Dan Turturică: Acțiunile lui Mălin Bot sunt în primul rând gesturi de protest. România suferă din prea puțin protest, nu din prea mult

Print Friendly, PDF & Email

Puțini dintre cei care se poziționează pro sau contra abordărilor provocatoare ale lui Mălin Bot o fac din perspectiva corectă.

În primul rând, mulți dintre cei care îl critică sunt, deschis sau ascuns, de partea taberei lui Voiculescu și Năstase. Cei mai imorali sunt cei care folosesc masca unei echidistanțe docte ca să-și camufleze interesele directe, prin legături profesionale, de afaceri sau de familie, care îi motivează să submineze lupta anticorupție și să atace oamenii și instituțiile care o susțin.

Numărul acestora este în creștere pentru că alianța pestriță formată din Mitică Iliescu, ofițeri de informații trași pe tușă, foști șefi de instituții și magistrați care vor să se răzbune pe Laura Codruța Kovesi dar și afaceriști anchetați de DNA racolează cu sârg toate vocile cu o oarecare audiență dispuse să se lase cumpărate.

Alții, în special jurnaliști, văd în acțiunile lui Mălin Bot demersuri jurnalistice și le judecă după o grilă deontologică. Convigerea că fostul lor coleg încalcă regulile meseriei îi face să-i anuleze orice merit. Chiar și acela că are curajul să confrunte cu întrebări incomode personaje nocive care au fost până acum protejate de confruntări directe în fața unei camere de luat vederi, pentru că au avut și au controlul cvasi-total asupra televiziunilor. Excesul de teatralitate al lui Bot și faptul că își dă sieși și întrebărilor pe care le pune o greutate mai mare decât se cuvine într-un interviu clasic li se par păcate de neiertat.

Care este perspectiva corectă, din punctul meu de vedere?

Acțiunile lui Bot sunt în primul rând gesturi de protest, chiar dacă sunt făcute cu instrumentele tipice ale unui jurnalist – interviul și chiar dacă aceste instrumente sunt folosite altfel decât i-ar permite deontologia dacă ar fi vorba de un demers jurnalistic și nu de unul de protest. În video-ambuscadele pe care le provoacă, Bot se poartă ca un activist civic.

Face Mălin Bot un deserviciu breslei jurnaliștilor? Din păcate, da. Nu așa ar trebui să pună întrebări un jurnalist. La manual, un jurnalist nu creează ambuscade și nici nu deghizează un rechizitoriu într-o întrebare, pentru că o întrebare nu urmărește să obțină un verdict de vinovăție, ci un răspuns. Trebuie să satisfacă o curiozitate, nu nevoia de dreptate. Și chiar dacă, după cum spuneam, demersurile sale sunt tipice protestatarilor, el este perceput în primul rând ca un jurnalist.

Însă, nu este singurul care face deservicii acestei meserii. Și în niciun caz, nu este cel care face cele mai multe deservicii. Mult mai nocivi sunt cei care, spre deosebire de Mălin Bot, încă lucrează în redacții și ignoră și cele mai elementare rigori profesionale. Dar mai ales cei care mint, care manipulează, care s-au transformat în propagandiști și în apărători ai celor care vor să își subjuge justiția și să distrugă echilibrul puterilor în stat.

Spre deosebire de ei, însă, Mălin Bot face și un lucru foarte bun. Și pentru comunitatea jurnaliștilor și pentru societate. Breasla noastră este sub asediu de ani buni iar cei care finanțează operațiunea de eliminare din spațiul public a vocilor critice (inclusiv a unora care îl atacă acum pe Mălin Bot) sunt Voiculescu și politicienii și oamenii de afaceri care gândesc ca el.

În mod normal, protejarea presei de acțiunile ostile ale unor politicieni și oameni de afaceri deranjați că unii jurnaliști susțin lupta anticorupție, pe care ei doresc să o oprească, ar trebui să fie în primul rând treaba statului. Mulți au uitat, dar libertatea presei este un drept constituțional! Când statul nu doar că nu mai garantează libertatea presei dar îi și protejează pe cei care o pun în pericol, cine ar trebui să o apere?! Evident, jurnaliștii!

