Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Cristian Robu-Corcan: Trebuie pusă şi întrebarea asta: În ce crezi?

Europa pare terminată. Ajunsă doar la vârsta adolescenţei, se comportă ca o bătrânică zbârcită, scârbită de lume şi de ea însăşi. Cocoţată pe un maldăr de euro, Europa constată că valoarea lor e mai mult decât variabilă. Uniunea Europeană este constituită pe o singură bază: unificarea economică. Iar pe măsură ce matematica a început să joace un rol din ce în ce mai important în economie, Uniunea a ajuns în pragul colapsului. Au existat destule voci care au avertizat că unificarea Europei trebuie să se facă, în primul rând, pe baze culturale. Altfel spus, să se aducă la masa tratativelor şi a toleranţei viziunile despre viaţă. Mai mult, oare ce au în comun popoarele Europei, pe ce fundamente s-a constituit Europa ca o civilizaţie distinctă în lume? Răspuns: pe creştinism s-a ridicat Europa de astăzi. Dar creştinismul ca atare nici nu apare în actul constituant al Uniunii.

De cealaltă parte, ofensiva islamismului este extrem de puternică. În viziunea adepţilor islamici, totul se subordonează credinţei. Credinţa este motorul tuturor emoţiilor, dorinţelor şi, cel mai important lucru, hotărârii de a se sacrifica o viaţă pentru o idee. Acum, vă întreb eu, ce om politic european sau ce european pur şi simplu şi-ar da viaţa pentru calculele economice ale mai ştiu eu cărui demnitar european?

De la aceste considerente pleacă un extraordinar filozof sud-american, Olavo de Carvalho, atunci când spune: Nimeni nu-şi dă viaţa pentru filozofia politică liberală, mai lăsaţi-mă cu asta!

Carvalho ia în considerare chiar şi credinţa „greşită”, să spunem, având în vedere, în schimb, atitudinea psihologică, care este autentică. În sens invers, consideră Carvalho, democraţia liberală pare a naşte nişte molâi, nişte tăntălăi. Crăpând în ei ca nişte hipopotami, democrat-liberalii gustă o icră neagră în chiar momentul dezastrului. Argumentele lor împotriva stângii sunt impecabile din punct de vedere teoretic şi practic, dar nule din perspectiva câmpului de bătaie politică. La argumente ţiplă, comuniştii acţionează: intră cu buldozerul în doctrină şi sparg capete cu barosul cu o ritmicitate impresionantă.

(…)

În fine, am ajuns să mă întreb, şi când văd mari oameni politici, şi când îi ascult pe prăpădiţii ăştia de la noi: în ce cred oamenii ăştia?

Dar în ce crede europeanul de rând, mă întreb. Sau în ce crede, de pildă, cel din imediata mea apropiere? Am pus aceste întrebări, dar, credeţi-mă, nu răspunde nimeni!

Cristian Robu-Corcan

Un gând despre “Cristian Robu-Corcan: Trebuie pusă şi întrebarea asta: În ce crezi?

  1. Europa, asemeni unui intelectual mediocru, nu mai are convingeri, ci doar dileme. Doar noi, fundamentalistii, mai credem, ei, revolutionarii, gandesc. Doar noi, primitivii avem suflet, omul nou are spirit critic. Asadar intrebarea dumneavoastra este a priori gresita. Problema nu este in ce mai crede Europa ci faptul ca ea nici nu mai vrea sa creada in ceva si pentru ca ridicolul sa fie maxim, este si incantata de acest fapt.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.