Modelul de dezvoltare economică occidental este cel mai rapid, inovator şi de succes din istorie. De aceea este firesc ca marile puteri emergente din prezent, în special China, să-l adopte fără rezerve, mai ales generatorul de energie: combustibilii fosili. Însă o ironie istorică face ca dezvoltarea în paşi de uriaş a Chinei să se suprapună cu retragerea elitelor occidentale în poiana utopiilor verzi. De aici apare şi o problemă de optică.
La ora de faţă sînt 4.5 milioane de automobile în capitala chineză, iar, în medie, 1900 sînt vindute zilnic. Associated Press a anunţat că în 2015 vor fi 7 milioane de automobile în Beijing, citînd o estimare a Centrului de Cercetare al Transporturilor din Beijing. Prin urmare, viteza medie de circulaţie va scădea la aproximativ 15 km/h. De aceea nu este surprinzător faptul că, în majoritatea zilelor, Beijing şi numeroase alte oraşe chineze sînt învăluite într-o perdea de fum gros.
China, susţine Thomas Friedman de la New York Times, traversează un “Mare Salt Verde Înainte”, unul pe care SUA ar trebui să-l emuleze. Scribii de la Newsweek, Washington Post şi alte publicaţii naţionale au anunţat de asemenea, cu surle şi trîmbiţe, sosirea “Chinei Verzi”. Pînă şi preşedintele Obama a afirmat, cu ocazia discursului său prilejuit de dezastrul petrolier al BP, că “ţări precum China investesc în locuri de muncă şi industrii care promovează energia curată, iar acestea ar trebui să existe şi aici, în America.”
Însă realitatea din teren conturează o cu totul altă imagine.
