Ciprian Apetrei: „Lumpendiaspora” dispretuita de Alina Mungiu-Ciuvica sunt de fapt muncitori demni de respect, spre deosebire de cei ce i-au alungat din tara

28

Pe centura Vienei este coloana de cativa kilometri. Spre iesirea spre centrul orasului nu o ia aproape nimeni. Nici spre urmatoarea iesire, spre Bratislava. Toata lumea merge la Budapesta.

Sunt romanii care se intorc de Sarbatori acasa. Le recunosti usor masinile, chiar daca au numar strain. Sunt ticsite de bagaje. Cat incape. Au si pe plafon, legate cu chingi. Si remorci. Si masini pe platforma. Merg sa mai duca ceva acasa, sa mai repare ceva, sa mai economiseasca niste bani. Totul este calculat. Este obositor acest drum. Nu este concediul de relaxare al occidentalului.

Granita dintre Ungaria si Romania de sarbatori

„Lumpendiaspora” dispretuita de Alina Mungiu-Ciuvica. Oricare dintre acesti muncitori este demn de respect. Ceea ce nu este cazul celor care i-au alungat din tara. Si a celor care le tin isonul. Si castiga mult mai bine din asta decat acesti exilati. Dar banii lor multi sunt mizerabili. Ca si ei.

Romania si-a pierdut, dupa Revolutie, o mare parte a fortei de munca. „Capsunarii” si ceilalti ca ei. Dispretuiti in tara, sunt o emigratie perfecta pentru UE. Muncesc oricat, se bucura de ore suplimentare, nu refuza w-end-urile. S-au invatat cu un sistem care ii plateste corect si le ofera conditii bune de lucru. Apreciaza orice ban castigat cinstit.

Sunt putin integrati, iar in ultimul timp degradarea Occidentului o simt si ei. Nu o inteleg neaparat, dar le scade increderea in viitor. S-ar intoarce in Romania, daca ar avea unde.

Dar nu au. O intoarcere a lor ar pulveriza clientela politica locala. Locuri corecte de munca, acesta ar fi fost un bun proiect de tara de #Centenar. Dupa modelul Japoniei dupa al doilea razboi mondial.

Tara lui Valcov si Dragnea le inchide usa si le rade in nas. Le asteapta banii trimisi familiilor si cheltuielile facute de Sarbatori. Pe banii „fraierilor” care muncesc pe rupte afara, „smecherii” din tara o duc regeste. Romania rupta in doua. Este multa revolta in aglomeratia drumului inapoi spre casa de Craciun.

Cine-a tras in noi, dupa ’22, acum isi numara banii si slugile. Pentru ei a fost o reusita.

Ciprian Apetrei

PRELUAT DIN FACEBOOK

Print Friendly, PDF & Email

28 COMENTARII

  1. Tot ce se spune în articol este corect, ca și în alți ani !
    Dar n-aș zice la acestea „La mulți ani ” !!!! Pentru că orice minut care trece perpetuând situația de fapt ne îngroapă în ceva din care, la un moment dat, nu vom mai putea iesi singuri…

    Și mai e ceva – de la o vreme, se vor duce la Domnul și părinții celor din diaspora economică… și se vor părăgini plaiurile și vor seca izvoarele din pădurile furate… Nu este o soluție să spui că te întorci dacă statul îți oferă oportunități !! Te mai întorci și să-ți creezi chiar tu spații de oportunități !!

    Sau cer prea mult ?

  2. Dorin: romanii din strainatate vor sa revina in tara si sa creeze oportunitati, dar nu vor sa plateasca din nou pagubele puturosilor din tara – adica taxele PSD-ALDE

  3. P.S. mesajul a plecat prea repede: deci prin „statul sa creeze oportunitati” ei inteleg ca statul roman sa nu schimbe legislatia si taxele cum ii se ridica PSD-ALDE si sa nu le explice tot boul de roman din tara cum e in Italia, SUA, Franta desi cei din tara cunoasc situatia asa dupa un concediu si limba din filme proaste. Am obervat din propriile mele conversatii ca romanii din tara sunt specialisti in tot si toate desi nu au un raspuns concret la nimic iar Romania de ‘acasa” ramane cea mai saraca tara din UE…

  4. Din cate stiu eu, emigrantii din Romania nu isi trimit banii catre Statul roman, ci familiilor lor. Asa ca teoria ca politicienii ar profita cumva de acesti bani este falsa.
    Insa romanii care muncesc afara nu platesc niciun leu Statului roman, desi ei sunt in continuare cetateni romani cu drepturi depline ( inclusiv dreptul la vot si la proteste anti-guvernamentale ), iar Statul roman plateste pensii si sanatatea pentru parintii lor ramasi in Romania, dar si scoala si sanatatea pentru copiii lor ramasi in tara .
    Este perfect adevarat ca aceste pensii sunt mici in cele mai multe cazuri, iar scoala si sanatatea publice sunt la un nivel calitativ insuficient, insa aceste lucruri sunt finantate totusi din banii cetatenilor care muncesc, traiesc si achita impoziite in Romania, concetenii nostri traitori afara neplatind nicio contributie.
    Cele 4 milioane de romani care au parasit tara in ultimii 10 ani au facut acest lucru din ratiuni pur economice, adica, mai direct spus, pentru o leafa mai buna, nicidecum pentru ca ar fi suferit vreo persecutie sau discriminare politica sau de alta natura.

  5. Dane, Dane, chiar nu pricepi, sau e doar o încercare stilistică ?………

    Ce nu e clar în faptul că, aflați în fața unei sfidări politice și economice, majoritatea celor apți de muncă (grea, penibilă…) din România au tulit-o în țări unde popoarele respective și-au rezolvat în sute de ani organizarea socială-ad-tivă-economică. de natură să le asigure o plată decentă a muncii prestate ???

    Ce nu e clar în faptul că imensa majoritate a acestor oameni (nu vorbim de doctori în meserii pretențioase) și-au făcut coada colac și ne-au lăsat minoritari în momentele electorale decisive ??? Am scris un comentariu la situația din Venezuela – pt. că eu văd România ca o venezuelă a Europei – în care spuneam că bieții venezueleni, în loc să-l dea jos pe maduro și pe acoliții lui rusnaci, fug cu milioanele peste granițe… Sună cunoscut ???

  6. Dorine,

    nu stiu la cine te referi, insa foarte multi romani simplii (adica fara doctorate) au plecat din lipsa de slujbe din tara. Dupa caderea comuismului in 1989 s-au inchis mai toate fabricile intr-o tara care era deja extreme de saraca. Ce anume doreai sa faca acesti omeni? Sa crape de foame? Alti da, au plecat pentru un salariu mai bun dar nu vad nimic imoral in asta cata vreme au prestat o munca cinstita si in mod legal. In ce priveste pe cei cu doctorate situatia lor e paradoxal mult mai dificila cata veme sistemul educational le este inchis. Dealtfel situatia celor cu studii avansate este pest tot in Europa extrem de dificila. Nu, Romania nu e o Venezuela a Europei. E un Mexic. In ce priveste votul: pai domnilor, nu ati iesit la vot la ultimele alegeri – voi cei din tara.. Am citit statistica – prezenta la vot undeva la 35% printre cei aflati in tara.

    Draga Cri, pensiile celor din tara sunt rezultatul muncii lor – cand cineva a muncit perioada legala (si deci a contribuit la fondul de pensii publice sau private) are dreptul legal la pensie indiferent unde i-au plecat copiii. Punct. Mai apoi, romanii din strainatate contribuie la bugetul tarii: fiecare cafea, paine, etc., pe care o cunpara cineva in Romania contine o taxa. Daca X trimite banii lui Y, iar Y foloseste banii in Romania, tot ce se cumpara contine o taxa pe care o incaseaza statul roman. La fel in ce priveste taxele pe proprietati -majoritatea caselor ce le vezi jurul tau sunt construite de romanii plecati afara pe care ei platesc impozit. Aproape tot ce s-a construit in Romania dupa 1989 a fost din banii romanilor din afara sau din fonduri europene, investitii straine. Nu cred sa existe un restaurant o firma privata in Romania care sa se fi deschis fara bani din afara care sunt taxate de statul roman. Sau poate nu intelegi de unde se face bugetul de stat: din taxe, iar o parte din aceste taxe vin de pe proprietati, restaurante, consum, etc., care din nou, sunt investitii ale romanilor care lucreaza afara.

