Fragment. Vizitaţi articolul sursă pentru textul complet.
Se pare că populația României a scăzut cu 1,5 milioane de persoane în 9 ani. În acest ritm nu avem cum să ne încadrăm în scenariul (pesimist) trasat de Standard & Poor’s luna trecută: 18 milioane de români în 2050. Mai degrabă vor fi doar 14 milioane! O treime din ei vor avea o vârstă mai mare decât vârsta de pensionare actual. Este clar că nu vor avea ce să primească de la stat; nici statul nu avea de la cine să mai ia.
…….
Evoluția demografică nu este explicabilă prin cauze psihologice. Are mult de-a face cu economia. Nu doar scăderea natalității e problematică, ci scăderea natalității accentuată de îmbătrânirea populației. Nu “incertitudinea zilei de mâine” în sine este problema, ci nepăsarearea față de ziua de mâine; ducerea orizontului de timp al “omului nou”… creat de “civilizația europeană” alias sistemul socialist de impozitare agresivă și redistribuție forțată a avuției. Împreună cu trăsăturile culturale specifice care vin la pachet: iresponsabilitate individuală, “trăiește clipa”, reducerea economisirii și creșterea consumului etc. Ce să mai, parafrazându-l pe Keynes, de ce am mai face copii dacă pe termen lung suntem morți?!
Cândva a trăit un economist (Malthus) care se temea că sporirea populației va depăși capacitatea economiei de a produce bunuri și servicii și că, în consecință, foametea și mizeria vor bântui prin lume. Așa cum a arătat însă ulterior istoria, capitalismul nu doar că a scos omenirea din sărăcie, dar a crescut nivelul de viață simultan cu creșterea puternică a populației. Astăzi preocuparea este inversă. Natalitatea scade și ne întrebăm cine va mai munci în viitor pentru a asigura traiul unei populații îmbătrânite. Însă întrebările sunt puse greșit. Așa cum s-a demonstrat de la economiștii clasici (cu excepția lui Malthus) încoace, economia funcționează după propriile ei legi. Mai precis, nu demografia înfluențează economia și bunăstarea, ci legile economice determină evoluțiile demografice.
Există însă și un sâmbure de adevăr în îngrijorarea de care vorbesc. Evoluțiile demografice ridică numeroase semne de întrebare, însă toate acestea au de-a face cu statul. Dacă demografia pune presiune pe ceva, atunci acest „ceva” este statul, mai exact sistemele publice de asistență socială (welfare state) și nu numai. Scăderea natalității și îmbătrânirea populației amenință cu falimentul nu economia, ci sistemul public de pensii, de exemplu. Această schemă Ponzi – prin care statul promite viitorilor pensionari un venit care urmează a fi asigurat de tinerii contribuabili – este sortită eșecului. Ea nu poate funcționa decât dacă, pe de o parte guvernul găsește contribuabili naivi care să plătească cu dragă inimă impozite și, pe de altă parte, o forță de muncă docilă care să muncească mecanic până spune guvernul „Stop” – în loc să speculeze hazardul moral creat de sistemul de pensii, să își pună piciorul în ghips și să se pensioneze pe caz de boală. Cu alte cuvinte, nu poate funcționa decât dacă un principiu fundamental – care spune că oamenii reacționează la stimulente – încetează să mai fie valabil. Așa ceva este însă imposibil. Guvernul poate decreta orice, mai puțin anularea legilor economiei.
Domnilor, tocmai voi in Romania vorbiti despre welfare state? Aici in Europa occidentala pensiile sint asigurate si se platesc de catre casa de pensii (nu din bugetul statului). Mai studiati si voi un pic, mai puneti mina pe carte inainte sa scrieti.
Si mai ceva, economia europenilor socialisti (asa cum numiti voi sistemul motorului germano-francez din europa occidentala) este sustenabila si performanta, orientata pe educatie, cercetare, productie si export. La voi in Europa Capitalista din pacate economia se afla in cadere libera! Grecia, Irlanda si Spania se luasera si ele dupa modelul american. Acum au imbulinat-o. Acestia au neglijat faptul ca USD roleaza indiferent de raportul deficitului de cont curent fata de PIB (ce sa-i faci, au incercat si ei sa traiasca pe picior mare;) Speram sa le fie invatatura de minte… pina una alta tot noi astia din “Europa Socialista” trebuie sa-i ajutam.
