Daniel Uncu: Întâlnire decisivă pentru viitorul UE

Merkel, Hollande şi Renzi se reculeg la mormântul neomarxistului Altiero Spinelli – părintele ideii de federalizare a Europei

Puţini oameni ştiu cine a fost Altiero Spinelli. Şi, este pe undeva normal să fie aşa. Dar, în ecuaţia neomarxismului deşănţat care deconstruieşte Europa, Altiero Spinelli este un nume „greu”, despre care suntem obligaţi să vorbim.

Altiero Spinelli a fost membru al Partidului Comunist Italian în care s-a înscris încă de la vârsta de 17 ani. Comunistul Spinelli, devenit neomarxist, este considerat ca fiind unul dintre părinţii fondatori ai Uniunii Europene, fiind cel care a articulat, într-un document numit „Manifestul de la Ventotene”, ideea de Statele Unite ale Europei, militând fervent pentru desfiinţarea completă a statelor naţionale şi pentru federalizarea Europei, în buna tradiţie neomarxistă. Longeviv şi prolific politic, Spinelli a fost consilier al lui Jean Monet – un alt părinte fondator al UE – şi a ajuns în Parlamentul European, fiind şi Comisar European pentru Industrie şi Afaceri. A murit în 1986, la vârsta de 79 de ani.

„Manifestul de la Ventotene” (Ventotene este o insulă la vest de golful Napoli, Italia) – elaborat în 1941, în perioada în care Spinelli a fost plasat în arest la domiciliu pe insula cu pricina de către regimul dictatorului Benito Mussolini – este un eseu politico-filozofic, semnat alături de Ernesto Rossi (jurnalist şi politician de stânga italian, decedat în 1967) în care se pun bazele ideologice ale federalizării Europei. Combinaţia dintre ideile federaliste ale lui Spinelli şi ideile Şcolii de la Frankfurt – referitoare la distrugerea identităţii europene prin imigraţie masivă, desfiinţarea familiei tradiţionale heterosexuale, distrugerea sufletului creştin al bătrânului continent şi subminarea până la desfiinţare a Bisericii au reprezentat sâmburii prolifici ai multiculturalismului şi corectitudinii politice care deconstruiesc acum Occidentul.

Câteva precizări doctrinare

Nu este nici un dubiu. În „Manifestul de la Ventotene”, comunistul Spinelli se desprinde de naţionalism-comunismul bolşevic moscovit, împărtăşind viziunile neomarxiste, internaţionaliste ale frankfurtienilor.

În Manifest, Spinelli afirmă, printre multe altele: „The principle according to which the class struggle is the condition to which all political problems are reduced, has become the fundamental line especially among factory workers, and has given consistency to their politics, up to the point where fundamental institutions were not questioned. But this line becomes an instrument to isolate the proletariat, when the need to transform the entire social organization is imposed”.

Adică, „principiul în virtutea căruia lupta de clasă reprezintă condiţia la care se reduc toate problemele politice a devenit linia (de conduită -s.n.) fundamentală, în special în rândul muncitorilor şi a dat consistenţă luptei lor politice, dar numai până în punctul în care instituţiile fundamentale democratice sunt puse sub semnul întrebării. Dar, această linie de demarcaţie a devenit un instrument care izolează proletariatul atunci când se impune nevoia transformarii întregii ordini sociale”.

Mergând pe ideile nenorocirii determinismului istoric şi irelevanţei realităţii obiective ca forme ale înţelegerii „realităţii” postulate de Max Horkheimer &co., Spinelli ţine să se plaseze inechivoc în logica filozofică a Şcolii de Frankfurt, subliniind că „muncitorii, educaţi în sistemul bazat pe clase sociale, nu pot vedea dincolo de revendicările bazate pe particularităţile proprii de clasa sau categorie”… Ca atare, este nevoie de o nouă interpetare a realitatii…

Tipic abordării frankfurtiene, Spinelli se îndepărtează rapid de comunismul tradiţional. El sustine ideea care va duce la concluzia că, în interiorul mişcării de stânga vor apărea două facţiuni: una, învechită şi retrogradă, care va încerca să câştige puterea politică în logica „statului naţional” şi a doua, progresistă (!), care va direcţiona forţele populare către câştigarea puterii politice doar pentru a crea… un stat internaţional: „the second are those who see as the main purpose the creation of a solid internaţional state; they will direct popular forces towards this goal, and having won naţional power, use it first and foremost as an instrument for achieving international unity”.

Drept urmare, Statele Unite ale Europei, din perspectiva stângii progresiste – aşa cum o denumeşte chiar autorul „Manifestului de la Ventotene” devine un deziderat absolut: „If a sufficient number of men in European countries understand this, then victory is shortly to be în their hands, because the situation and the spirit will be favourable to their work. They will have before them parties and factions that have already been disqualified by the disastrous experience of the last twenty years. It will be the moment of new action, it will also be the moment of nem men: the MOVEMENT FOR A FREE AND UNITED EUROPE”.

În traducere, „în cazul în care un număr suficient de oameni din ţările europene vor înţelege acest lucru (necesitatea unei Europe Unite – n.n.), atunci victoria le va aparţine în scurt timp, pentru că situaţia şi spiritul general le vor fi favorabile. Ei vor avea înaintea lor partide şi facţiuni politice care au fost deja descalificate de experienţa dezastruoasă din ultimii douăzeci de ani. Acesta va fi momentul unei noi acţiuni şi acesta va fi, de asemenea, momentul apariţiei unor oameni noi („omul de tip nou” este un concept tipic al comunismului): Mişcarea pentru o Europă liberă şi Unită”.

Liderii politici ai Europei se întâlnesc pe insula Ventotene

Merkel Hollande Renzi

Motivul pentru care scriu aceste rânduri este unul extrem de actual. Anume, aclela că, trei lideri europeni se vor întâlni luni, 22 August 2016, în insula… Ventotene! Motivul? Prefigurarea viitorului Uniunii Europene şi reaşezarea acestuia pe formatul „clasic” al Manifestului lui Spinelli – manifest elaborat chiar pe această insulă, aşa cum am arătat mai sus – în perspectiva summit-ului de la Bratislava din Septembrie.

Gestul este, evident, profund simbolic şi extrem de clar în ceea ce priveşte sorgintea şi sensul proiectului unional, cu toate relele şi bunele lui. Merkel, Hollande şi Renzi au în program şi un moment de reculegere la mormântul lui Spinelli…!

Rămâne de văzut dacă o reformă a Uniunii, în sensul debirocratizării, democratizării, subsidiarităţii reale şi renunţării la ideea federalizării, cerută de grupul parlamentar al Conservatorilor şi Reformiştilor (ECR) mai are vreo şansă în aceste condiţii sau dacă desfiinţarea oricăror identităţi naţionale şi subsumarea acestora birocraţiei transnaţionale deconstructivist europene vor fi cele care vor trasa viitorul bătrânului continent.

Dan Uncu

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.