  7. Uite ca scriu un alt P.S. E vorba de politicile PSD, un partid care a fost intr-o foma sau alta tot timpul la putere din 1989 incoace. Asta pentru ca majoritatea cetatenilor romanii nu au inteles ca socialismul i-a adus la sapa de lemn si inainte si dupa 1989. Azi o vad din nou ministru al educatiei pe toavarasa Andronescu, aceeasi semi-docta care-l insulta pe Daniel Funeriu. Il vad pe Tariceanu, un individ care traieste din politca de peste 20 de ani fara sa fi facut nimic, si vad ca avem mai multi paralamentari desi am votat la referendumul din 2009 reducerea numarului de politicieni. Mai vad, cu foarte putine exceptii aceeasi profesori universitari care erau in anii 2000 si exact aceleasi probleme cu posturile din invatamantul public. Romania din 1989 inoace s-a schimbat, dar nici pe departe cat ar fi putut/trebuit si asta nu e din cauza romanilor care au fost impinsi afara exact asa cum spune acel articol ci pentru ca majoritatea romanilor din tara au ramas atasati de politicile PSD. Asta se intampla si in SUA, noroc ca e o tare mare din toate punctele de vedere. Toti cei care nu sunt de acord cu politicile socialiste din NY. NJ. IL si CA si care-si permit pleaca in alte state.

  8. Dan,
    cred că am supraestimat capacitățile, resursele românilor obișnuiți, în a-și construi PRIN EFORT COMUNITAR, spații, contexte de activitate care să nu depindă de intervenția statului…

    Am făcut și eu câteva deplasări prin alte foste state comuniste din estul european, dar nicăieri n-am întâlnit părăginirea și atmosfera de renunțare din satele și orășelele românești ! Știi unde am întâlnit această atmosferă ? În Bosnia-Herțegovina, acum trei ani – dar acolo după un război devastator…

    Eu, rămas în țară ca să votez de fiecare dată și cu o profesiune liberală care mă ține (doar) pe linia de plutire, spun lucrurile astea, într-o formă sau alta, de 20 de ani…

  9. Deplasari in fostele state comuniste nu am facut, cunosc doar Franta, Italia, Portugalia, Belgia, Olanda, SUA si Canada. In special SUA, Franta si Italia. Deci nu stiu la ce te referi cand spui: „și eu am facut câteva deplasări prin alte foste state comuniste din estul european”. Si mai ales nu stiu la ce te referi cand ” PRIN EFORT COMUNITAR”. Nu am observat o Romanie paraginita ultima data cand am fost acolo in 2013. Eu am impresia ca voi nu apreciati ce aveti… Doriti imigratia ilegala? Atentate teroriste? Am votat si in tara si „afara”.. Deci care e problema?

  10. ptr dan
    – te faci ca nu intelegi ?? eu caut sa te tratez normal…
    Multi dintre cunoscutii mei au fost in tari din vest si sud de Romania. Concluzia e ca suntem la un nivel minim de raspuns societal la sfidarile ultimilor ani !!
    Iar faptul ca nu avem coerenta, predictibilitate si activism comunitar este una dintre cauzele prabusirii noastre – ca sistem de solidaritati comunitare !!
    Nimeni nu doreste imigratie ilegala, poate doat lgbt-istii din scandinavia si germania…
    Dar te intreb: e bine cu emigratia legala a un sfert di populatie, respectiv JUMATATE DIN POPULATIA ACTIVA ???

    Sa apreciem ce avem ? Adica o conducere comandata de la moscova, o indatorare a statului pe urmatoarele 3 generatii? Asta aplaudati voi, din tarile unde ati fugit ??

  11. O confirmare la ce spuneam cu privire la majoritatea populatiei cu drept de vot din Romania: un sondaj arata ca:

    PSD – 25,2%
    PNL – 26,1%
    USR – 11,5%
    MRI – 8,1%
    ALDE – 9,6%
    PMP – 2,5%
    UDMR – 4,6%
    Pro Romania – 6,2%
    PNTCD – 1,6%
    PRM – 1,9%
    Alt partid – 2,7%

    (articol publicat de Hotnews: https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22887934-sondaj-comandat-usr-pnl-cele-mai-mari-sanse-vot-pentru-parlament-26-1-psd-25-2.htm).

    Pe scurt, majoritatea romanilor sunt constinent sau nu de stanga cata vreme PSD, PNL, USR, ALDE sunt toate de stanga cu variatii). PSD-ALDE-USR vor asigura hegemonia socialista in Romania post-socialista. Nimic altceva de spus.

  12. dan

    Sondajul pe care l-ai citat nu e suficient ca să justifice concluzia că „majoritatea romanilor sunt constinent sau nu de stanga”. Atâta vreme cât pe lista de partide nu există nicio variantă de dreapta, nu poți să deduci că electoratul e de stânga. Sondajul se referă la partide existente în România, nu e pe listă nici PSL din Brazilia, nici PiS din Polonia.

    Alte sondaje arată că românii se declară credincioși, patrioți, pro-occidentali. În majoritate zdrobitoare. Astea nu sunt opțiuni „de stânga”.

    De altfel, spre deosebire de celelalte partide, PSD ține cont de asta. Pentru că are tot felul de securiști, specialiști, PRiști, care cunosc mult mai bine mentalitățile decât analiștii „dreptei” de tip PNL/USR/etc.
    De aceea, candidații PSD fac pelerinaje și pupă icoane înainte de alegeri (deși în Parlamenul European votează fără rezerve toate inovațiile în materie de revoluție sexuală, LGBT, gender ideology), etc, de aceea umblă în costum național și se dau „mândri că sunt români”, de aceea se sfiesc să zică pe față cât de tare îi trage ața spre Rusia.

    De ce sunt încă destui alegători care nu se prind că PSD minte, că nu e un partid creștin, patriotic și pro-occidental? E ușor să dai cu piatra, să-i faci de stânga, proști, tot ce vrei.

    Dar dacă e să căutăm cu adevărat o soluție, aceea ar ține de „clasa vorbitoare”, nu de omul de rând. Datoria de a formula aspirațiile poporului într-un program politic aparține intelectualilor.

    Dacă intelectualii noștri nu ar fi atât de înfumurați și disprețuitori de popor, dacă ar pune mâna la articularea unui proiect cultural, apoi politic, ce ar corespunde aspirațiilor generale ale societății (credință, patriotism, orientare pro-occidentală), dacă ar coborî din turnurile de fildeș și ar vorbi cu oamenii de rând, le-ar explica cum minte PSD, le-ar oferi o variantă de dreapta adevărată în loc, poate că lucrurile ar arăta altfel.

    Ce s-ar fi întâmplat dacă intelectualii Școlii Ardelene, în loc să meargă la sate, să facă școli, să slujească poporul, să-și folosească inteligența și cultura ca să-i ridice și pe ceilalți români, ar fi decretat că poporul e prea prost și nu-i merită?
    Foarte probabil, România nu ar fi existat pe hartă. Nici nu e sigur că discuțiile precum cea de față ar fi avut loc în românește.

  13. Am un mic adaus la cele de mai sus:
    * cred că inițiativele Școlii Ardelene (suntem în zonă…) au însemnat un dublu sacrificiu spiritual – renunțarea la ortodoxie și acceptarea uniatismului cu Roma, urmând ca apoi să se discute cu populația rămasă majoritar ortodoxă… Acestea sunt marile alegeri istorice, în momente în care inițiativele politice pro-românești în Transilvania erau practic imposibile (abia mai târziu apar primele nuclee de partide, memorandumuri, asociații culturale-politice, etc…)

    Ceea ce puțini acceptă azi, din inerție conceptuală și necunoașterea „pe teren,” vă mai împărtășesc o dată:

    *zecile de ani de comunism, plus zecile de ani de haos, falsă propagandă și „plimbăreală” sau rămânere în Vest au exacerbat în zonele rurale și micile orașe orgolii ascunse și lipsa de empatie tocmai la foștii țărani ! Rar mai găsești parteneri de dialog normal… Asta ca să n-aveți mari iluzii… Majoritatea absenteiștilor la vot, în toate ocaziile, sunt din această categorie…

    Observațiile vin în urma parcurgerii repetate a SUTE DE SATE ȘI ORĂȘELE din Transilvania, începând cu 1991 – în campanie de lămurire pt. noul turism agro-bio-familial, spiritual, apoi campanii pro-PNȚCD, apoi deplasări profesionale pt. amenajarea teritoriului….