Și când unii jurnaliști sunt dați afară pentru că scriu împotriva politicienilor care vor să controleze nu doar media, ci și justiția, serviciile de informații și în general toate celelalte puteri, ce îi rămâne de făcut? Să se transforme în activist civic.

Da, Bot folosește o armă hibridă, neconvențională, care are foarte puțin în comun cu jurnalismul. Dar este o armă adaptată la războiul hibrid pe care unii politicieni și oameni de afaceri îl duc împotriva acestei țări. Ar fi fost de preferat să tacă, să înghită și să lase capul jos, așa cum fac mulți dintre cei care îl critică? Din punctul meu de vedere, nu! După cum scriam vineri, țara aceasta suferă din prea puțin protest, nu din prea mult. Iar Mălin Bot protestează cum știe și poate el mai bine. Cine nu este de acord cu metodele lui să și le folosească pe cele proprii. Important este doar să facă ceva, nu să stea cu mâinile în sân și să îi lase pe cei care au nenorocit această țară vreme de 60 de ani să pună din nou mâna pe ea și să ne astupe gurile. Pentru că o țară cu jurnaliști imperfecți, excesivi, teatrali, abrazivi, care pun la cale ambuscade împotriva corupților, este de preferat uneia fără jurnaliști.

P.S. Acum 15 ani, când eram redactor-șef la ”Evenimentul zilei”, am dezvoltat alături de câțiva colegi extraordinari propria noastră armă hibridă. Emisiunea ”Reporter Incognito.” Pe vremea când DNA nu exista, ci doar un amărât de PNA, noi vânam corupți. Când nici serviciile de informații nu aveau camere de luat vederi ascunse în nasturi (pentru că erau ocupate să își ia cota parte din afacerile cu benzină), noi filmam polițiști luând mită, politicieni acceptând bani și vacanțe în Ibiza pentru a vorbi la conferințe anti-NATO și popi cerându-ne bani ca să binecuvânteze bordeluri și clinici de avorturi. Articolele pe care publicam joi dimineața și înregistrările pe care le difuzam seara făceau audiențe record.
Când am povestit unor colegi din SUA despre demersul nostru au rămas șocați. ”Ce faceți voi nu este etic! Se numește ”entrapment”! Nu este corect să întindeți capcane oamenilor, nici măcar unor corupți” Aveau dreptate. Nu era deontologic. Dar tot în America, polițiștii foloseau ”entrapmentul” ca să prindă clienții rețelelor de prostituție. Polițistele se deghizau în prostituate pentru a-i aresta pe cei care foloseau astfel de servicii.

Ne-am oprit? Nu! În România, situația era disperată și impunea acțiuni disperate. Pentru că la vremea aceea, nimeni nu lupta cu adevărat împotriva corupției. De 12 ani, la ”Evenimentul zilei” sau la ”Expres” scriam și făceam dezvăluiri. Și degeaba. Câinii lătrau, caravana trecea. Când am fost convinși că scrisul nu mai este suficient, am făcut ”Reporter Incognito”. Am creat ambuscade. Și am înlocuit pixul cu camerele ascunse. Asta a făcut diferența! Într-o societate ca a noastră, scrisul poate fi ușor ignorat. Dar imaginile, nu!
În anumite momente este vital să pui, la propriu, oglinda în fața unei țări pentru a realiza că a ajuns într-un punct critic. Mai mult de atât, un jurnalist nu poate face.

Dan Turturică

Un gând despre “Dan Turturică: Acțiunile lui Mălin Bot sunt în primul rând gesturi de protest. România suferă din prea puțin protest, nu din prea mult

  1. f,bine ati punctat d-le Turturica, intr-o tara praduita de o mafie securist comunista, abjecta si mai ales fara -scrupule, ” scrisul poate fi ușor ignorat. Dar imaginile, nu!”- chiar asta face d-l Bot, ii prezinta pe acesti nemernici asa cum sunt, le spune asa cum sunt numiti in condamnarile definitive ale judecatorilor, deci nu-i calomniaza, iar daca pt jurnalisti ca d-nii Buscu, CTP, Moise Guran, Mihai Radu, Patraru – starea natiei ( sunt doar cativa carora le-am citit opiniile), d-l Bot le face breasla de rusine, sa fie mandrii cu d-nii Cristoiu, Manastire, Andronic….

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.