Cristian Câmpeanu: Băsescu s-a vândut străinilor. Pe când suspendarea din UE şi NATO?

[…]

Traian Băsescu a avut norocul sau ghinionul ca persoana sa politică să fie asociată, în momente politice de importanţă crucială cu lucruri mult mai mari decât l-ar fi îndreptăţit înzestrările sale naturale sau personalitatea sa colorată. În 2004, victoria lui Băsescu împotriva lui Năstase a semnificat pentru mulţi ruperea de trecutul corupt şi clientelar şi înscrierea pe traiectoria europeană a „dreptăţii şi adevărului”. În 2007, cu prilejul primei suspendări şi la alegerile prezidenţiale din 2009, opţiunea pentru Băsescu, asociată cu salvgardarea independenţei Justiţiei şi a instituţiilor anticorupţie era pusă în balanţă cu formidabila coaliţie politico-meidiatico-oligarhică formată din partide politice, sindicate, moguli şi grupuri de interese economice care îşi doreau aceste instituţii anihilate sau chiar desfiinţate. În 2012, Băsescu a fost asociat – cu concursul nepreţuit al USL şi, în mare măsură, spre surpriza lui însuşi, judecând după reacţia sa întârziată şi ezitantă – cu prezervarea arhitecturii fragile a statului de drept şi menţinerea traseului european şi euroatlantic al României. Acum, bătălia din jurul preşedinţiei lui Taian Băsescu este pe cale să devină – din nou, absolut indiferent de calităţile sale personale (sau de lipsa acestora) – o bătălie pentru o cauză care depăşeşte caracterul său chestionabil şi stricta sa prestaţie prezidenţială, fără îndoială, criticabilă: Pentru sau împotriva Occidentului.

[…]

Se ştia, desigur, că Băsescu a fost un preşedinte fără anvergură internţională, care a fost abandonat, neglijat şi izolat de toată lumea bună din Occident, aşa cum de multă vreme ne informează presa şi observatorii independenţi şi cum încearcau să ascundă cu disperare slugile băsiste, vândute şi sinecuriste. De vreme ce atât Comisia Europeană cu Barroso şi Viviane Reding în frunte, Angela Merkel, William Hague şi Philip Gordon – adică întregul Occident – au exercitat presiuni „infernale” (chiar dacă numai „anecdotice”) asupra guvernului Ponta şi a preşedintelui interimar Crin Antonescu pentru reinstalarea lui Băsescu în fruntea ţării, singura concluzie care evită prăbuşirea în „disonanţă cognitivă” este că, între timp, între Băsescu şi occidentali a avut loc un soi de înţelegere, de târg care să-i asigure celui din urmă perpetuarea în funcţie, iar celor din urmă ceva încă neclar dar, desigur, foarte valoros.

„Dovada” poate fi produsă şi dintr-un alt unghi: De vreme ce 7,4 milioane de oameni au votat împotriva lui Băsescu, este limpede ca lumina zilei că Băsescu nu-i mai reprezintă la Cotroceni pe români. Atunci, pe cine reprezintă el? Evident, pe cei care l-au scăpat de demitere, diabolicul Occident. Pe români, nu!, vorba lui Antonescu. Preşedintele se întoarce la Cotroceni pentru a servi interesele stăinilor, cărora li s-a vândut aşa lipsit de scrupule şi de conştiinţă cum îl ştie o ţară întreagă pentru „un pumn de dolari”, trădându-şi patria şi poporul.