  14. La 1700 românii ortodocși din Transilvania nu aveau de ales între 1. a rămâne ortodocși și 2. a se uni cu Roma.
    Dacă nu se uneau cu Roma, ar fi trebuit să accepte învățături de credință calvinești, mult mai diferite de credința ortodoxă decât catolicismul (care diferă teologic de ortodoxie prin subtilități pe care populația în niciun caz nu avea cum să le perceapă – nici acum nu le prea cunoaște, dar în plus, românii din Transilvania în acele timpuri erau analfabeți și nu pricepeau nici măcar slujbele bisericești, întrucât acestea nu se țineau în română).
    Ceva mai vizibilă pentru ei putea fi trecerea la subordonarea față de Roma.
    Dar nici aceasta nu era suficientă ca să motiveze revolte împotriva Unirii – care fusese hotărâtă de episcopul român ortodox din Transilvania (singurul) și de toți protopopii lui.
    Revoltele anticatolice nu au fost spontane, ci hibride, inspirate de predicatori aflați sub ocrotirea Rusiei (și canonizați de BOR, semnificativ, în 1950).

    Nu știu cum e cu „populația rămasă majoritar ortodoxă”, știu însă că la Unirea din 1918, majoritatea românilor din Transilvania erau greco-catolici.

    Ar mai fi de observat și faptul că celor 12 episcopi greco-catolici din 1948 li s-a oferit de către regimul comunist susținut de Armata Sovietică eliberatoare șansa de a scăpa de dublul sacrificiu spiritual de la 1700, revenind la ortodoxie. Dar ei toți au preferat închisoarea și mulți dintre ei moartea.

    Rămâne să medităm, fiecare în lumea lui, de ce românii din Transilvania, pe când erau ortodocși, se rugau în slavonă, erau analfabeți și nu aveau reprezentare politică, iar apoi, după Unirea cu Roma, au început să aibă cărturari, școli, lideri politici și partid, s-au prins că sunt „urmașii Romei”. Și au fondat școli și dincoace de Carpați.

    Cărturarii Școlii Ardelene au lucrat astfel în beznă, timp de vreo 200 de ani, fără să se plângă că poporul e prea prost și n-ai ce face cu el, fără să spere a apuca să vadă în zilele lor împlinindu-se proiectul de țară numit România.
    Puteau să se refugieze în viața intelectuală și să-și scrie între ei că poporul nu îi merită, puteau să rămână la Roma sau la Viena, sau pe unde au mai mers la studii, și să încerce să uite că fac parte din acest popor prost. Dar atunci, cum spuneam, foarte probabil nu ar fi existat România, iar discuția asta nu ar fi avut loc în românește.

    Am putea să mai medităm de ce românii, nu numai cei din Transilvania, scăpați de la 1948 încoace de influența „uniatismului”, rămași în toate domeniile fără liderii lor autentici – care, indiferent de confesiune, au fost exterminați în anii 50 – nu au mai reușit ulterior să-și regenereze elitele.

    Spre deosebire de polonezi, care au reușit acest lucru, iar după 30 de ani de comunism, au dat lumii Solidaritatea și pe Ioan Paul II. Deși ei au suferit masacre mult mai mari în timpul celui de-al II-lea RM, de mâna nemților și a rușilor pierind 20% din populație, cu prioritate elitele.

    Eu nu văd decât două variante:

    1. Putem să dăm vina pe ADN-ul românesc, ceea ce se poartă, și e foarte comod, întrucât nu presupune nimic de făcut. ADN-ul nu-l putem schimba, așa că putem discuta liniștiți pe net cât de proști sunt românii, sau putem să mergem și mai departe, pe varianta oferită de Iohannis, Cioloș, 22, Contributors, Lucian Boia, hotnews, g4 etc, aceea de a-i transforma pe români în ioropeni.

    2. Dar poate n-ar strica totuși să ne întrebăm dacă explicația nu cumva e de natură culturală și nu genetică. Diferența dintre polonezi și noi ar avea atunci la bază, mai ales, diferența dintre Biserica Catolică Poloneză și BOR.

    Eu cunosc destul de bine realitatea politică din Polonia.
    Să nu credeți că acolo e sau a fost mai ușor decât la noi. Ceea ce vedem, victoria conservatorilor PiS din 2015, are în spate decenii (și secole) de reflecție, eforturi, lupte și jertfe. PiS nu e o forță politică suspendată în aer, el se bazează pe o cultură politică foarte serioasă și profundă și pe o foarte solidă tradiție a voluntariatului, comparabilă poate doar cu cea din SUA.
    Un proiect politic precum PiS nu ar fi fost posibil fără o numeroasă pătură de intelectuali conservatori de mare calibru, cei mai mulți dintre ei fiind catolici, coerenți și practicanți.
    Pe lângă asta, societatea poloneză e plină de grupuri, cluburi, asociații, cu adevărat spontane, grasroot, nu „societatea civilă” a lui Soros. E așa de sute de ani.
    Aceste grupuri se ocupă de tot felul de lucruri, mari și mici, de la războiul cultural până la adunatul bețivilor adormiți prin parcuri în nopțile geroase. Sunt mii și mii de astfel de inițiative, nimeni nu poate să le numere, pt. că cele mai multe nici măcar nu se străduiesc să se înregistreze.
    Majoritatea covârșitoare a acestora sunt legate de parohii și de Biserică. N-au treabă cu Statul, decât unele dintre ele, și într-o măsură limitată.
    De aceea nu contează dacă Polonia e recunoscută ca Stat sau e ocupată, dacă e liberă sau guvernată de dușmani. Așa s-au țesut legăturile de încredere între oameni, care au permis rezistența față de ocupantul neamț sau rus, așa a fost posibilă Solidaritatea, așa s-a putut naște și consolida o forță politică în stare acum să țină piept mainstreamului marxist-cultural (susținut acum cu bani grei de nemți și de Soros) – fără complexe, propunându-și, nici mai mult, nici mai puțin, decât „să salveze Europa” – ăsta e un citat recent dintr-un lider PiS, nu l-am inventat eu.

    Ceea ce este însă mai profund, și totodată mai greu de măsurat și cântărit, este formarea spirituală și morală, dar nu în ultimul rând, și cea culturală, pe care o primește polonezul de la biserica lui, față de cea oferită românului de BOR.

    Omul politic este și el un om, are suflet care trebuie mântuit, are conștiință morală, care trebuie să fie deosebit de solidă, în domeniul acesta ispitele fiind mari, are minte, care trebuie să fie sănătoasă și limpede, bine formată.

    Deși BOR are și ea o viață spirituală reală și mulți preoți cu adevărat sfinți, dăruiți lui Hristos și cu zel pentru suflete, îmi pare rău, dar la nivelul credincioșilor de rând, e rar să găsești pe unul care chiar își cunoaște credința și e în stare să o argumenteze.
    Cât despre intelectuali ortodocși mai proeminenți, am mai spus aici, BOR pare să prefere să defileze cu Dan Puric, ambasadorul orei de religie, ăla de pe lista lui Dughin, nu cu HR Patapievici. În aceste condiții, cultura politică a intelectualului român riscă să se reducă la varianta Active News (cu reprezentare pe lista lui Dughin) sau la varianta ioropenizării întru marxismul cultural.

    Cum am mai spus, deși BOR ar avea toate condițiile să câștige războiul cultural, riscă să-l piardă.
    Cum să te lupți cu neomarxismul, dacă nu te-ai lepădat încă de compromisurile cu marxismul? Ce să înțeleagă credinciosul de rând din proclamarea anului „Iustinian Marina”? Că e rău sau că e bine să cazi la învoială cu ideologia marxistă?
    De când Mitropolitul Nicolae al Banatului s-a împărtășit la catolici, scandalul iscat a fost atât de mare, încât astăzi nicio slujbă oficială ortodoxă nu mai este contaminată de vreo prezență catolică.
    Internetul ortodox e plin de texte anti-catolice, în special împotriva greco-catolicilor, mult mai numeroase și mai înverșunate decât textele împotriva comunismului. Uitați-vă numai la încărcătura negativă a termenului „uniatism” față de cea a termenului „comunism” – mai rar pomenit și mult mai puțin condamnat în aceste texte.
    Cum să combați gramscismul și teoria critică dacă vezi în comunism un dușman mai mic decât catolicismul?

    Eu v-am mai spus, sunt greco-catolică. Nu am de ce să simpatizez BOR în mod deosebit. Totuși, ca româncă, nu pot să nu mă îngrijorez de riscul pierderii de către BOR a războiului cultural. Și mi-e clar că fără BOR, e foarte greu, aproape imposibil, de câștigat acest război.

