Tucker Carlson îl întrebase săptămâna trecută pe Jordan Peterson dacă părerile sale cu privire la sex și gen sunt rare în mediul academic. „Nu poți fi unul dintre cei mulți care împărtășesc asemenea păreri, în locul unde trăiești și lucrezi”, a spus Carlson.

Carlson l-a provocat astfel pe Peterson să se plângă de omogenitatea stângistă din turnul de fildeș, dar, ca de obicei, Peterson a refuzat să ia momeala. „Cred că ele sunt mai obișnuite decât credeți”, a spus el. „Părerile mele cu privire la gen, de exemplu, și sex – sunt împărtășite pe scară largă în cadrul comunității de personalități din domeniul psihometriei… Nu este ceva supus unor discuții în contradictoriu; singurii oameni pentru care este obiectul unor discuții în contradictoriu sunt ideologii de gen. Ei au pierdut deja bătălia științifică și prin urmare au intrat pe frontul legislativ pentru a-și impune opiniile”.

Desigur, în Canada, unde locuiește Peterson, cel mai cunoscut exemplu este probabil proiectul de lege C16, o lege ce obligă cetățenii să susțină verbal ideea că bărbații au dreptul să se transforme în femei și viceversa. Dar comentariul lui Peterson are valabilitate generală în chestiunile ce țin de gen și orientare sexuală.

De exemplu, cea mai proeminentă realizare a mișcării LGBT din Statele Unite constă în redefinirea căsătoriei prin decizia Obergefell contra Hodges. În cadrul aceste decizii, judecătorul Anthony Kennedy a declarat că „orientarea sexuală” homosexuală a reclamantului nu poate fi schimbată. Homosexualitatea este, ca să-l cităm pe Kennedy, „natura lui imuabilă”. Prin urmare, homosexualii practicanți sunt capabili să se căsătorească doar cu persoane de același sex.

Dovezile arată că atracția homosexuală se schimbă frecvent

Deși mulți se îndoiesc de justețea afirmației lui Kennedy, aproape toți cei pe care i-am întâlnit, liberali sau conservatori, tind să admită, precum Carlson, că majoritatea opiniilor experților sprijină oarecum ideea lui Kennedy. Într-adevăr, Kennedy a citat o expunere partizană susținută de membrii activi politic ai Asociației Psihologice Americane.

Dar deși această expunere combate „rațiunile bazate pe stereotipuri potrivit cărora Clauza Protecției Egale a fost formulată pentru a interzice” și s-a străduit să puncteze că „cele mai multe” studii și recenzii literare pe care le-a citat au fost publicate în „reviste academice recunoscute și respectabile”, el nu s-a încumetat să afirme că orientarea sexuală este imuabilă.

Motivul a fost foarte simplu. Nu există dovadă științifică că orientarea sexuală este imuabilă, dar există dovezi științifice concludente conform cărora cei mai mulți oameni care trăiesc atracția exclusiv homosexuală sfârșesc în a dezvolta cu timpul interes față de sexul opus.
.
Acest fapt este atât de bine acceptat în prezent încât savanții sunt preocupați de mediatizarea metodelor de măsurare a frecvenței schimbărilor de orientare sexuală în studii longitudinale voluminoase făcute pe adolescenți și adulți tineri. (Adică, de câte ori în nouă ani ne putem aștepta ca o orientare homosexuală să se schimbe? Este schimbarea asociată cu anumite obiceiuri ale modului de viață? Cine are parte mai frecvent de schimbări: bărbații sau femeile?)

Faptul de bază a fost deja rezolvat sub aspect științific când Obergefell a apărut înaintea Curții Supreme. Șase studii riguroase lansate la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000 pot fi citate, dar cel mai demn de atenție rămâne probabil cel realizat de Cornell, publicat în 2007.

O șansă de unu la sută pentru o atracție homosexuală constantă

În acest studiu, Dr. Rich Savin Williams examinează un eșantion reprezentativ de peste 12 000 de tineri americani cu vârsta între 16 și 22 de ani. În loc să se bazeze pe reconstrucția vieții indivizilor funcție de identitățile pe care le au în prezent, cercetătorii s-au întâlnit cu subiecții de trei ori de-a lungul unei perioade de șase ani. De fiecare dată, i-au întrebat pe indivizi (prin computer, pentru a respecta confidențialitatea) dacă au avut vreo atracție romantică pentru un membru de sex opus sau de același sex în perioada dintre interviuri.

