Daniel Uncu: Corupţia, poporul şi borfaşii. Despre partidul de extracţie putiniană numit PRU

M-am tot gândit în aceste zile dacă să comentez în vreun fel elucubraţiile lui Sebastian Ghiţă – da, tipul ăla de la PRU, prieten cu Ponta, mare mogul de presă, căutat de DNA şi de Justiţie, etc., etc., – referitoare la propunerea sa de a impune (?) o aministie fiscală şi una penală în România, pe motiv că, vezi, Doamne, românii – fireşte, doar unii dintre ei – ar fi fost nevoiţi să dea şi ei şpagă, aşa cum dădeau marile corporaţii străine, pentru a putea avea vreo şansă să concureze cu cele din urmă pe piaţă liberă internă!

M-am hotărât, finalmente, să spun câteva cuvinte…

Carevasăzică, partidul de extracţie putiniană numit PRU, partid în care delirul naţional-comunist face ravagii mai abitir ca procurorii DNA în instrumentarea dosarelor de miliarde în care este implicat Ghiţă, vrea să dea, mai întâi de toate, o amnistie penală! Motivul juridic şi moral-politic ar fi, în opinia iniţiatorului, mimetismul…! În termeni şcolari, copiatul! În termeni academici, plagiatul!

ghita dna

Sebastian Ghiță (PRU), la iesirea de la DNA Ploiești

În realitatea distopică a supremaţiei corupte a spiritului de clan, realitate construită şi consolidată de camarila securisto-comunistoidă a tovarăşului Iliescu, rafinată şi diseminată, apoi, transpartinic în tot spectrul politic românesc, tovarăşii care au arestat economic România nu au reuşit, vai, să facă faţă capitalului străin. Adică, nu au putut să fure în linişte. Deranj mare! Borfaşii autohtoni s-au văzut puşi în incredibila situaţie de a nu putea ciordi „cu acte în regulă” (?) TOT ceea ce era de ciordit – şi, era, slavă Domnului! – de grija… unor afacerişti reali mult mai bine garnisiţi financiar şi cu oarece spate politic de sorginte euro-atlantică, veniţi de peste tot din Occident.

Perversitatea şi josnicia unei asemenea idei sunt de-a dreptul eclatante! Se încearcă să se acrediteze ideea năucitoare cum că românaşii noştri drăguţi – acei românaşi care au preluat puterea economică şi politică după 1989, aceia care au devalizat bănci şi au girat escrocherii financiare de tip Ponzi la nivel naţional, aceia care au vândut flote şi industrii întregi şi fabrici de camioane şi de tractoare şi au „pierdut” branduri celebre de medicamente, aceia… – sunt nişte victime ale competiţiei cu capitalul străin. Victime, care au zeci şi sute de milioane de euro în conturi şi care salivează frustrat după ceea s-ar mai fi putut fura dar… au furat, vezi Doamne, alţii!

Sunt două lucruri demne de remarcat în această logică a justificării băloase a statului nedrept, perorată în spaţiul public de prietenul lui Victor Viorel Ponta.

Primul ar fi, că se ignoră cu bună ştiinţă faptul că cei care au înlesnit, girat şi camuflat jaful naţional au fost, majoritar, exact cei care au preluat puterea după 22 Decembrie 1989. Mai întâi, înaintaşii politici ai lui Sebastian Ghiţă, iar mai apoi, protectorii politici ai lui Sebastian Ghiţă. Ei le-au permis „autohtonilor preferaţi” să se înfrupte fără jenă din economia de „tranziţie de la comunism la capitalism”. Tot ei le-au permis şi „străinilor blamaţi” să facă exact acelaşi lucru. Diferenţa a fost că unii s-au dovedit a fi fost foarte mulţi şi greu de mulţumit, iar ceilalţi foarte puternici financiar. Deh… Viaţa nu e cinstită!

Al doilea, că personajul introduce o normă imorală şi vădit ilegală în pledoaria apărării românaşilor, sperând că poate manipula opinia puplica, frustrată şi obosită de o criză economică prelungită şi de o clasa politică complet decredibilizată. Aşadar, nu problema încălcării legii de către presupuşii străini si dovediţii autohtoni, care ar fi dat şpagă îl frământă pe Ghiţă, nu aspectul penal al presupuselor lor acte ilegale, ci faptul că incarceraţii românaşi, vajnici apărători ai legii de altfel, ai statului de drept, ai competiţiei loiale şi ai legalităţii de şanse au fost obligaţi de împrejurări să opteze pentru aceleaşi metode reprobabile ca si occidentalii. Sărmanii de ei! Haideţi, aşadar, să îi amnistiem!

Vă vine să credeţi cât tupeu are acest individ?

Nu în ultimul rând, trebuie spus şi următorul lucru: fără capitalul străin, fără investiţiile străine, fără ieşirea înlesnită de capitalul occidental pe pieţele internaţionale, fără aderarea la UE – cu toate păcatele ei actuale, despre care tot scriu – şi fără apartenenţa la NATO, România ar fi rămas o pradă nenorocită, la cheremul exclusiv al devalizatorilor autohtoni capabili, în proporţie de masă, doar să taie şi să vândă la kilogram industrii întregi, întru îmbogăţirea lor personală şi de grup politic.

Problema noastră nu este şi nu a fost vreodată capitalul străin, ci corupţia endemică. Achiziţionarea PE NIMIC, de către „capitalişti fără scrupule”, români (sau străini), a unor unităţi economice sau întregi ramuri industriale, a fost problema. Înalţii demnitari de stat care, contra şpăgilor aferente au permis şi, mai permit, devalizarea ţării din interior şi din exterior sunt problema. Minima moralia celor care s-au perindat vremelnic la putere – indiferent de nivelul operativ – reprezintă marea problemă a acestui popor.

Aşadar, problema este „a noastră”, nicidecum „a lor”. Căci, oricât de incomod ar fi acest lucru, să nu uităm că avem EXACT conducătorii pe care îi merităm!

Daniel Uncu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.