    Rămâne speranța în modelul brazilian. Care a funcționat, deși Biserica Catolică de acolo, cel puțin majoritatea episcopatului, seamănă mai curând cu o agentură comunistă decât cu Mireasa lui Hristos. Dar pentru asta ne-ar trebui un Olavo de Carvalho și un Jair Bolsonaro.

    Nu, noi,ăștia de la ILD, nu suntem neumblați prin teren.

    Avem și noi în spate drumuri la sate și campanii PNȚ. Ținem minte cum interacționau bătrânii PNȚ cu țăranii. Niciodată nu o să vedeți așa ceva la Iohannis sau la Cioloș.
    Eu una mai am și un job care îmi permite să stau de vorbă cu tot felul de oameni și să încerc să-i înțeleg. Nu din birou zic ceea ce zic.
    Românii au nevoie de lideri, care să-i respecte și să le slujească aspirațiile, dându-le o expresie culturală și politică, nu să încerce să-i „transforme” în ioropeni, nici să-i facă într-una proști.

    Noi facem și noi ce putem. De aceea am pus la cale și ținem ILD.

    De fapt, ILD e rezultatul unui sfat pe care l-am primit de la Olavo de Carvalho în 1998. El ne-a spus atunci că, dacă vrem să existe în țara noastră un partid așa cum trebuie, pe care să-l putem vota fără să ne ținem de nas (ca fiind „răul cel mai mic”), trebuie să contribuim mai întâi la formarea unei atmosfere culturale în care nașterea unui astfel de partid să devină posibilă.

    Varianta cealaltă, a văicăritului la nesfârșit că poporul e prost și n-ai ce-i face, nu reprezintă opțiunea ILD.

  15. Doamna Anca Cernea, e adevarat tot ceea ce spuneti despre „jertfa spirituala” si 1700. O spun ca ortodox, cu durere.
    De altfel, cuvantul „ortodox” nu poate desemna, in plan real, decat „dreapta-credinta”, „dreapta-slavire”. Un adjectiv, atat. Folosirea lui in orice alt sens, de exemplu pentru a desemna un fel de bloc solid de sine statator aflat in lupta cu Biserica Catolica, este creatia acelorasi forte care au facut revoltele impotriva Unirii. Eu cred ca asa a si fost creat si promovat acest cuvant. Si astazi doar asa este folosit, in aproape 100% din cazuri.

    (ma voi semna de acum „mihai” in loc de „mihaita”)

  16. V-am admirat si va admir in continuare pentru echilibrul si luciditatea cu care interveniti in comentariile postate pe ILD.Nu ma indoiesc nici o clipa de onestitatea d-stra intelectuala si morala,dar poate tocmai de aceea ma simt obligat sa intervin.

    Eu n-am citit inca in nici o istorie ca romanii ardeleni de la 1918 ar fi fost in majoritatea lor greco-catolici.Poate am eu o lacuna.Dar ideea ca ardelenii ar fi fost obligati sa ”accepte invataturi de credinta calvinesti” daca nu s-ar fi unit cu Roma, mi se pare ca este contrazisa de o evidenta:multi sau putini,in Transilvania avem destui ortodocsi care au rezistat la toate presiunile posibile.Deci s-a putut,cu toate sacrificiile inerente istoriei de atunci,sa ramai ortodox.Mai mult,cred ca in sec.XVIII, romanii otodocsi din Ardeal erau mult mai vanati de generalul Bukow decat de amintitele invataturi,si ca numarul bisericilor si manastirilor ortodoxe a fost bine subtiat de catre tunurile acestuia.

    Ma indoiesc iarasi ca toti oponentii uniatiei ar fi fost protejatii Rusiei.Staniloae si Iorga au fost tot oamenii ei?…Pe urma:ne alegem convingerile religioase in functie de oportunitatile politice,sociale sau economice pe care ni le ofera acestea?…

    Stiu ca tema e vasta si ranile sunt adanci,de ambele parti,de aceea cred, alaturi de d-stra,ca e important sa ne concentram pe ceea ce putem construi impreuna,indiferent ca ne numim ortodocsi sau greco-catolici.

    Inca o data:cu respect si pretuire!

    La multi ani!

  17. O prima observatie.

    Sutem la peste 50 de ani de cand s-au ridicat anatemele dintre Bisericile Catolica si Ortodoxa. O anatema e ceva f serios. E serios cand Biserica o pronunta si e la fel de serios cand o ridica. Anatemele au fost ridicate, conform cerintelor, nu de complezenta, ci pentru ca ambii capi ai Bisericilor si-au dat seama ca nu au existat probleme suficient de grave ca sa motiveze o schisma, ca s-a exagerat. Textul declaratiei comune spune asa:
    http://w2.vatican.va/content/paul-vi/en/speeches/1965/documents/hf_p-vi_spe_19651207_common-declaration.html (se gaseste si pe site-ul Patriarhiei de la Constantinopol).

    1. Grateful to God, who mercifully favored them with a fraternal meeting at those holy places where the mystery of salvation was accomplished through the death and resurrection of the Lord Jesus, and where the Church was born through the outpouring of the Holy Spirit, Pope Paul VI and Patriarch Athenagoras I have not lost sight of the determination each then felt to omit nothing thereafter which charity might inspire and which could facilitate the development of the fraternal relations thus taken up between the Roman Catholic Church and the Orthodox Church of Constantinople…

    2. Among the obstacles along the road of the development of these fraternal relations of confidence and esteem, there is the memory of the decisions, actions and painful incidents which in 1054 resulted in the sentence of excommunication leveled against the Patriarch Michael Cerularius and two other persons by the legate of the Roman See under the leadership of Cardinal Humbertus, legates who then became the object of a similar sentence pronounced by the patriarch and the Synod of Constantinople.

    3. One cannot pretend that these events were not what they were during this very troubled period of history. Today, however, they have been judged more fairly and serenely. Thus it is important to recognize the excesses which accompanied them and later led to consequences which, insofar as we can judge, went much further than their authors had intended and foreseen. They had directed their censures against the persons concerned and not the Churches. These censures were not intended to break ecclesiastical communion between the Sees of Rome and Constantinople.

    4. …Pope Paul VI and Patriarch Athenagoras I with his synod, in common agreement, declare that: A. They regret the offensive word… B. They likewise regret and remove both from memory and from the midst of the Church the sentences of excommunication which followed these events, the memory of which has influenced actions up to our day and has hindered closer relations in charity; and they commit these excommunications to oblivion. C. Finally, they deplore the preceding and later vexing events which, under the influence of various factors—among which, lack of understanding and mutual trust—eventually led to the effective rupture of ecclesiastical communion.

    5. Pope Paul VI and Patriarch Athenagoras I with his synod realize that this gesture of justice and mutual pardon is not sufficient to end both old and more recent differences between the Roman Catholic Church and the Orthodox Church. …they hope, nevertheless, that this act will be pleasing to God, who is prompt to pardon us when we pardon each other. They hope that the whole Christian world, especially the entire Roman Catholic Church and the Orthodox Church will appreciate this gesture as an expression of a sincere desire shared in common for reconciliation, and as an invitation to follow out in a spirit of trust, esteem and mutual charity the dialogue which, with Gods help, will lead to living together again, for the greater good of souls and the coming of the kingdom of God, in that full communion of faith, fraternal accord and sacramental life which existed among them during the first thousand years of the life of the Church.

    Asadar, la 01.01.2019, nu cred ca e cazul sa mai discutam de cine e mai pur din moment ce chiar si in 1700, anatema era exagerata (oricum, fusese pronuntata impotriva unor persoane, nu asupra Bisericilor), dupa cum au spus Patriarhul Athenagoras si Papa Paul VI. Schisma NU era suficient de motivata teologic, adica invataturile Bisericilor Catolice si Ortodoxa nu erau fundamental diferite.

    Inainte si dupa gestul istoric al Patriarhului Athenagoras si al Papei Paul al VI-lea, teologii din ambele Biserici au discutat cele 4 „pietre de poticnire” teologica, adica Epicleza, existenta Purgatoriului, Filioque si primatul Papei si s/a ajuns la concluzia ca diferentele sunt legate de formulari teologice, nu de invataturi smintite sau gresite. Obstacolul care a ramas este primatul papei, dar nu dpdv teologic, ci pastoral/administrativ (sorry, nu am timp sa detaliez). Nu spun ca e usor de trecut si peste asta, dar miza nu e chiar puritatea doctrinara.

