Cristian Câmpeanu: Cât de periculos este „Kim Comicul“

Coreea de Nord a anunţat sâmbătă că este în “stare de război” cu Coreea de Sud. Mai mult, comunicatul nord-coreean susţine că “a sosit timpul pentru o bătălie pe viaţă şi pe moarte”, promite lovituri împotriva bazelor americane din Guam şi Hawaii şi chiar “război nuclear fără milă”. Toată această exacerbare retorică are foarte puţină acoperire în realitatea strategică şi economică.

Daily Telegraph l-a poreclit pe liderul în vârstă de 30 de ani al Coreii de Nord, Kim Jong-Un, “Kim Comicul”, după “Ali Co­micul”, celebrul ministru irakian al Propagandei care afirma cu tărie că Irakul a câştigat războiul chiar în timp ce puşcaşii marini americani intrau în Bagdad.

Apetitul acestuia pentru orice fel de publicitate, precum şi trucurile ridicole la care recurge adesea întăresc această impresie de adolescent întârziat care are acces la jucăria supremă a butonului nuclear.

[…]

Cele două Corei se află în stare de război de 60 de ani, iar Coreea de Nord a mai anunţat de câteva ori că denunţă armistiţiul de la Panmunjon, dar nu a lansat niciodată un atac pe scară largă. Au existat răpiri, atacuri asupra unor vase sud-coreene – ultimul în 2010, soldat cu moartea a 40 de marinari sud-coreeni – şi chiar atacuri de artilerie asupra unor insule aflate în dispută, tot în 2010, dar niciodată mai mult de atât.

De ce se tem americanii
Există multe speculaţii privind capacitatea rachetelor nord-coreene de a atinge ţinte situate la mare distanţă care să vizeze Hawaii sau Alaska, dar foarte puţine probe. Nord-coreenii dispun de patru tipuri de rachete – Nodong, cu raza de până la 1000 km, Taepodong-1, 2100-2200 km, Musudan, 4000 km şi Taepodong-2, 6000 km. În decembrie 2012, nord-coreenii au reuşit să lanseze un satelit în spaţiu cu ajutorul unei rachete de tip Taepodong-2. Cu toate acestea, nu există nici o dovadă că nord-coreenii au atins un asemenea grad de miniaturizare încât să monteze un focos nuclear pe vreuna din rachetele lor, iar pe de altă parte, americanii dispun de un sistem antirachetă destul de avansat în Coreea de Sud, Japonia şi în Pacific. Dacă ar încerca să lanseze un atac nuclear, atunci nord-coreenii ar încerca să o facă împotriva unor ţinte mult mai apropiate, precum Coreea de Sud sau Japonia, ceea ce ar putea fi un motiv de preocupare.

O ameninţare imediată o reprezintă şi zecile de mii de piese de artilerie îndreptate spre Coreea de Sud, în condiţiile în care capitala ţării, Seul, se află la numai 50 de kilometri de graniţa nord-coreeană, în bătaia tunurilor regimului comunist.

Bluff-ul
Mai mulţi comentatori occidentali au remarcat ieri că, în pofida retoricii extrem de belicoase, Kim Jong-Un nu a închis complexul industrial de la Kaesong, semn că este vorba de un bluff. La Kaesong, la zece kilometri de graniţă, se desfăşoară un experiment controlat în capitalism al nord-coreenilor. Pe aproximativ 50 de kilometri pătraţi, 150 de companii sud-coreene produc bunuri “capitaliste” cu ajutorul câtorva zeci de mii de angajaţi nord-coreeni plătiţi mizerabil. Kaesong este singura sursă legitimă nord-coreeană de valută şi ieri nu exista nici un semn că s-ar închide.

Liderii nord-coreeni blufează de câte ori au probleme interne legate de lupta de putere sau de câte ori, cum este cazul acum, ales un nou lider la Seul. Dar, pe de altă parte, cu nord-coreenii nimeni nu ştie niciodată cum vor reacţiona.

Cristian Câmpeanu

The following two tabs change content below.

Cristian Câmpeanu

Latest posts by Cristian Câmpeanu (see all)

Un gând despre “Cristian Câmpeanu: Cât de periculos este „Kim Comicul“

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.