[...]
Lucrurile au fost relative simple: suma indeciziilor si iresponsabilitatilor guvernamentale, a abordarilor politicianist-populist-electorale, a lipsei de viziune si de strategie, a mediocritatii institutionale, a lipsei de curaj si de competenta au provocat grave dezechilibre bugetare pentru o Romanie care venea dupa o crestere economica semnificativa si a adaugat o nota specifica, autohtona, crizei pe care tara noastra nu avea cum sa o evite, dar pe care putea sa o traverseze cu alte pre-setari. In buna masura, deciziile in fata acestei stari de fapt erau inevitabile si dureroase – in plus, nici nu erau, economic-strategic-realist vorbind, multe.
Intre deciziile realiste posibile: disponibilizari si reduceri salariale pentru angajatii la stat. E de discutat daca masurile pentru care au optat la mijlocul lui 2010 cei care au pus, in ultimii doi ani, in practica managementul crizei pentru Romania, au fost cele mai bune. E, de asemenea, de discutat daca modalitatea in care au fost executate aceste masuri a fost cea mai buna cu putinta – de pilda, daca optiunea de a reduce indistinct, la pachet, salariile nu putea avea o contrapondere mai supla.
De principiu, orice decizie care provoaca efecte dureroase poate suporta critici rationale. Unele, chiar dure, radicale. Alegerea oponentilor acestor masuri de management al crizei romanesti a fost insa alta. USL (la acea vreme neconstituita dpdv formal, dar functionala in exact aceeasi formula in care e azi activa!), dublata de majoritatea mass-media au ales un alt repertoriu. Fara ocolisuri, as spune ca au ales o, desigur mizerabila, partitura a iresponsabilitatii.
Sper, de pilda, ca va mai amintiti “predictia” de doi bani a Patriarhului presei scrisnite, Cristian Tudor Popescu – o predictie care a facut, cum se spune, “pirtie” in spatial public autohton:
“Toţi cei care vor vota pentru aplicarea acestei măsuri, trebuie să fie conştienţi de acest lucru. În numeroase familii care au bugetari şi pensionari, nişte oameni vor muri. Mii, zecii de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente. Nu înţeleg cum un politician poate să-şi asume condamnarea la moarte a unor oameni ca pe nişte trădători. Asta îşi asumă acum cei de la Putere. Eu nu aş putea-o face.” (iunie 2010).
Apocalipa domnului Popescu a fost preluata, cu voluptate: la TV, in presa locala, de catre politicieni. A fost preluata si intarita cu “material” de propaganda de cea mai joasa spetza. Guvernantii ai devenit sau, ma rog, redevenit “fascisti”, “criminali”, “ucigasi”, s.a.m.d.
[...]
Ei bine, decizia CEDO a venit transant in aceste zile de inceput de an si despre ea cei de la USL – plus goarnele de presa – tac desavirsit. Simplu spus – si de maxim bun-simt – CEDO a decis urmatoarele: constata a) ca, prin reducerile salariale, statul roman nu a incalcat drepturile omului si b) ca nu exista vreun drept statuat de Conventie de a primi o anumita suma de bani ca salariu.
Ce urmeaza? Probabil prelungirea tacerii USL et comp intr-o chestiune in care au mintit odios. Fara scuze, fara bun-simt, fara responsabilitate. Ar mai fi, totusi, si varianta 2: USL sa reclame CEDO la CEDO!
[...]
Cristian Pătrășconiu