    De retinut ca in 2019, se implinesc si 20 de ani de la vizita Sf. Ioan Paul al II-lea in Romania. Va rog sa vizionati acest clip: https://www.youtube.com/watch?v=wFxlqtBQlrw . Momentul acesta ne obliga pe toti. Poporul chiar vrea Unitate. (Btw, greco=catolici vrobesc despre unire, nu despre „uniatism”; isi spun uniti, nu „uniati’)

  18. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru urări.

    Din păcate, nu pot să nu vă spun că mesajul Dvs., luat în ansamblu, mă întristează.

    Și că formularea „eu n-am citit încă” nu constituie un argument acceptabil.

    Ce să fac? Să vă sugerez bibliografie despre structura confesională a românilor din Transilvania la 1918, sau despre presiunile principilor calvini asupra românilor din Transilvania la sfârșitul sec XVII? Nu era mai bine să vă fi documentat, înainte de a interveni?

    Da, e adevărat că o parte dintre românii din Transilvania au rămas până la urmă ortodocși; în cea mai mare măsură, aceasta a fost situația mai ales în zonele din sud – Sibiu, Brașov, unde nu dominau maghiarii calvini, ci sașii luterani. Și ei au făcut presiuni asupra românilor, dar incomparabil mai mici decât calvinii, de aceea, românii din acea zonă nu au simțit nevoia de a căuta scăpare în Unirea cu Roma.

    Credința Dvs. despre activitatea generalui Bukow și îndoielile Dvs. că oponenții „uniației” ar fi fost protejații Rusiei nu au nici ele valoare de argument.

    Nici recursul la Nicolae Iorga și Dumitru Stăniloae nu ajută. Dacă într-adevăr vreți să le cinstiți memoria, nu e bine să aduceți vorba de ei ca „oponenți ai uniației”, pentru că această atitudine a lor nu este aceea care le face cinste (și dealtfel, nici nu-i caracterizează în întregime).

    Despre ce a făcut generalul Bukow, nu la mine se depun reclamațiile. Încercați, poate, la Dl. Karl von Habsburg-Lothringen.
    Nu știu ce o să vă răspundă. Poate o să vă ceară scuze pentru rănile pe care vi le-a provocat subordonatul familiei sale puțin după jumătatea sec XVIII. Sau poate o să vă spună că răscoalele provocate de predicatorii aflați sub ocrotirea Rusiei (și canonizați de BOR tocmai în 1950) erau violente și sângeroase, iar strămoșii Dumnealui au crezut de cuviință să-i dea ordin Generalului Bukow să potolească spiritele cu toată fermitatea, nedorind să se confrunte cu o situație de tip război hibrid pe teritoriul Imperiului. Poate o să se delimiteze de anumite acțiuni ale acestuia și va spune că au fost abuzive, depășind limitele indicațiilor prețioase date de Viena. Poate o să vă spună, dacă asta ar putea servi drept consolare, că nu mult după evenimentele de care vorbim, în Imperiu au fost desființate toate mănăstirile contemplative, cele mai multe dintre acestea fiind, desigur, catolice – fiindcă așa era moda Iluminismului. În sfârșit, vedeți cu Alteța Sa.

    Până una, alta, discutați cu mine, aici pe ILD.

    În discuția noastră, folosirea termenilor „uniație”, „uniatism”, sună ca și cum eu aș fi zis de BOR că e „pravoslavnică”, în loc să zic „ortodoxă”. Vi s-ar părea acceptabil? Dacă nu, atunci, vă rog să evitați și Dvs. termenii menționați.

    La fel, întrebarea:

    Pe urma:ne alegem convingerile religioase in functie de oportunitatile politice,sociale sau economice pe care ni le ofera acestea?…

    poate suna jignitor pentru urmașii generației de martiri greco-catolici din anii 50.

    Și nu doar pentru ei, ea riscă să incite un cu totul alt răspuns decât cel la care v-ați gândit.
    Judecați decizia din 1700 ca fiind una oportunistă – deși declarați că nu ați citit despre o circumstanță de importanță esențială, și anume presiunea principilor calvini ai Transilvaniei. Nu pomeniți însă nimic de vreo complicitate din partea unor ierarhi BOR cu regimul comunist sau cu urmașul său pesedist.
    Și totuși, care dintre aceste „oportunisme” ne afectează, la data acestei discuții?
    Când omul citește întrebarea Dvs. despre oportunismul unor ierarhi religioși, la cine îl duce gândul mai degrabă? La ierarhii români ortodocși din Transilvania de la sfârșitul sec XVII, sau la cei din RPR/RSR și ulterior, până astăzi?
    Nu era mai bine să nu fi aruncat cu piatra?

    Discuția noastră are loc în 2018/2019.

    Istoria recentă care a configurat realitatea în care trăim nu este Imperiul Habsburgic, cu Generalul Bukow și tunurile acestuia. Este comunismul.
    Consecințele acestuia le trăim acum.

    Discutăm după ce în 1948, episcopii greco-catolici au fost arestați, o vreme fiind prizonierii personali ai Patriarhului Iustinian, la Dragoslavele. Discutăm după toți morții, anii de închisoare, toate persecuțiile și ștergerea din spațiul public și din istorie a Bisericii Române Unite (BRU).
    Discuția noastră este citită și de oameni ai căror părinți au fost torturați sau chiar omorâți de comuniști pentru că au refuzat să treacă de la BRU la BOR. Mulți dintre ei se roagă încă în case particulare, pentru că bisericile greco-catolice din localitățile lor sunt dețiunte și azi de BOR.
    Eu cunosc câțiva astfel de cititori ILD.
    Rănile provocate de generalul Bukow sunt ceva mai îndepărtate în istorie. Îmi pare rău dacă mai afectează acum pe vreun cititor al acestei discuții.
    Deși regretabile, aceste răni nu pot fi însă atribuite greco-catolicilor, și nu pot constitui o simetrie care să-mi reducă mie la tăcere reproșurile pe care îmi permit să le aduc BOR de astăzi.

    Nu, nu e nevoie să-mi spuneți mie că e cazul să ne concentrăm pe ceea ce putem construi împreună. De parcă ați discuta cu un adversar al BOR. De parcă nu aș fi luat până acum de nenumărate ori apărarea BOR când era atacată pe nedrept.

    Problema este, din păcate, alta.
    Nu păreți să înțelegeți sensul comentariului meu față de care vă simțiți obligat să interveniți.

    Într-adevăr, pe ILD nu găzduim polemici interconfesionale.

    Pe de altă parte, deoarece suntem preocupați de soarta războiului cultural, nu putem să nu ne uităm la ce face BOR. Pentru că nu vrem să piardă.
    Nu veți găsi atacuri anti-BOR din partea ILD.
    Dar nici nu puteți să-mi cereți să trec cu vederea compromisurile care pot duce la pierderea de către BOR a acestui război – lucru care ne privește pe toți, nu doar pe ortodocși.

    Aștept de la frații ortodocși să facă ce fac eu, între ai mei. Nu, nu mă situez față de BOR pe poziția „râde ciob de oală spartă”. Nu mă sfiesc să critic unele lucruri rele care se întâmplă în Biserica Catolică. O fac în public, am făcut-o chiar în fața Papei.

    Eu vorbeam de altceva în comentariul la care ați reacționat.

    Și anume de faptul că nu atât de la omul de rând trebuie să cerem socoteală pentru starea actuală a vieții publice din România, cât de la clasa vorbitoare. Dădeam exemple de succes – din istoria noastră, Școala Ardeleană, sau din ultimii ani din Polonia și Brazilia.

    Spuneam că starea politicii este condiționată de starea culturii, iar aceasta e determinată de religie.

    Că formarea de cetățeni buni și de lideri buni depinde în mare măsură de Biserică.
    Am dat exemplul Poloniei, unde Biserica Catolică a jucat un rol pozitiv, determinant. Am dat însă și exemplul Braziliei, unde nu a fost așa.

    Un om politic precum Iuliu Maniu nu poate fi conceput fără BRU, care l-a produs. Unul precum Ion Mihalache nu poate fi conceput fără BOR, care l-a produs.

    Acum că BOR a preluat și rolul BRU, îi revine sarcina să ridice noi lideri, atât de tip Maniu, cât de tip Mihalache.

    Credeți că asta va obține, dacă proclamă „anul Iustinian Marina”? Dacă propune drept modele, sfinți în calendar, pe cei canonizați în 1950? Mă tem că așa se obține mai degrabă un Capsali.