Toate cele bune,
un economist din Germania
Un studiu relativ recent al celui mai titrat demograf al momentului:
“Declinul demografic şi viitorul populaţiei României”
http://provitabucuresti.ro/res.....ic-romania
Tovarăşe economist, probabil că aţi nimerit Brăila noastră printr-un accident al istoriei, aţi ieşit intempestiv dintr-o buclă a timpului şi aţi pogorît cu hîrzobul pe acest site şi, in năucimea voastră, consideraţi că sîntem toţi deja tîmpiţi de socialismul ce durează de 2 sute de ani şi că…ori nu ştim a utiliza internertul ori nu facem parte din cercul ales de oameni de ştiinţă şi dialectică marxistă aşa că nu avem acces la informaţie. Vă anunţ cît pot de delicat că in timpul nostru -2011- există pagini dedicate, inclusiv in Germania, care vorbesc depre sistemul welfare pe larg.
de pildă: http://www.deutsche-sozialvers.....index.html
de unde aflăm că:
deci mecanismul public al pensiilor este dictat de stat, iar titularul contribuţiilor -casă de pensii, fond special de asigurare, fond public sau privat la alegere- nu are nicio relevanţă asupra caracterului binefăcător, providenţial al structurilor şi politicilor statale, după cum proclamă autorii sau proiectanţii acestui sistem distributivist; asta dacă pricepeţi sensul termenului compulsory. iar dacă nu, poate ar fi cazul să puneţi mîna pe o carte de specialitate, sau măcar pe o lege germană, sau, ca punct de plecare pentru cultura dumneavoastră generală, o pagină populară:
http://en.wikipedia.org/wiki/Welfare_state
http://en.wikipedia.org/wiki/E.....fare_state
.Primul mesaj ar putea fi banuit de incercare de manipulare daca nu ar fi stupid.
“Grecia, Irlanda si Spania se luasera si ele dupa modelul american” – poanta asta e chiar buna. Capitalistii aia de spanioli ..
“La voi in Europa Capitalista ” – unde exact e europa asta capitalista, ca eu nu o vad. Poate Estonia …
“economia europenilor socialisti (asa cum numiti voi sistemul motorului germano-francez din europa occidentala) este sustenabila si performanta, orientata pe educatie, cercetare, productie si export.” –
Pe rand Franta orientata pe export are al 4 cel mai mare deficit comercial din lume.
Amndoua au datorii peste 80% din PIB si inca nu i-a lovit criza demografica si cresterea pretului materiilor prime care le lipsesc. Mai vorbim in 10-15 ani de sustenabilitate.
Economiile astea s-au format in perioadele ce preced socialismul (care a prins aripi dupa al doilea razboi mondial, inainte era mai domol) si au obtinut o pozitie dominanta mondial deoarece nu aveau concurenta in industrie (SUA si Europa s-au industrializat cand restul lumii se bazau pe agricultura de subzistenta), deoarece au dominat comertul mondial (dominatie ce precede socialismul) si deoarece au stiut sa profite de colonii si tari mai slabe (ceea ce inca fac). Asta nu inseamna in nici un caz sustenabilitate.
@Radu Ionescu
Tin sa va reamintesc ca in perioada 2002-2007 printre titlurile de pe prima pagina a gazetelor se numarau “laudele” adresate la adresa economiei irlandeze si spaniolele. Aceste economii “quassi” ar fi renuntat la modelul European-continental in favoarea celui anglosaxon. Va amintiti?
In ciuda faptului ca economia germana se numara in continuare printre cele mai performante si competitive economii din lume, unii pseudo-economisti si intelectuali (din fostul bloc comunist) eticheteaza in continuare modelul german ca fiind drept un model “stingist”.
In realitate, acesti intelectuali se tem de orchestrarea eforturilor comune de consolidare a bugetelor, a dimensionarii efortului financiar public, a situatiilor de echilibru /dezechilibru intre resursele si necesitatile de finantare a datoriilor publice, etc. Criza a scos in evidenta necesitatea initierii unui astfel de proces!
