Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Cântărirea forţei

Nu poţi merge la durul din cartier şi doar să-i dai o palmă peste faţă. Dacă eşti hotărât să-l confrunţi, atunci trebuie să încerci să-i iei zilele. În caz contrar, este mai bine să-l laşi în pace.

Oricine care a crescut în cvartalul meu vechi din Harlem v-ar putea spune asta. Dar Barack Obama nu a crescut în vechiul meu cartier. A avut parte de o educaţie mult mai rafinată, inclusiv o şcoală privată la modă în Hawaii.

Poate că acesta este motivul pentru care crede că poate lansa operaţiunile militare împotriva lui Moammar Qaddafi, în timp ce promite că nu o să-l omoare şi că nu vor fi utilizate trupe americane în operaţiuni terestre.

Aceasta este vechea iluzie liberală că forţa se poate măsura cu o linguriţă, nu numai în operaţiunile militare micro-gestionate de către civili în Washington, cum ar fi războiul din Vietnam, dar şi în confruntările interne, atunci când poliţia este imobilizată de politicieni atunci când încearcă să controleze o gloată pusă pe harţă, în timp ce mulţimea nu este liniştită de nimeni.

Am fost pe acel drum în anii ’60, iar rezultatele nu au fost grozave, atât pe plan intern, cât şi pe plan internaţional.

Vechea zicală „Când loveşti un rege, trebuie să-l omori,” este deosebit de potrivită atunci când vine vorba să-l ataci pe colonelul Gaddafi, un sponsor recunoscut al terorismului internaţional pe scară largă, pentru că a-l ataca fără a-i distruge regimul este ca şi cum ai solicita un terorism crescut împotriva americanilor şi a aliaţilor Americii. Însa la fel este şi să-l înlocuieşti cu insurgenţii care includ şi alţi sponsori ai terorismului.

Discursul preşedintelui Obama de luni seara a fost lung în retorică şi scurt în logică. El a spus: Cred că această mişcare de schimbare nu poate fi întoarsă îndărăt şi trebuie să stăm alături de cei care cred în acelaşi principii de bază care ne-au ghidat şi pe noi.”

Dar de unde a tras el concluzia că aceştia ar forma forţele în mare parte necunoscute care încearcă să pună mâna pe putere în Libia?

De prea de multe ori în trecut, mergând tot înapoi până în zilele lui Woodrow Wilson, am operat cu presupunerea că un guvern rău devine bun după magia „schimbării”. Preşedintele Wilson a spus că am fost la luptă în Primul Război Mondial pentru a face drumul „sigur pentru democraţie”, dar ceea ce a urmat de fapt a fost înlocuirea unor autocraţii cu dictaturi totalitare care prin comparaţie i-au făcut pe despoţii anteriori să pălească de invidie.

Explicaţia cea mai caritabilă pentru politica incoerentă a preşedintelui Obama în Libia – dacă incoerenţa poate fi numită o politică – este că el suferă din cauza zonei oarbe atunci când este vorba de folosirea forţei, boală de lungă durată a stângii.

O explicaţie mai puţin caritabilă şi mult mai probabilă este faptul că Obama tratează războiul din Libia aşa cum tratează tot felul de alte lucruri, ca acţiuni destinate mai presus de toate pentru a-i servi interesul propriei sale viziuni politice şi ideologice. El s-a gândit că situaţia din Libia îl ajută în anul premergător alegerilor din 2012.

În ceea ce priveşte interesele naţionale ale Statelor Unite ale Americii, Barack Obama nu a arătat niciodată o îngrijorare referitor la ele.

Preşedintele Obama şi-a început mandatul alienându-i pe aliaţii noştri de nădejde, Marea Britanie şi Israel, încă din primele zile petrecute în biroul său, în timp ce le făcea ochi dulci adversarilor noştri, cum ar fi Rusia şi China, ca să nu mai vorbim de palestinieni, care au aplaudat când au văzut la televizor prăbuşirea World Trade center de pe 9 / 11.

Mulţi oameni din diferite părţi ale spectrului politic îşi exprimă un sentiment de dezamăgire cu privire la Obama. Dar eu nu m-am simţit deloc dezamăgit.