  19. D-nei Anca Cernea,

    Am fost si voi ramane un critic constant al BOR,ori de care ori voi considera ca nu este la inaltimea chemarii ei.N-am contestat fondul interventiei D-stre, cu care sunt perfect de acord, ci am atras atentia asupra faptului ca multi ortodocsi si greco-carolici au avut si au o viziune diferita asupra a ceea ce s-a intamplat la 1700.Si asta independent de orice politizare mai veche sau mai noua a acestui subiect.

    Stiu ca ne aflam in 2019 si cred ca stiu care sunt prioritatile momentului.Trebuie sa acceptati insa ca in perioada pe care o comentam,Biserica Catolica si cea Ortodoxa nu erau inca atat de surori.N-am sustinut nici o clipa ca tensiunile existente in trecut intre diversele biserici crestine, trebuie sa constituie un model de convietuire pentru viitor.

    Simplul fapt ca la acea data romanii ortodocsi din Ardeal erau obligati,cum singura spuneti,sa aleaga intre Roma si calvinism,pentru a accede la drepturile pe care le aveau celelalte nationalitati,este in sine scandalos.Asta este ceea ce spun in interventia mea,si sper ca sunteti de acord.Oricine este liber sa-si aleaga ce religie/confesiune vrea,dar nu in aceste conditii.Nu sub presiunea santajului:politic,social,economic etc.

    Sau D-stra negati ca acest santaj a existat?Ca sa stiu ce sa va raspund…

    Or sa inteleg ca ortosocsii -analfabeti si incapabili sa diferentieze intre teologia ortodoxa si cea catolica,cum spuneti ca erau- au ales sa se uneasca cu Roma din pura convingere?Care sa fi fost imboldul sau urgenta acestei uniri,daca tot nu faceau prea bine diferenta intre una si cealalta?

    Nu consider deloc ca spunand cele mai de sus, jignesc memoria greco-catolicilor care s-au jertfit in inchisorile comuniste,fiindca ce s-a intamplat sub comunism a fost una, iar ceea ce s-a petrecut la 1700 a fost alta.Eroismul lor ramane ireprosabil,independent de confesiunea careia ii apartineau.

    Iar daca tot ne punem problema sa menajam atatea constiinte ranite,si e normal sa o facem,ganditi-va cum se simte un ortodox proamerican cand i se spune(sau i se sugereaza in treacat), ca principalul motiv al rezistentei inaintasilor lui la catolicizare/calvinizare se datoreaza interventiei Rusiei in chestiune.Ce ar rezulta de aici? 1.Ca romanii ortodocsi nu prea aveau ce sa apere si 2.Ca nu ar fi miscat un deget daca nu i-ar fi impins rusii de la spate.Si ganditi-va pe urma, cat de utila este o asfel de sugestie cand o raportati la prezentul pe care il invocati,pe care toti ni-l dorim mai bun.

    Nimic despre ajutorul domnitorilor munteni sau moldoveni care i-au sprijinit pe ortodocsii din Ardeal,inainte sau dupa 1700,
    in vederea conservarii identitatii lor religioase.Nu,”relevanta” a fost interventia Rusiei…care orice roman cu capul pe umeri stie ca este cel mai mare adversar al Romaniei.In felul acesta,ortodoxia romanilor ardeleni devine o componenta dispensabila in contextul istoric la care ne referim,cel putin in subtextul discutiei.

    Inca o data,pretind ca am inteles cat se poate de bine in ce a constat intreventia D-stra,cu care ma solidarizez in proportie de 90%,mai putin cu pasajele asupra carora m-am aplecat in comentariul anterior.Am vrut sa fac o paranteza la o alta paranteza,si nimic altceva.Polemica, e-adevarat.

    PS. Formularea ”eu n-am citit inca” nu constituie intr-adevar un argument acceptabil,dar sper ca sunteti de acord cu faptul ca n-a fost folosita ca argument.Mica mea interventie critica nu se baza pe o lacuna recunoscuta din start,si remediabila la o adica in cateva minute.Treceam direct peste chestiunea procentajului in sine,de statistica, si imi puneam problema cum s-a ajuns la el…

    `

  20. D-na Cernea spuneti: „Sondajul pe care l-ai citat nu e suficient ca să justifice concluzia că „majoritatea romanilor sunt constinent sau nu de stanga”. Atâta vreme cât pe lista de partide nu există nicio variantă de dreapta, nu poți să deduci că electoratul e de stânga. Sondajul se referă la partide existente în România, nu e pe listă nici PSL din Brazilia, nici PiS din Polonia.”.

    Mi-as dori foarte mult ca romanii in majoritatea lor sa nu fie de stanga, dar problema e ca de 30 de ani incoace to FSN-PSD a fost si este la putere…. Daca romanii in majoritatea lor nu sunt in fapt de stanga atunci or fi sarmani tampiti sau nu stiu, insa sa votezi PSD de peste un sfert de secol dupa caderea comunismului, sa nu intelegi ca PNL n-are nimic cu Bratianu mi se pare bizar..

  21. lui H Marius, parohia ortodxa se cumpara cu 40.000 de euro in Transilvania pe sate, la oras e mai scump.. Tot asa se cumpara posturile la stat, barou etc, din 1989 incoace. O tara corupta la sange…

  22. Stiu ca ne aflam in 2019 si cred ca stiu care sunt prioritatile momentului.Trebuie sa acceptati insa ca in perioada pe care o comentam,Biserica Catolica si cea Ortodoxa nu erau inca atat de surori. N-am sustinut nici o clipa ca tensiunile existente in trecut intre diversele biserici crestine, trebuie sa constituie un model de convietuire pentru viitor.

    Nu vorbeam de prioritățile momentului. Vorbeam de faptul că între timp, prin martiriul suferit în vremea comunismului, BRU a consfințit decizia din 1700. Și că e disproporționat să contrapui rănile pricinuite de Generalul Bukow la jumătatea sec XVIII unei situații de nedreptate profundă, pe care o suferă acum greco-catolicii din România, în continuarea celor suferite în timpul comunismului, din partea regimului impus de sovietici, urmat de postcomunismul de tip PSD – și, din păcate, cu participarea activă a unor ierarhi BOR de seamă.

    O importantă componentă a acestei situații de nedreptate o constituie propaganda anti-catolică, extrem de intensă printre credincioșii ortodocși. Pentru că, așa cum spune Mihaela, starea de spirit normală a românului este dorința de unitate, propaganda anticatolică este menită să contracareze această aspirație.
    Caracteristice acestei propagande sunt aducerea în discuție a Generalului Bukow, ca justificare pentru ce s-a întâmplat din 1948 încoace și folosirea termenilor „uniație”, „uniatism”.
    Deasemenea, în mod spontan, românul este pro-occidental, iar dacă este și anticomunist, cu atât mai mult are tendința de a simpatiza cu greco-catolicii, chiar dacă nu este el însuși catolic. Un motiv în plus pentru propaganda anticatolică de a încerca să anuleze această tendință normală, prin recursul la povești /deformări ale faptelor/scoateri din context, despre o epocă istorică mai îndepărtată, despre care nu mai avem cum să-i întrebăm pe bunici, iar detaliile nu sunt accesibile decât cercetătorilor de specialitate.

    Credinciosul ortodox, mai ales dacă vrea să fie aproape de Biserică, ia și citește broșurile și blogurile care i se oferă, cu toată încrederea în conținutul acestora, că doar scrie „ortodox” pe ele (deși nu neapărat au toate binecuvântare oficială, dar din păcate, multe au). Studentul la teologie chiar nu prea are șanse să scape de această influență. Nu e vina acelui credincios. Poate nici a tânărului teolog.

    Totuși, la un nivel intelectual peste medie, se cere o informare mai obiectivă, de ce nu, chiar și consultarea bibliografiei celeilalte.

