Cristian Pătrășconiu: Copiii lui Ion Iliescu

    Print Friendly, PDF & Email

    Omul care a dominat o bună parte a „democraţiei originale” – pe care, de altfel, a şi năşit-o – a avut patru „copii de suflet” cu date şi ambiţii pentru jocul din prima ligă a politicii autohtone. Unul singur nu l-a trădat pînă acum.

    Petre Roman a fost primul. La începutul anilor 90, a stat, pentru scurt timp, în aceeaşi teacă, alături de Ion Iliescu. A fost, prin comparaţie cu tătucul democraţiei originale, reformistul primului cuplu preşedinte-premier din România post-comunistă, dar, mai ales, a fost la acea vreme singurul personaj politic din FSN –corupta matcă a partidelor româneşti – care ameninţa popularitatea unui lider ce denunţase, cu puţine luni înainte ceauşismul care întinase „nobilele idealuri ale comunismului”. Petre Roman a rupt FSN-ul, pentru scurt timp în favoarea sa, dar şi-a anulat cu acea ocazie şi şansele de a deveni ceea ce, prea grăbit şi neatent, a lăsat să se înţeleagă că ar fi dorit să fie. Petre Roman a fost primul dintre copiii lui Iliescu care a trădat!

    Împreună cu prototipul premierului-arogant din politica autohtonă – Roman a fost primul, nu Năstase! – a plecat şi Adrian Năstase. Mai calculat sau, în orice caz, mai ferit şi mai low-profile decît Petre Roman, Năstase a urcat, sub supravegherea lui Ion Iliescu mai încet, dar a construit mai atent şi, pînă la un punct, mai durabil. Nu e lipsit de importantă amănuntul că Adrian Năstase a fost ministru de externe şi în guvernul Roman, dar şi în cel care a urmat acestuia, condus de – la acea vreme – tehnocratul Theodor Stolojan. A rămas mult timp cel puţin în centura auxiliară a puterii, cu momente în care stat chiar în nucleul acesteia – punctul culminant fiind atins în 2001, cînd, în cuplaj, a deţinut funcţie de premier al României şi de preşedinte al PSD. Cu Ion Iliescu preşedinte, din 2000 pînă în 2004, şi cu investiţii majore prin care se pregătea pentru ocuparea funcţiei supreme în stat. Trădase însă şi el!

    Nu o făcuse prin comportamentul său lacom şi tiranic – în fond, Ion Iliescu a condamnat cel mult „corupţia fără corupţi” din politica autohtonă, nu oameni anume! În plus, în materie de tiranie exercitata, Ion Iliescu poate ţine oricînd, punînd la bătaie propria-i experienţă, cursuri despre abjecţie la cele mai prestigioase universităţi din lume! Îl trădase pe protectorul său suprem fiindcă, îmbătat de putere, ca premier-jucător, poftise la mai multă autonomie.

    […]

    Pe afişul de la prezidenţialele din 2004, alături de Iliescu (colgate-nici-o-carie, vă mai amintiţi?) şi de Adrian Năstase apărea des şi un al treilea personaj. În mijloc, Ion Iliescu ţinea de braţ tandemul Năstase (proiectat pentru preşedinte) – Geoană (premier în proiect!). Fostul ministru de externe e al treilea copil de suflet al lui Ion Iliescu. Aceasta însă a trădat relativ repede – e, din aceasta perspectivă, comparabil cu Petre Roman. În 2005 l-a executat pe Ion Iliescu şi a devenit preşedinte al PSD. În 2009, cu un sprijin scrîşnit al lui Iliescu, Mircea Geoană a intrat în cursa prezidenţială şi a pierdut în faţa celui care l-a trimis la disciplinare şi pe Adrian Năstase. Mai zilele trecute, Ion Iliescu a confirmat că nu uită – deşi a părut un moderat prin comparaţie cu restul social-democraţilor care au girat „circoteca PSD”, Iliescu a apreciat, în stilul său caracteristic, că Mircea Geoană „are stofă de trădător”.

    În 2000, la alegerile pentru perla coroanei localelor – Primăria Capitalei – îşi făcea debutul singurul dintre cei patru copii de suflet ai lui Iliescu care nu a trădat. Sorin Oprescu a pierdut atunci, a mai pierdut încă o dată, în 2007 în PSD, cînd, susţinut părinteşte de Ion Iliescu, a cedat în faţa „trădătorului” Mircea Geoană, dar a câştigat, spectaculos, Primăria Capitalei în 2008.

    Ion Iliescu a promis că va ieşi din politică doar într-un singur fel – cu picioarele înainte. Nu va mai avea niciodată puterea de acum cîţiva ani. Mai are însă activi doi dintre cei patru copii de suflet. Despre Năstase, Iliescu spune acum că ar fi cel mai bun premier, despre Sorin Oprescu a avut mereu cuvinte de laudă şi la fel se va întîmpla şi la anul cînd, la locale, „Doctorul” va oferi o nouă reprezentaţie a farsei „Independentului”. Lîngă cei doi (din patru!) mai e şi Victor Ponta, „cîrlan fără minte”, dar cu o execuţie spectaculoasă la activ a unuia dintre trădătorii lui Ion Iliescu (M Geoană).

    Cine va fi moştenitorul lui Ion Iliescu? A propos – toti cei patru au avut aventuri prezidenţiale (mai mult sau mai puţin palpitante). Şi, mai ales, toţi cei patru au fost învinşi – cel puţin o dată – de Traian Băsescu.

    Cristian Pătrășconiu

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.