Tutea (parca) in fata babei ignorante care se inchina la icoane sau, completarea mea, in fata colegelor care nu spala duminica dar barfesc si injura tot ce pot. Nu-mi vreau copii asa. Pot fi liberi si fara sa fie crestini, stiu asta pentru ca o vad la mine.
    Nu vreau sa credeti ca polemizez inutil cu dumneavoastra sau ca trolez. M-am gandit mult inainte sa postez si o sa va citesc in continuare site-ul. Toate bune!

  5. Salut,
    Scrisesem ditamai comentariul dar….ca sa vezi….zeul internetului m-a pedepsit pentru trolaj probabil si nu vru sa-l trimita. Nu vreau sa polemizam inutil, e clar ca nu ne putem schimba parerile. Oricum, ma bucur ca aici nu sunt comentatorii de pe RL, fie intr-un sens sau altul.
    Asta nu inseamna ca nu o sa va citesc in continuare, sunteti in feed-ul meu. O sa ma abtin insa sa mai comentez pe subiecte legate de religie.
    Toate bune!

  6. Bogdan,
    Indiferent dacă vrei sau nu să recunoști, Civilizația în care trăiești, inclusiv nația, se bazează pe rădăcini creștine. Elementele dreptului roman, care au fost incluse în ea, s-au transmis de la romani prin Biserică, nu au sărit veacurile drept în Renaștere. Dreptul anglo-saxon este de inspirație profund creștină, nu e păgân nicidecum.
    Imaginea pe care o ai despre istorie, despre secolele de creștinism dinainte de Renaștere, despre știință – cum că ar fi apărut, brusc, după ce Omul a fost eliberat de Biserică, arată că sursele tale de informație sunt numai dintr-o parte, nu ai citit decât propagandă ateistă. Nu e bine pentru un intelectual să fie atât de închis.
    Ca să nu mai zic, nu pari să ai idee nici de conținutul învățăturii creștiune, dacă poți să scrii asta:

    Aberatiile istorice la care faceti referire (revolutia franceza, maoisti, bolsevici, nazisti si comunisti) au avut intoleranta si ura in interiorul crezului lor politic sau social. Dar nici crestinismul nu a fost strain de asta, in istoria sa.

    Chiar și numai ca să poți combate, tot trebuie să te documentezi. Noi, ăștia, am citit, destul de mult, și marxism, și darwinism, și tot felul de chestii seculariste, și știm ce susțin ele, și cu ce argumente. Ateii, de regulă, combat un creștinism care nu a existat niciodată, caricaturizat, așa cum și-l închipuie ei.
    Încă niște lucruri importante – deși ar mai fi destule de spus…
    1. Chiar dacă un om poate fi cumsecade (nu mi se pare că toleranța e o virtute deosebită, dar presupun aici că Bogdan are toate virtuțile la care năzuiesc creștinii) în mod eroic, de unul singur, indiferent în ce cultură ar fi fost parașutat de soartă, nu poți întemeia societăți și civilizații pe cazuri individuale, de excepție. În realitate se constată că: religia iudeo-creștină a dat lumii libertate, cunoaștere, prosperitate, iar ateismul a dat lumii Revoluția Franceză, stalinismul, hitlerismul și maoismul.
    2. Baza de pornire a discuției e situația de fapt, realitatea, nu o situație imaginară, utopică. Societatea românească este creștină. Statul trebuie să respecte această realitate, nu să se situeze într-o ”neutralitate” – de fapt, ostilă creștinismului – manifestată prin scoaterea simbolurilor religioase din locurile publice, exilarea în privat a învățământului religios și a practicii religioase.
    3. Biserica a existat înaintea Statului. Ea a format națiuni, a creat universități, școli, spitale, etc. (Avea și proprietăți. Statul i le-a luat. De aceea acum Statul finanțează Biserica; dar eu sunt de acord să se revină la starea inițială.) Deci, cine trebuie să prezinte actele la control, să justifice de ce există și de ce se manifestă? Statul, sau Biserica?
    4. Dacă îți crești copiii etanș feriți de orice informație despre creștinism (informație de primă mână, nu din ”Biblia hazlie”, sau mai știu eu ce broșuri de propagandă ateistă) cum vor fi ei liberi să aleagă? E clar din start că nu vor putea face o alegere liberă.