    A propos de războiul cultural, pe care, cum spuneam, BOR riscă să-l piardă. Vă dau un mic exemplu:
    Fina mea, Lucia, pe atunci elevă de liceu, și-a auzit de la profesorul de religie, ortodox, când acesta a aflat că ea este greco-catolică, următoarele cuvinte: „greco-catolicii sunt trădătorii neamului românesc!”. Această propoziție a fost rostită între pereții Colegiului Național Gheorghe Șincai din București – ca să ilustrez și mai bine absurditatea situației. Lucia nu s-a tulburat, e o fată foarte solidă, dpdv moral, psihologic, e informată, citește, nu pentru ea îmi fac probleme în acest context.
    Am dat acest exemplu pentru a arăta că, având posibilitatea de a se adresa unor tineri în formare, tineri serioși, care învață bine, doritori să afle, căutători ai Adevărului, ora de religie pentru care toți ne-am luptat alături de BOR, este folosită de profesorul ortodox nu pentru a-i „vaccina” pe copii, de exemplu, împotriva ideologiilor contemporane derivate din marxism, ci pentru a da în catolici – și în protestanți, btw.
    Mă tem că exemplul pe care l-am citat nu este unica situație de acest fel. De aceea avem atâția intelectuali care nu sunt capabili să-și argumenteze credința la nivelul de exigență academică la care sunt pregătiți în celelalte domenii, iar viața lor spirituală se rezumă la a ține posturile, a nu spăla rufe în zilele cu roșu în calendar, a merge la biserică pentru câteva minute, pentru aprins câte o lumânare, și cam atât.

    Domnule Hagău, chiar nu vreau să vă supăr, dar vă rog să înțelegeți că, atunci când am văzut că vorbiți de „uniatism” și de Bukow, dar nu știți de presiunea calvină care a precedat actul de la 1700, și nu știți că răscoalele anti-Unire au fost violente, sau că instigatorii acestora erau ocrotiți de Rusia, am dedus că sunteți și Dvs. victima acestei propagande. Dacă e așa, nu e vina Dvs., și nu are rost să ne contrazicem și să ne supărăm. Vă propun, de fapt, vreau să vă rog, luați aceasta ca o rugăminte personală, mai ales că ați spus că nu vă îndoiți de onestitatea mea intelectuală, citiți cartea lui Zenovie Pâclișanu „Istoria Bisericii Române Unite”. Autorul a fost preot greco catolic, duhovnicul mamei mele, și a murit în închisoare. Dar, ca istoric, a scris într-o cheie cât se poate de obiectivă, după toate exigențele științei, cartea nu are nicidecum vreun caracter polemic, deși a fost scrisă în vremuri care l-ar fi putut ispiti în acest sens pe autor. Veți vedea asta, dacă o deschideți.

  23. Despre presiunea calvină asupra ortodocșilor români din Transilvania și despre situația în care aceștia din urmă se găseau la sfârșitul sec. XVII eu v-am spus, cum aș putea să le neg? (Doar că nu sunt eu de vină că lucrurile au stat așa.)

    Dar ce v-am spus eu este că ierarhia ortodoxă română din Transilvania de atunci, ierarhie care chiar știa care sunt diferențele teologice dintre ortodoxie și catolicism, a luat decizia Unirii pentru a-și păstra credința, întrucât altfel ar fi fost obligată să accepte învățături mult diferite. Aceia dintre români care aveau pregătire teologică, adică episcopul și protopopii, au apreciat că ceea ce îi desparte de catolicism nu este atât de mult ca ceea ce îi desparte de calvinism. Acea apreciere, pe care au făcut-o ei, a fost confirmată în secolul XX de ridicarea anatemelor – adică astăzi, oficial, ortodocșii și catolicii recunosc faptul că cealaltă biserică nu este eretică. Mult înainte de 1700, au mai existat tentative de apropiere, v. Conciliul de la Florența.
    Din aceste motive, reproșul că „au trădat ortodoxia” adus ierarhilor români de la 1700 este cu totul nedrept.

    Aspectele sociale, economice, politice au fost secundare.

    Poporul de rând nu cunoștea diferențele dintre ortodoxie și catolicism și nu a trecut în mod spontan la răscoale violente împotriva Unirii.

    Despre faptul că Visarion Sarai și Sofronie din Cioara au beneficiat de ocrotirea rușilor, găsiți informații – ce-i drept fragmentate, nu se prea insistă asupra acestui aspect, dar el este menționat – chiar pe bloguri care se recomandă ca ortodoxe.
    Nu am adus vorba de asta ca să vă supăr. Și, în general, nu scriem pe ILD ca să rănim sau dimpotrivă, să menajăm, sentimente subiective. Încercăm cât putem să ne apropiem de adevăr și să-l spunem.

  24. Haideți să punem altfel problema.

    Ortodocșii pe care i-am cunoscut eu de mică, printre care, pe primul loc, o situez pe bunica maternă, cea care m-a învățat rugăciunile, dar și toți prietenii adevărați, foști deținuți PNȚ, ai părinților mei, erau cât se poate de dechiși față de catolici și niciodată nu i-am auzit vorbind de „uniatism” sau de Bukow. Deși vorbeau adesea despre cele două Biserici.
    Nu cred că Mihalache l-a luat vreodată la rost pe Maniu pentru Bukow sau pentru „trădarea” Lui Atanasie Anghel.

    Distinși ierarhi ortodocși, precum Patriarhul Nicodim, Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Episcopul Nicolae Popovici, de la Oradea, au avut o atitudine radical anticomunistă și s-au purtat ca frații față de catolici. N-ar fi rău să se cerceteze în detaliu cum au murit. Nu e deloc exclus să fi fost martiri. Aceasta ar fi Tradiția normală ortodoxă reluat și de apărat, nu „sfinții” din anii 50 și Iustinian Marina.

    Este extrem de important ceea ce vă spun. Ortodoxia chiar nu înseamnă anti-catolicism.

    Experiența închisorilor, unde greco-catolicii și ortodocșii se aveau de-adevărat ca frații, fără rezerve, nu din simplă curtoazie (care nici ea nu strică, dar eu vorbesc de ceva mult mai profund), este un patrimoniu imens, dpdv spiritual, moral, intelectual, pe care suntem obligați în conștiință să-l cunoaștem și să-l continuăm.

  25. dan

    Dacă intri în singurul restaurant dintr-o localitate, la ora prânzului, când ți-e foame rău, iar pe meniu găsești numai pizza, de diferite feluri, dar numai pizza, vei fi nevoit să cumperi o pizza de pe listă, deși ți-ai fi dorit ciorbă de burtă și sarmale la felul II.

    Ideea e că vina pentru alcătuirea meniului nu este a clientului.

    Vina pentru lipsa de ofertă politică nu este a cetățeanului, ci a elitelor. Ele sunt cele care ar trebui să includă pe meniu și ceva care s-ar potrivi mai bine aspirațiilor românului, cunoscute și ele din studii – credință, patriotism, orientare pro-occidentală.

  26. D-nei Anca Cernea,

    1.Cu tot respectul,va mai intreb o data:chiar considerati ca principalul motiv pentru care ortdocsii din Ardeal si-au pastrat apartenenta la Biserica Ortodoxa,se datoreaza interventiei Rusiei?Nu s-a pastrat Ortodoxia decat in punctele in care s-au inregistrat razmerite sustinute de catre rusi?Romanii ramasi ortodocsi nu aveau nici un interes si nici un punct de vedere propriu in aceasta chestiune ?Fiindca eu aici va contest, si nu am nici o treaba cu numararea victimelor lui Bukow versus ale greco-catoliciilor sacrificati sub comunism.Pozitia mea nu se vrea a fi una revansarda,cum v-ati grabit sa o sugerati.Bukow e doar unul din ingredientele situatiei create in sec.XVIII,pe care,daca o sa-mi cititi cu atentie comentariile,o sa vedeti ca nu l-am legat nici o secunda de ceea ce au patit greco-catolicii sub comunism.

    2.Este un fapt, ca in timp ce unii romanii ardeleni au inteles sa-si ”pastreze credinta” prin Unirea cu Roma, ceilalti si-au pastrat-o prin refuzul acesteia .Explicatia D-stra,pe langa cea amintita mai sus, este ca primii au fost mai obiditi de catre calvini,in timp ce ultimii au fost mai ingaduiti de catre luterani.Explicatia mea este ca oricat de obiditi ar fi fost primii,ei urmau sa fie mai bine recompensati decat ultimii daca se uneau cu Roma.Fara diplomele emise de catre Leopold I din 1692 si 1698,care promiteau ortodocsilor trecuti la greco-catolicism drepturi egale cu cele ale celorlalte natiuni recunoscute,si fara strategia mai larga a Contrareformei pe care o perfectasera iezuitii,niciunul din romanii ardeleni nu si-ar fi pus problema Unirii cu Roma.(O confirma printre altele abjurarea provizorie a acesteia de la 1711,facuta de catre Atanasie Anghel pe motivul neacordarii drepturilor promise).