De exemplu, adolescenți de 17 ani au fost întrebați dacă, în ultimul an, au avut vreo atracție romantică pentru alt bărbat sau femeie. În jur de 1,5 procente au afirmat că au avut atracție romantică numai pentru bărbați. Cinci ani mai târziu, când cei 1,5 procente au fost întrebați cu privire la atracțiile lor romantice de la ultimul interviu încoace, majoritatea copleșitoare (70 la sută) au raportat o turnură de 180 de grade în orientarea lor sexuală – au avut sentimente romantice numai pentru femei.

În mod similar, printre femei, circa 40 la sută au trecut de la atracție exclusiv homosexuală la atracție exclusiv pentru sexul opus. Majoritatea celorlalte (45 la sută din total) au afirmat că s-au simțit atrase atât de bărbați, cât și de femei. Doar 1 procent dintre femeile care, la 17 ani, au raportat că au atracție exclusiv homosexuală au afirmat că au avut o asemenea experiență în cei cinci ani care au urmat.

Judecătorii stângiști s-au înșelat prin faptul că analiza lor legală s-a bazat pe ideea că dacă o femeie de 18 ani are atracție exclusivă pentru persoane de același sex, forma de uniune homosexuală este singura ei cale de „căsătorie” deoarece condiția ei este „imuabilă”. Dar, potrivit dovezilor furnizate de experți, condiția ei are șanse de doar 1 procent să rămână la fel în următorii cinci ani.

Instabilitatea orientării sexuale persistă

Acum, cineva ar putea susține că această instabilitate extraordinară a orientării sexuale este valabilă doar pentru tineri. Aceasta este o obiecție slabă și trebuie de luat în considerare că deciziile curții sunt aplicabile pentru persoane de cel puțin 18 ani. Apoi, o caracteristică imuabilă nu fluctuează frenetic în maturitatea timpurie („Of, la 17 ani eram alb; când aveam 22, categoric negru; acum e complet stabilit cafeniul…”)

Dar la aceste obiecții se poate de asemenea răspunde prin datele empirice cu privire la populațiile mai în vârstă. În timp ce niciun studiu pe care îl cunosc nu se apropie de cel realizat de Cornell (și citat mai sus) în ce privește rigoarea și volumul selecției, datele existente cu privire la populațiile mai în vârstă exclud în mod temeinic posibilitatea ca orientarea sexuală să fie realmente imuabilă. Un studiu din 2011, de exemplu, a determinat că puțin sub 30 de procente din cei care s-au identificat ca homosexuali la 46 de ani s-au identificat ca bisexuali sau heterosexuali la vârsta de 56.

Studii asemănătoarea sunt frecvente. Dar nu se poate găsi un studiu recunoscut cu probe măcar pe jumătate credibile care să confirme dogma mișcării LGBT cu privire la imuabilitatea homosexualității. Cum zicea Peterson, ei au pierdut bătălia pe frontul științific și nimeni inițiat în literatura [științifică] nu le ia propaganda în serios. Dar au avut totuși succes deplin pe frontul judecătoresc în a-și impune opiniile. Acolo, la urma urmelor, un judecător trebuie doar să emită o declarație pentru a o face „adevărată”.

Jeremiah Keenan este un activist pro-viață și scriitor. Recent a absolvit Universitatea din Pennsylvania, unde a purtat discuții cu stângiștii și a scris pentru The Daily Pennsylvanian. De asemenea, a devenit licențiat în matematică și a participat la activitățile departamentului de sociologie, cercetând tendințele de opinie religioasă în ce privește eugenia, rasa, controlul nașterilor și homosexualitatea. Jeremiah a crescut în China și locuiește, pentru moment, în Ohio. Poate fi contactat pe JeremiahJKeenan@gmail.com

Traducere de Cristian Bogatu

PRELUAT DIN   The Federalist