  7. Crestinismul a tinut pe loc Europa mult timp si este meritul Renasterii care a eliberat Cunoasterea de Biserica si a redat-o Omului.

    am ales aceasta afirmatie pentru ca e simptomatica pentru situatia trista in care ne gasim – preaslavim Cunoasterea, Stiinta, Omul, cu litere mari, dar este o prapastie uriasa intre opiniile populare, fie ele si ale unor intelectuali (sau, uneori, mai ales in cazul acestora), si stadiul la care a ajuns cunoasterea stiintifica omeneasca

    si pentru ca ironia sa fie completa, spre deosebire de stramosii nostri din Evul Mediu, traim intr-o epoca in care toate acestea se afla la doar un click distanta;

    Wikipedia este o colectie de informatii de uz popular construita prin contributii benevole, inegala din punct de vedere al calitatii si acuratetii, favorizind de multe ori puncte de vedere sau chiar distorsionari progresiste, etc; multe dintre aceste neajunsuri sint de inteles daca tinem dcont de modul in care este construita; dar sa vedem ce are de spus in aceasta privinta:

    Dark ages
    However, from the mid-20th century onwards, other historians became critical of even this nonjudgmental use of the term for two main reasons.[10] First, it is questionable whether it is possible to use the term „Dark Ages” effectively in a neutral way; scholars may intend this, but it does not mean that ordinary readers will so understand it. Second, the explosion of new knowledge and insight into the history and culture of the Early Middle Ages, which 20th-century scholarship has achieved,[39] means that these centuries are no longer dark even in the sense of „unknown to us”. To avoid the value judgment implied by the expression, many historians avoid it altogether.[40]

    Historians who use the term usually flag it as incorrect. A recently published history of German literature describes „the dark ages” as „a popular if ignorant manner of speaking” about „the mediaeval period”, but then immediately (in the next sentence) goes on to use the term „dark age” to mean „little studied.”[41]
    http://en.wikipedia.org/wiki/D.....riography)

    Science in the Middle Ages

    Scientific study further developed within the emerging medieval universities, where these texts were studied and elaborated, leading to new insights into the phenomena of the universe. These advances are virtually unknown to the lay public of today, partly because most theories advanced in medieval science are today obsolete, and partly because of the caricature of Middle Ages as a supposedly „Dark Age” which placed „the word of religious authorities over personal experience and rational activity.”[2]
    http://en.wikipedia.org/wiki/S.....iddle_Ages

    adica: astazi, in epoca de aur a stiintei, lumina cunoasterii nu izbuteste sa ajunga la publicul larg; in cazul de fata, la peste un secol si jumatate de cind istoricii au demontat acest fals si dupa ce informatia a patruns pina si in noul templu progresist al cunoasterii, wikipedia

    Bogdan, nu-ti pun la indoiala nici inteligenta, nici bunele intentii; dar trebuie sa stii ca ai cazut prada unei inselatorii – astazi, la fel ca de atitea alte ori in trecut, opinia publica este foarte departe de realitate; discursul public despre crestinism, despre rolul sau spiritual, cultural sau ca temelie a ceea ce numim civilizatie de tip occidental a ramas la nivelul diatribelor voltairiene, la nivelul schematic al propagandei socialiste; cum s-a ajuns la acest divort intre public si invatati, de ce pare ca traim o epoca dominata de un obscurantism al intelectualilor, de ce avansurile incredibile in privinta circulatiei informatiei nu par sa ajute prea mult, ce e de facut pentru a repoara ce se poate repara – sint intrebari triste pentru o epoca numita a Cunoasterii, Informationala sau, pina nu de mult, a victoriei Stiintei si Progresului

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.