Dan Voiculescu: „Sunt capitalistul roşu“

Mogul Dan Voiculescu vorbeşte pentru „Adevărul“ despre televiziuni, suspendare, dosare, stenograme şi suprizele majore care ar putea apărea în următoarele două săptămâni pe scena politică. Dan Voiculescu, unul dintre „băieţii răi” ai României, conform acuzaţiilor lui Traian Băsescu, rămâne consecvent în promovarea ideii că preşedintele trebuie suspendat. Eşecurile înregistrate de până acum în confruntarea cu şeful statului nu l-au făcut să renunţe.(…) În mod paradoxal, Dan Voiculescu se defineşte ca un „capitalist roşu”, un om de stânga care conduce un partid de centru-dreapta.

Ion M. Ioniţă: Aţi rămas unul dintre susţinătorii suspendării preşedintelui aşa cum remarca de curând şi Traian Băsescu. El spunea că dumneavoastră sunteţi măcar sincer în această privinţă. Celelalte partide din Opoziţie au preferat altă strategie.

Dan Voiculescu: Eu acum am să fiu un pic mai abrupt. Vă amintiţi că eu am fost singurul care am încercat să conving şi PSD, şi PNL că acel calendar de acţiune  nu era corect. Eu am propus un alt calendar, pentru care am fost şi criticat. Nu e nicio problemă, asta e viaţa politică. În calendarul respectiv, eu spuneam că cel mai important lucru este suspendarea preşedintelui.

Ovidiu Nahoi: De ce rămâneţi în continuare adeptul acestei proceduri?

Noi nu avem altă soluţie pentru că aşa e făcută Constituţia.  Şi nu putem să acţionăm decât democratic. Căderea Guvernului o să ducă automat la o nouă propunere de prim-ministru. Cine face propunerea de prim-ministru? Preşedintele. Dacă preşedintele doreşte să facă o propunere decentă, corectă, acceptată de majoritatea parlamentară, o face. Dacă are interes. Şi aici e problema. Interesul preşedintelui, pe care nu-l ştiu.

O.N.: Aţi negocia asta cu UDMR-ul? Că aici e cheia.

Chestiunea asta că UDMR-ul este cheia, pe mine personal, ca român, mă deranjează foarte tare, dar asta e realitatea.

I.M.I.: Deci aţi negocia cu UDMR-ul? Pentru că voturile lor rezolvă situaţia în Parlament.

Poate că mai sunt şi alte soluţii şi asta e o noutate pe care o dau ziarului „Adevărul” cu dragă inimă. Poate mai este o soluţie şi nu va fi nevoie, neapărat, ca UDMR-ul să fie cheia. Dar-ar Dumnezeu să se îndeplinească!(…)

I.M.I.: Prin suspendarea din 2007, preşedintele a câştigat în popularitate. Vreţi să repetaţi acelaşi lucru?

Nu. Definitiv, nu. Românul a dovedit de-a lungul istoriei, nu de acum, că e foarte răbdător. Dar şi când se satură, nu mai poţi să te înţelegi cu el. Şi eu cred că românii, astăzi, s-au săturat de minciuni, s-au săturat de şmecheriile astea cu mogulul, nu mai funcţionează. (…)

I.M.I.: Au apărut documente, au venit acuzaţii, mogulii care vor să pună mâna pe ţară.

Vor veni şi de data asta. Dar să nu uităm un lucru. El, de fiecare dată, de câte ori a câştigat, ca preşedinte – mă refer – a câştigat din greşelile altora. Nu din meritele lui.

O.N.: Este şi ăsta un merit. A ştiut să exploateze greşelile adversarilor.

