Claudiu Pădurean: Cum a devenit călăul Vîşinski cetăţean de onoare al Sibiului

Print Friendly, PDF & Email

Unul dintre cei mai siniştri călăi sovietici, Andrei Ianuarevici Vâşinski, a fost cetăţean de onoare al oraşului Sibiu. El a primit această distincţie în anul 1947, din partea servilului primar Vasile Hada. Acesta fusese impus ca primar al Sibiului de către comuniştii aduşi la putere tocmai de către torţionarul Vâşinski, în 6 martie 1945.

Vasile Hada a aflat că Vâşinski îi va vizita oraşul şi a pregătit festivitatea solemnă în care călăul sovietic a fost făcut cetăţean de onoare al Sibiului, deşi el s-a remarcat doar prin cruzimea cu care a condus procesele din timpul Marii Terori din URSS şi prin zelul depus pentru anexarea unor noi teritorii. Vasile Hada îi era recunoscător lui Vâşinski pentru actul său de forţă, în care torţionarul sovietic a bătut cu pumnul în masa Regelui Mihai I şi i-a impus acestuia, sub ameninţarea diviziilor sovietice, numirea primului guvern comunist din istoria României, cel condus de Petru Groza. Grosolănia lui Vâşinski a fost una dintre trăsăturile sale dominante de caracter, manifestată de-a lungul întregii sale cariere puse în slujba Răului.

Procurorul lui Stalin

Andrei Ianuarevici Vâşinski s-a născut în anul 1883, la Odessa, într-o familie de origine poloneză. Ulterior, familia sa s-a mutat în Baku. În anul 1903, Vâşinski, student la Universitatea din Kiev, a devenit menşevic, adică membru în ramura minoră a partidului comuniştilor ruşi, şi a fost exmatriculat, din cauza agitaţiei revoluţionare. El a luat parte la revoluţia rusească din 1905, iar din cauza participării sale la tulburări, a fost arestat în 1908 şi închis în Bailov, loc unde l-a cunoscut pe bolşevicul Stalin. Între cei doi călăi s-a înfiripat o prietenie durabilă, care avea să reziste în ciuda disputelor ideologice dintre menşevici şi bolşevici. În anul 1909, Vâşinski a fost eliberat, s-a întors în Baku, unde i se născuse fiica, Zinaida, apoi s-a reînscris la Universitatea din Kiev, la Facultatea de Drept. Deşi a fost un absolvent eminent, el nu a putut deveni profesor din cauza condamnării penale pe care o suferise. Aşa că el s-a mutat la Moscova, unde a devenit avocat de succes şi a continuat să activeze ca propagandist menşevic. După revoluţia rusească din 1917 şi după instalarea Guvernului Provizoriu al lui Kerenski, Vâşinski a devenit angajat al administraţiei de stat. În această calitate, el a semnat un ordin de arestare pe numele lui Lenin, însă ordinul nu a fost aplicat niciodată, pentru că bolşevicii au răsturnat Guvernul Provizoriu al lui Kerenski. Vâşinski a fost protejat de represalii de vechiul său prieten Stalin şi a fost angajat la Comisariatul Poporului pentru Alimente.

Protejat de Stalin şi de Lev Kamanev, el a devenit bolşevinc din 1920 şi a început să urce scările ierarhice. El a devenit procuror şi, în 1925, a fost numit rector al Universităţii din Moscova. Astfel, Vâşinski a epurat universitatea de profesorii şi studenţii cu ”origine nesănătoasă”. În calitate de procuror, el l-a secondat pe Nikolai Kirilenko, autorul primelor procese de epurare din interiorul Partidului Comunist, ordonate de Stalin. Iar pentru eficienţa lui monstruoasă, Vâşinski a fost numit, în 1935, procuror general al URSS, principal pion al Marii Terori ordonate de Stalin. Vâşinski are pe conştiinţă sute de mii de crime. El a fost acuzatorul care i-a cerut moartea fostului său protector, Lev Kamenev, în procesul Zinoviev – Kamenev. În anul 1939, Vâşinski a devenit vicepremier al URSS şi a condus operaţiunile de ocupare a Poloniei de Est. Un an mai târziu, el a coordonat anexarea Letoniei şi apoi epurarea Partidului Comunist din Letonia.

Pentru eficienţa sa, el a primit şi portofoliul de adjunct al Comisarului Poporului URSS pentru Afaceri Externe, Veaceslav Molotov. În această calitate, Vâşinski a participat, alături de Stalin şi de Molotov la Conferinţele de la Ialta şi, apoi, de la Potsdam. În anul 1945, el a fost trimis în România pentru a impune comunismul şi sovietizarea ţării, iar apoi a devenit procuror din partea URSS în cadrul Procesului de la Nürnberg, al principalilor lideri nazişti. Vâşinski a fost numit, în perioada 1949 – 1953, până la moartea lui Stalin, ministru de Externe. Schimbat din funcţie după moartea lui Stalin, el a murit de inimă rea, în anul 1954, la New York.

Claudiu Pădurean

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.