Obiectul exact al acestui târg oneros este, deocamdată, în discuţie, nefiind, se pare, uşor de identificat din pricina numeroaselor perdele de fum şi diversiuni cu care este înconjurat, dar câteva indicii par să iasă în evidenţă: Spre pildă, avioanele F16. Toată lumea ştie că Băsescu nu vrea să ia decât avioane la mâna a doua de la americani, chiar dacă diverşi europeni sunt dispuşi să ni le dea noi-nouţe, ba chiar şi cu ceva investiţii la pachet. Evident, americanii îl sprijină pe Băsescu pentru că, pe de o parte, dacă România nu cumpără cele 25 de vechituri, atunci Lockheed Martin şi întregul complex militar-industrial american sunt în pericol să dea faliment iar, pe de alta, s-ar dovedi o dată pentru totdeauna superioritatea aeriană incontestabilă a avioanelor SAAB-Gripen şi a piloţilor suedezi care, din cauză că ţara lor e neutră, nu au apucat să-şi dovedească niciodată măiestria într-un război adevărat.

La fel, Chevron, care deţine cel mai bogat şi mai valoros zăcământ de petrol din lume în Kazahstan (Tengiz), va avea probabil dificultăţi enorme să supravieţuiască dacă nu i se va permite nici măcar să exploreze dacă există zăcăminte de gaz de şist în România. Fără aurul de la Roşia Montană, economia americană – care nu întâmplător se gândeşte să revină la standardul aur – va intra în colaps şi este clar pentru orice minte deschisă că aceşti rechini capitalişti de pe Wall Street au orchestrat, finanţat şi coordonat atât atacurile speculative împotriva leului cât şi campania de denigrare a imaginii României în lume prin articole, informări şi comunicate mincinoase şi calomnioase la adresa USL, a cinstitului guvern Ponta şi a luminatului, discretului şi viteazului preşedinte interimar, care nu se teme de moarte, ci doar de Departamentul de Stat.

Germania şi Angela Merkel? O naţiune de „fascişti”, care nu vrea decât să pună jugul austerităţii pe grumazul Europei pentru a-şi asigura dominaţia asupra întregului continent cu jutorul unor instrumente docile ca Traian Băsescu. Scutul antirachetă? O maşinărie diabolică menită să atragă armaghedonul rusesc în inima poporului român şi departe de graniţele Americii. Comisia Europeană? O mână de birocraţi corupţi jucaţi pe degete de Marea Finanţă Mondială. Din această strânsoare românii nu pot ieşi decât dacă dau piept, încă o dată cu esenţa şi cauza tuturor neajunsurilor şi nefericirii lor: Occidentul. Românii nu vor fi liberi şi nu vor scăpa de Băsescu decât dacă vor ataca răul la rădăcină: Ancorarea României în Occident. Câtă vreme România va rămâne în Uniunea Europeană şi în NATO, românii nu vor fi niciodată liberi, demni şi suverani. Prin urmare, ar fi onest ca,, la viitorul referendum USL să îi întrebe pe români dacă, în afară de demiterea lui Băsescu, nu vor cumva şi suspendarea din UE şi NATO.,

Aceasta pare să fie linia pe care o va urma în perioada următoare propaganda de partid. A avertizat şi Dan Voiculescu în interviul în care fixează datele noii suspendări: „…dacă, totuşi vor mai apărea astfel de atitudini (din partea Occidentului, n.n) autorităţile române trebuie să reacţioneze foarte ferm pentru a apărea demnitatea naţională şi pentru transmite că România nu îşi negociază suverantitatea”.

Mulţumită lui Voiculescu şi USL, se pare că Băsescu este pe cale să devină încă o dată obiectul unei bătălii a cărei miză depăşeşte persoana sa fizică: Orientarea fundamentală a României spre Occident şi valorile sale. Spre norocul (sau ghinionul) lui Băsescu, există români care încă mai cred că această bătălie merită dusă.

P.S. La sugestia unor colegi, facem precizarea că acest articol încearcă să trateze în manieră ironică valul de antioccidentalism iraţional care se revarsă în ultima vreme dinspre aparatul de propagandă uselist. Dacă vi se pare ridicol şi insultător este din cauză că astfel sunt şi (pseudo)argumentele lor.

The following two tabs change content below.

Cristian Câmpeanu

Latest posts by Cristian Câmpeanu (see all)

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.