    3.In principiu da,ortodocsii care se uneau cu Roma isi pastrau credinta,in fapt insa nu.Daca greco-catolicii si ortodocsii erau pastratorii aceleasi credinte,de ce primii erau recunoscuti de catre Roma iar ultimii nu?Cum se face ca ortodoxia nu figura printre cele patru confesiuni acceptate: romano-catolicismul,calvinismul,luteranismul si unitarianismul?Minimalizarea diferentelor existente intre Biserica Catolica si cea Ortodoxa are un sens abia in zilele noastre,cand ambele biserici fac eforturi semnificative de apropiere.In epoca la care ne referim,diferentierile de ordin dogmatic cantareau greu si in toate planurile existentei.Este un fapt pe care il poate proba oricine,indiferent de istoria pe care o citeste,deci va rog sa nu ma acuzati ca politizez subiectul.

    4.Va multumesc pentru recomandarile bibliografice,dar in acelasi timp va rog sa remarcati ca in argumentatia mea ma folosesc in principal de acele elemente care sunt continute deja in raspunsul D-stra,ca sa nu o lungim cu motivul istoria ortodocsilor versus cea a greco-catolicilor.Putem deci ajunge la intrepretari diferite,chiar daca pornim de la aceleasi fapte.

    5.Referitor la cat de bine se intelegeau ortodocsii cu greco-catolicii:sa nu amestecam merele cu perele.Cine a spus ca un ortodox care a avut un diferend cu o alta persoana,pe indiferent ce subiect,este scutit de porunca iubirii aproapelui?Sau un greco-catolic?Experienta inchisorilor comuniste si capitalul comun de suferinta reprezinta un subiect prea vast ca sa-l abordam aici si sa-l nuantam cum trebuie,dar da,ele au fost extraordinare pentru toti cei ce au reusit sa-si salveze sufletul.Va intreb doar un singur lucru:cand suferi alaturi de cineva esti obligat sa-i adopti convingerile?Sau: cand suferi pana la capat pentru o anumita idee,inseamna ca ea este in mod obligatoriu valabila?Inchisorile comuniste erau pline de legionari care si-ar fi dat viata ca sa va ajute,si totusi…

  27. Păcat. Speram că discuția nu va lua această direcție.
    Dar, ce să fac, asta e, bucuroși le-om duce toate.

    1. Tonul acestei interpelări este inadecvat. Nu mai tot invocați respectul, dacă nu dați nici măcar o minimă atenție unor texte deja scrise aici de mine, negru pe alb, astfel încât să le puteți cita fără să le deformați.
    Dacă găsiți undeva, în comentariile scrise de mine mai sus, formularea:

    principalul motiv pentru care ortdocsii din Ardeal si-au pastrat apartenenta la Biserica Ortodoxa,se datoreaza interventiei Rusiei

    ,

    care ar justifica întrebarea Dvs. introdusă prin „chiar considerați că”, atunci, poate, vă răspund.

    2. Explicația „mea” nu este a mea. Nici explicația Dvs. nu este a Dvs. Nu am pretenția că sunt istoric, sper că nici Dvs. nu o aveți.
    Deosebirea dintre noi este că Dvs. cunoașteți despre acea perioadă istorică numai ceea ce spune propagandă anticatolică.
    Eu nu sunt în această situație, din simplul motiv că trăiesc în România AD 2019 și nu am cum să evit, nici dacă vreau, contactul cu propaganda amintită. Așadar, n-am cum să ignor varianta istoriografică pe care o cunoașteți Dvs..
    Doar că eu cunosc și alte variante. V-am sugerat una dintre acestea, cât se poate de obiectivă. Dar continuați să vă repetați părerile proprii, construite pe informații incomplete.
    Degeaba vă tot amintesc de presiunea calvină, pe care insistați să o ignorați, Dvs. repetați în continuare că sunteți convins că motivația Unirii a fost politică, socială, economică. Mă tem că n-am cum să vă ajut.

    3. De ce greco-catolicii erau „recunoscuți” de către Roma, iar ortodocșii nu?

    Întrebarea nu este bine formulată. Relația greco-catolicilor față de Sfântul Scaun este una de subordonare ierarhică. Greco-catolicii îl recunosc pe Papa drept Păstor al Bisericii. În sens invers, nu termenul „a recunoaște” este adecvat.
    Papa a acceptat Unirea cu Roma și trecerea sub păstorirea sa a românilor ortodocși deveniți-greco-catolici. Cel mult, putem spune că i-a „recunoscut” și el pe ei, ca făcând parte din Biserica Catolică.
    Românii ortodocși care nu au devenit greco-catolici, nu l-au recunoscut pe Papa drept Păstor al Bisericii. Ce trebuia să facă Roma? Să-i fi „recunoscut” și pe ei ca făcând parte din turma păstorită de Papa? Atunci ați fi sărit să protestați că a îndrăznit să-și aroge o autoritate pe care nu o are.

    De ce ortodoxia nu era recunoscută în Imperiul Habsburgic?
    Nu știu de ce îmi puneți mie această întrebare. Pot doar să vă spun că nu din vina mea.

    În rest, n-am ce să fac, decât să repet, că diferențele de ordin dogmatic dintre catolicism și ortodoxie erau cu totul și cu totul inaccesibile credinciosului român de rând din Transilvania sfârșitului de sec. XVII și începutului de sec. XVIII.
    Așa cum fusese cu totul și cu totul inaccesibilă pentru creștinii români toată controversa care a dus la schisma din 1054.
    Teologii, da, puteau înțelege ce și cum. Dar printre ei, se vede treaba, s-au găsit, de-a lungul secolelor, destui care să considere că diferențele teologice nu justifică schisma. Asta nu s-a întâmplat numai în sec XX. Sau în sec XVII. Conciliul de la Florența a avut loc în sec XV.

    La 1700, episcopul ortodox român din Transilvania, împreună cu toți protopopii, au considerat că acceptarea unor puncte de doctrină calvină ar fi constituit o îndepărtare mult mai mare de la credința strămoșească decât Unireacu Roma. Ei, se presupune, chiar știau despre ce e vorba.
    Cât despre credincioșii de rând de la 1700, ceea ce puteau sesiza ei mai degrabă, dar nici această schimbare nu era neapărat evidentă, era că de acum, țineau de Roma.
    Dar, vedeți Dvs., autocefalia BOR e o cucerire recentă, din sec XIX.
    Înainte de ea, nu sunt sigură de ce ar fi trebuit neapărat ca românii din Transilvania să prefere ca, în loc să fie subordonați ierarhic Romei, să asculte de un mitropolit sârb sau grec, sau, și mai și, să ceară ocrotirea Rusiei (consultați, vă rog, pentru a documenta cererea de ocrotire din partea Rusiei, lucrarea „ATITUDINEA CLERULUI ORTODOX ARDELEAN DIN SECOLUL AL XVIII-LEA FAŢĂ DE UNIATISM”, accesibilă pe net, ca pdf; cum puteți constata direct din titlu, nu este vorba de un pdv greco-catolic, dimpotrivă).

    4. Nu. Ignorați cea mai importantă circumstanță istorică a Unirii – presiunea calvină, de care ați aflat de la mine. Toată argumentația pe care o repetați se bazează pe ignorarea acestui factor.
    Vă propun totuși să reluăm discuția după ce veți consulta și bibliografia de cealaltă parte.

    5. Sunt mai multe feluri de a trăi în practică credința declarată drept „ortodoxie”.
    Și Arsenie Boca se considera ortodox, și Visarion Sarai se considera ortodox, și Putin se consideră ortodox, și bunica mea maternă se considera ortodoxă.

    În funcție de bunul-simț și de câteva criterii mai mult sau mai puțin evidente, putem să ne facem o idee despre cât de adevărată era/este ortodoxia trăită în fiecare dintre aceste variante.

    Eu v-am vorbit despre o modalitate de trăire creștină ortodoxă, căreia i-am fost martoră, pe care o practicau bunica și foștii deținuți PNȚ, prieteni buni ai părinților mei.
    Aceasta însă nu cuprindea combaterea „uniatismului”, nici discuții despre Gen. Bukow și tunurile aferente, nici „sfinții” canonizați în anii 50. Ținea însă cont de marele capital de sfințenie și de jertfă care fusese dobândit în închisoare, mai ales de către cei care muriseră acolo. Și avea o atitudine cu adevărat frățească față de catolici.

    Vă spuneam că eu cred că această tradiție ar trebui cunoscută și continuată.

    Sunteți liber, desigur, să înțelegeți sau nu ceea ce vă spun.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here