Odată ajuns în birou, preşedintele Obama a făcut exact ceea ce întreaga sa istorie arată la ce să vă aşteptaţi să facă – cum ar fi reducerea bugetului militar şi extinderea cu mult a statului bunăstării.

A ocolit Constituţia prin numirea de ţari atotputernici, care nu trebuie să fie confirmaţi de Senat ca şi membrii Cabinetului, iar acum a ocolit Congresul hotărând acţiuni militare pe baza autorizării de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi Liga Arabă.

Cei care s-au aşteptat că alegerea sa ar marca o noua epocă „post-rasială” ar putea fi cei mai dezamăgiţi. A numit persoane cu un istoric înregistrat de promovare a prejudecatiolor şi a resentimentelor de rasă, cum ar fi Procurorul General Eric Holder şi Sonia Sotomayor la Curtea Supremă de Justiţie.

Dezamăgitor? Nu. Dezgustător? Da. Singura dezamăgire este a alegătorilor care au votat speranţele lor şi au ignorat realităţile lui, ale lui Obama.

3 gânduri despre “Cântărirea forţei

  1. Va pusesem in alta parte acest link.
    Cele doua asa-zisele rude sint intrebate de ce pina acum au pastrat tacerea, iar tinara raspunde ca:
    „Nu este asa o lauda mare ca cineva din familie, sora bunicii, maritata, sa fuga cu un seik musulman, si inca cind din copilul ei mai iese si un astfel de conducator” . Inca cu o seara inaintea interviului, familia mai statea in cumpana daca sa faca publica povestea. E vorba ca multe alte rude sint amestecate, deci nu e asa simplu, ca nu toti sint interesati sa se stie.

    In versiunea mai lunga a filmuletului, care nu are traducere, apare in continuare si o specialista cercetatoare in subiectul Libia, de la universitatea Bar-Ilan. Ea spune ca a auzit de multe ori aceasta rumoare. Povestea e splendida si ca e pacat ca ea s-o strice, dar ca nu are la baza nici o dovada scrisa, si pacat. Asta nu inseamna, ca nu poate fi adevarata, pentru ca in Libia evreii si musulmani traiau amstecati si aveau relatii bune iar in aceste conditii se formeaza usor relatii romantice intre oameni, si probabil aceasta poveste este unul din exemple.
    Fata cea tinara mai adauga o poveste picanta ca bunicul ei i-a tras citeva palme lui Gaddafi cind i-a dat matusii ei Ghila sa manince carne de camila. La intrebarea reporterului, ele raspund ca sint multi in familie care seamana cu Gaddafi, dar ca ele nu pot intra in amanunte fara a le cere in prealabil consimtamintul. Reporterii remarca ca si batrina cam seamana.

    Filmuletul mai lung fara traducere:
    http://www.youtube.com/watch?v.....re=related

  2. Just Like a Real War
    Obama said he’d end all the wars
    In Afghanistan and Iraq we’d fight no more
    His chickens have gone to roost
    Where his Tomahawks were loosed
    And Libyans are dying in the streets
    And Americans they don’t know why.
    Chorus
    And it looks just like a Real War
    And it sounds just like a Real War
    And it kills just like a Real War
    But they call it a kinetic affair.
    Obama said Gaddafi has to go
    And now he says he really doesn’t know.
    With the NCAA
    And Vacation on the way
    I guess we’ll do whatever folks down at the UN say
    And Americans they start to die

    Chorus
    And it looks just like a Real War
    And it sounds just like a Real War
    And it kills just like a Real War
    But they call it a kinetic affair.

    If war was wrong when you campaigned, pray tell us what has changed
    And why we must kill some more?
    America is broke the world thinks we’re a joke
    And you’re off on a vacation again
    We can’t do this. We can’t do this any more
    First it was a no fly zone
    Now we’re dropping bombs on different people’s homes
    As Arab tempers boil
    We watch the price of oil
    Go through the roof – there’s nothing we can do
    ‘Cuz you stopped all the drillin’ here too.

    Chorus
    And it looks just like a Real War
    And it sounds just like a Real War
    And it kills just like a Real War
    But they call it a kinetic affair.

    http://www.varight.com/music/m.....tom-white/

    mai are o parodie frumoasa dupa dr hook
    http://www.varight.com/music/m.....ody-video/

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.