Dacă nu  mai apar greşeli, nu va mai reuşi. Dar, dacă se greşeşte din nou, s-ar putea să reuşească. Pentru că, prima dată când a fost competiţia cu Adrian Năstase, acolo au fost mari probleme în Bucureşti şi greşeala fundamentală, gafa monumentală, a fost că am pierdut voturile PRM, 200.000 de voturi au tranşat alegerile Băsescu-Năstase. Au trecut cinci ani şi am pierdut acum la 80.000 de voturi. Au fost greşeli uriaşe care au dus la rezultatul acesta. (…)

O.N.: Un ton mult prea vehement al televiziunilor, inclusiv al „Antenelor”, la adresa preşedintelui, nu a devenit până la urmă un element favorabil lui Traian Băsescu? Faptul că a fost atât de mult acuzat, nu a justificat atacurile lui la adresa mogulilor?

Nu. Mă uit şi eu la televizor ca orice om. Noi observăm şi informăm publicul. E normal să mă uit la „Antene”. Ele informează publicul. În afara unor scăpări care sunt şi astea de înţeles, umane. Gabi Firea s-a certat cu nu ştiu cine. Chestiuni care sunt personale, au şi ele un context. Gabi în momentele alea era şi ea foarte apăsată. Dar, ca instituţie, în continuare ce face „Antena”? Arată ce se întâmplă. Adică ce? Să nu arate că lucrurile merg cum merg, să nu arate că oamenii sunt nemulţumiţi? Ce trebuie să facă o televiziune?(…)

O.N.: Apropo de povestea asta, cu stenogramele credeţi că va duce undeva din punct de vedere juridic, politic?

Normal ar fi să ducă. E preşedintele României şi, din câte ştiu eu, există stenograme inclusiv cu preşedintele. Cu preşedintele implicat şi înregistrat pe convorbiri telefonice în favoarea ALRO.

O.N.: Nu cu preşedintele. Credeţi că există cu însuşi preşedintele?

Cu însuşi preşedintele. De altfel, iar uităm. Uităm de biletul prin care preşedintele, practic, îi ordonă lui Codruţ Sereş, bilet care există, l-am văzut.

I.M.I.: Există rezoluţia pe memoriul înaintat preşedintelui.

Păi aia nu e probă? Ne rostogolim într-o viteză extraordinară spre neant. Şi avem copii.

O.N.: Sunteţi inculpat într-un dosar.

Vă referiţi la ICA? Da, sunt inculpat. Am ajuns la vârsta asta să fiu inculpat! (…)

O.N.: Sunteţi de stânga?

Da. Asta e marea problemă. Eu sunt de stânga şi conduc un partid de Centru-Dreapta. Din ’91 explic chestiunea asta şi nu reuşesc să mă fac înţeles. Interesul Stângii este ca Dreapta să funcţioneze. Pentru că noi, Stânga, ne propunem să distribuim valoarea adăugată. Să distribuim oamenilor, şcoli, spitale, prosperitatea creată de un sistem capitalist. De unde să distribuim această plus valoare, dacă valoarea adăugată nu există? Cine o face? Capitaliştii trebuie să o facă. Dacă noi îi privim pe capitalişti drept motoare ale dezvoltării şi formatori de valoare adăugată, pe care statul are dreptul să vină să o impoziteze, lucrurile funcţionează. Eu sunt de Stânga şi sunt capitalist. De aceea sunt „Capitalistul roşu”. Sigur, la prima vedere, nu seamănă, nu se potriveşte.

O.N.: Spuneţi că viaţa în comunism a fost pentru dumneavoastră o şansă. Pentru alţii, nu a fost.

Pentru mine, am spus că a fost o şansă. Şi recunosc că a fost o şansă să trăiesc într-un sistem socialist, după reguli capitaliste. Fiind ani la rând directorul general al unei companii capitaliste, regulile după care eu trebuia să muncesc erau regulile capitaliste, că nu puteam cu regulile socialiste să dezvolt o entitate capitalistă. Contextul în care trăiam însă era socialist. Deci când spun că am avut şansa mă refer la acea şcoală a vieţii, cum o numim, care mi-a oferit şansa să pot să mă dezvolt după reguli capitaliste într-un stat socialist.