Daniel Uncu: Impartialii – idiotii utili ai erei progresiste

    Print Friendly, PDF & Email

    Cea mai oribila forma de pervertire a gandirii este cea care ii aduce pe unii in situatia tragi-comica de a nu realiza cat de influentati si de fascinati sunt de discursul stangii neomarxiste. Atat de influentati, incat nu mai pot observa ca, de fapt, au fost acaparati cu totul de Stanga. Aceasta halucinanta si intristatoare iluzie a libertatii de gandire este similara pana intr-un punct cu cea exersata de idiotii utili ai Occidentului anilor ’50-’60, care in fata Gulagului si a Holocaustului comuniste isi exprimau lehamitea suverana si complice la asasinat fata de criticile vehemente la adresa regimului bolsevic. Printre acesti idioti utili gasim nume sonore ale filozofiei, literaturii, cinematografiei, artei teatrale, muzicii, presei acelor ani: Romain Rolland, André Gide, Louis Aragon, Jean-Paul Sartre si Simone de Beauvoir (cuplul adorator al bolsevismului!), Yves Montand, Sidney Hook, Bertolt Brecht, Lincoln Steffens, Walter Duranty si multi altii. Lenin insusi (!) a fost cel care i-a numit pe intelectualii occidentali, care adulau Uniunea Sovietica si regimul comunist, IDIOTI UTILI. Caci nu intelegeau mai nimic din realitatea revolutiei, insa aplaudau frenetic… ideea LOR, proprie, cosmetizata, despre comunism (cu exceptia, poate, a lui Sartre, care ajunsese sa incite la executarea celor care criticau regimul comunist sovietic si care era constient, deja, de atrocitatile comise de bolsevici…)

    Tragic si comic, in acelasi timp.

    Scenariul se repeta acum, cu cei care se considera vadit „nepartinitori” in disputa dintre Dreapta conservatoare si Stanga progresista. Aplauda naiv pana la ridicol, dar nu prea sonor, …ideea LOR (!) despre progresism, corectitudine politica si terorism cultural. Nu sunt resentimentari, ca progresistii declarati. Nu afirma ca detin adevarul absolut, revelat de ideologia iluminarii. Tocmai pentru ca sunt confuzi, sunt mai circumspecti. Aplauda Stanga, doar atat cat sa nu poata fi acuzati de stangism. Detesta Dreapta si discursul conservator, atat cat sa nu fie acuzati de maoism, trotkism sau de… prostie crasa. Cocheteaza, insa, cu aceeasi Dreapta, atat cat sa nu fie acuzati de extremism sau bigotism.

    De fapt, ceea ce nu inteleg acesti debusolati este ca efectul alienant al discursului stangist i-a acaparat cu totul si i-a plasat intr-o virtualitate subectiva, care nu are nici o legatura cu realitatea neomarxista, brutala, sufocanta, nefasta si intoleranta cu orice tip ce alteritate consacrata normativ si asumata de majoritate, realitate care macina Occidentul si nu numai. Nu inteleg ca adora un artefact, o himera, un ideal smintit situat chiar dincolo de sminteala insasi a ideologiei Noii Stangi.

    Si, din acest „land of confusion”, unii corifei ai echilibrului tantos dezechilibrat se amagesc schizoid ca sunt „de drepta”, marsaluind continuu, convenabil social, alaturi de batalioanele de asalt ale Noii Stangi declarate si activiste.

    Finalul acestei minore revelatii eseistice este unul care se adreseaza celor care se amagesc ca sunt conservatori si il are ca portavoce pe Olavo de Carvalho, care puncta, intr-un interviu acordat in urma cu ceva timp lui Gelu Trandafir, urmatoarele :

    „Daca viitorul este socialismul asa cum il concep ei (progresistii-n.n.), tot ce e IMPOTRIVA e RAU, iar tot ce este PENTRU, e BUN. Acest tip de rationament a patruns atat de profund in cultura occidentala, incat chiar si cei care isi spun conservatori nu mai sunt capabili sa rationeze in afara lui. Atunci, trebuie sa se prezinte, la randul lor, ca si cum ei ar fi stapanii viitorului, ceea ce implica faptul ca trebuie sa se arate mai socialisti decat insisi socialistii. Acesta este un semn clar de slabiciune intelectuala.
    Daca nu ai capacitatea de a face critica profunda a fundamentelor proprii vocabularului, va trebui sa cedezi in fata vocabularului adversarului si vei incerca sa pari ca nu esti reactionar, ca esti chiar si mai progresist decat adversarul tau, iar asta este in mod evident, o deviere de la centrul discutiei. Este prostesc sa iti inchipui ca toate chestiunile referitoare la bine si la rau pot fi judecate in functie de progres sau regres, chiar daca am presupune ca cineva stie cu exactitate unde va duce progresul.

    Aceasta retea de iluzii hipnotice, creata de vocabularul revolutionar, e primul lucru de care trebuie sa scapam. Daca esti deja sclav dpdv intelectual al acestei mentalitati, insa, devine inutil sa incerci sa concurezi politic cu acesti oameni (cu progresistii -n.n.)”.

    Impartialii nu fac altceva decat sa serveasca astfel, implementarii ideologiei neomarxiste in viata publica.

    Dan Uncu

    imagine: protest „zombi” împotriva G20, la Hamburg

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.