Daniel Uncu: Şaptesprezece ani de socialism comunistoid în Venezuela = faliment!

Venezuela a fost cândva cea mai bogată ţară din America de Sud. A fost, de asemenea, o democraţie autentică, într-o regiune în care majoritatea naţiunilor erau conduse de dictaturi militare. O democraţie, care a avut mai mereu certe afinităţi de centru-stânga, dar care îşi etala stabilitatea într-o regiune marcată de autoritarism, lupte de gherilă şi perpetuă nelinişte. Astăzi, socialismul cu expresie comunistoidă a transformat, însă, Venezuela într-un areal al sărăciei, violenţei şi falimentului.

venezuela violenta

Falimentul este cu atât mai cumplit, cu cât cifrele arată că, începând cu anul 1999, Venezuela a încasat peste 1 trilion $ (1000 de miliarde de dolari SUA) din exporturile de petrol. Comunismul pus la lucru ştie să consume întru pauperizarea egalizatoare a societatii orice sume i se pun la dispoziţie! În acest moment, guvernul de la Caracas nu mai are bani nici măcar pentru a… tipări bani…! Coşmarul este de-a dreptul grotesc.

În cei 17 ani de conducere socialist-comunistoidă a lui Hugo Chavez (1999-2013) şi Nicolas Maduro (2013-prezent) – care a preluat funcţia de preşedinte al Venezuelei în 2013, la moartea lui Chavez, Venezuela a reuşit „performanţa” să răscumpere de la marile companii multinaţionale, participaţia acestora. Un fel de „naţionalizare cu despăgubiri” a sute de întreprinderi private din domenii precum agricultură, telecomunicaţii, transporturi, electricitate, siderurgie, minerit, industria cimentului. În unele cazuri, s-a procedat în bunul obicei comunist, în altele – cele mai multe – s-a răscumpărat participaţia statului de la investitorii străini. Efortul bugetar a fost însă uriaş, ceea ce a dus la dezechilibre majore. Concomitent, industria extractivă de petrol a fost la rându-i naţionalizată, ajungând să asigure 96% din exporturile ţării – o decizie macroeconomică de-a dreptul sinucigaşă, având în vedere riscurile pe care o ţară şi le asumă în condiţiile în care îşi bazează economia pe un singur segment productiv… Bolivar-ul (moneda naţională) s-a prăbuşit de la o rată de schimb, oricum, extrem de precară de 1 $/175 de Bolivari în 2014, la 1 $/865 de Bolivari în acest moment. În anul 2013, inflaţia atinsese deja 56% – un nivel uriaş, oricum. Actualmente aceasta a depăşit valoarea de… 200%, Fondul Monetar Internaţional avansand o cifră halucinantă pentru finele anului în curs: o cotă a inflaţiei de 720%!

Pe acest fond dezastruos, cauzat de decizii economice de extracţie marxistă, prăbuşirea preţului petrolului pe piaţa internaţională, de la 100$/baril la 28$/baril, nu a făcut decât să arunce în haos o ţară, altădată prosperă, transformând-o într-un tărâm al foametei, disperării şi violenţei. Criza alimentară a lovit crunt întreagă populaţie a ţării, corepondenti de presă străini afirmând chiar că unii locuitori ai capitalei vânează câini şi pisici pentru a avea ce mânca.

Criminalitatea a atins, între timp, cote inimaginabile, cifra de 81 de omucideri intenţionate (crime cu premeditare) la 100.000 de locuitori (în România, spre exemplu, această rată este de … 2 la 100.000 de locuitori!), fiind cea mai mare din lume!

În tot acest răstimp, regimul de stânga de la Caracas a transformat democraţia venezueleană într-un regim autoritar, actualul preşedinte, Nicolas Maduro, declarând recent că nu îl deranjează dacă este numit dictator. De remarcat că armata şi serviciile secrete îl susţin pe preşedinte, chiar dacă opoziţia de dreapta deţine peste 65% din mandate în Adunarea Naţională (Parlamentul venezuelean). În condiţiile date, posibilitatea izbucnirii unui război civil devine aproape palpabilă, dacă preşedintele Maduro nu va găsi o modalitate să negocieze cu opoziţia – ceea ce este puţin probabil, având în vedere că preşedintele a anunţat deja instituiriea stării de urgenţă, tip de 60 de zile, declarând că ceea ce se întâmplă în Venezuela reprezintă un complot al dreptei fasciste, Statelor Unite şi al unor state membre OPEC, în vederea răsturnării de la putere a regimului sau de stânga.

venezuela protest

Dincolo de orice tribulaţii halucinante ale unui preşedinte disperat, tragedia din Venezuela reprezintă apoteoza delirului de stânga chavezian, care a târât una dintre cele mai prospere şi mai democratice, altădată, ţări din America Latină în prăpastia sărăciei şi a dictaturii.

Dan Uncu

2 gânduri despre “Daniel Uncu: Şaptesprezece ani de socialism comunistoid în Venezuela = faliment!

  1. Pot sa fiu de acord cu multe aspecte, dar ma bufneste rasul cand aud exagerari din astea de genul „una din cele mai prospere tari”.. :))
    Hai sa fim seriosi… Cand au fost aia prosperi ?!! Pentru oamenii de rand e tot una. Tot la fel de saraci au fost dintotdeuna. Poate acum situatia e dramatica, dar nu e ca si cum inainte huzureau. Cam tot pe-acolo erau…

    Indiferent de sistemele de guvernare si regimurile politice conteaza ca elitele sa fie „oameni”. Acolo unde elitele is incompetente, corupte, imorale, ignorante si lipsite de dorinta da a face bine comunitatii, rezultatul e acelasi indiferent de sistemul de guvernare. La fel cum rezultatul e acelasi indiferent de sistemul de guvernare daca elitele is competente, morale si preocupate de binele societatii.

  2. @Cip: Venezuela chiar asa era cunoscuta: una din cele mai bogate tari din America de Sud. De altfel, a fost si una din destinatiile migrantilor din diverse tari, inclusiv Romania. Pe scurt: nu numai ca asa era cunoscuta, dar asa aratau si cifrele. In rest, este drept ca inflatia a inceput sa creasca cu 3 ani inainte de venirea lui Chavez, insa acesta a fost cel care a distrus compania nationala de petrol. Omu a concediat pe cine a vrut, doar ca nu prea a avut pe cine sa puna in loc.
    In plus, din cauza nationalizarilor, investitorii au fugit din Venezuela si nu au mai venit.

    Deci, a fost si nu mai este.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.