@euNuke,
Contributiile relativ mari, respectiv participarea angajatorilor (pina la 50 % din contributii) ar putea constitui un punct slab, cel putin la prima vedere. Insa nu puteti ignora faptul ca angajatorii la rindul lor profita si ei de pe urma mentinerii consumului intern (din bunuri si servicii consumate de pensionari). Tinta acestei strategii este bine definita: mentinerea stabilitatii economice (cheia succesului german consta tocmai in aceasta strategie win-win)
nu. dar ar fi interesant sa aflam opinia unui economist veritabil despre aceasta ‘renuntare’. cum s’a petrecut? cine a decis’o? care au fost elementele sistemice tipic anglosaxone adoptate in Grecia, Spania, Portugalia si cronologia implementarii acestui sistem ‘capitalist’. de ce statele responsabile -Franta si Germania- nu au protestat? sau macar de ce nu au anuntat la nivel de UE pericolul expansiunii capitalismului imperialist si corporatist anglosaxon? de ce nu o fac acum? acum, adica in 2011. de ce nu avertizeaza Franta si Germania tarile mai mici si mai paguboase sa renunte urgent la capitalismul strain, cel tipic american? “quassi” a disparut definitiv sau a ramas oleaca, pe fundul economiei salbatice de piata? multumesc anticipat pentru un eventual raspuns avizat, punctual si apolitic.
Domnule Nuke, am tinut doar sa va reamintesc ca The Economist (Intelligence Unit), unii autori la Financial Time si majoritatea Think Tank-urilor ultraconservative din USA promovau aceasta teorie, in urma cu cativa ani.
Păi să vedem un link, un nume, o minimă biobliografie. Nu aşa, vorbe aruncate-n vînt, că in stilul acesta orice pseudo-economist şi intelectual dibaci poate manipula realitatea ca să-i iasă convenabil vreo teorie abracadabrantă, este? haideţi să fim profesionali dacă tot exprimăm o opinie. Apropo, nu am înţeles care este opinia dumneavoastră: sînteţi sau nu de acord cu teza presupus susţinută de Economist, Financial time şi alte thinktankuri conservatoare pe care presupun că le-aţi frecventat, in urmă cu cîţiva ani?
şi încă ceva, dacă se poate, dacă sînteţi bun să ne indicaţi cîteva thinktankuri ultraconservatoare şi, dacă aveţi cunoştinţă, cîteva asemenea instituţii conservatoare obişnuite, fără ultra-, fără neo-, fără alte prefixe politizante. asta pentru că sînt curios să aflu ce criterii -politologice, economice, filozofice- aţi utilizat pentru ataşarea celor 2 calificative unui institut dedicat îndeobşte dezbaterilor – ultra, respectiv conservator.
@Nuke,
Actualmente in USA exista peste 1.800 de thinktankuri. Daca Ronald Reagan vina inteligenta in zona conservatoare a Heritage Foundation, Bill Clinton recruta din sfera moderata a Brookings Institution, in timp ce George W. Bush alcatuia politica vizand Irakul cu sprijinul noilor thinktankuri de genul American Enterprise.
Pseudo-economistul intelectual William Kristol (de exemplu) editor sef la Weekly Standard, comentator la Fox News, co-founder The Project for the New American Century (PNAC) impreuna cu Robert Kagan. Acest gen de furnizorii de expertiza afiliati industriei globale de idei rula si livra “marfuri” intelectuale exotice catre corporatii, masmedia guverne si grupuri de interese. La Washington, dar si la Varsovia, s-au creat hub-uri regionale care dadeau (si inca mai dau) tonul discursurilor in Europa, intre Noua Europa centrala si de est si Vechea Europa de vest (de tip socialist-stingista bineinteles) asa cum incearca sa insinueze si autorul acestui articol!
William Kristol nu este economist, este un comentator si analist politic neoconservator.
Deci vă place să aruncaţi vorbe in vînt, baliverne, să îndesaţi informaţii de almanah şi să agitaţi plăcuţe prefixate in vîrf de băţ care să vă slujească răfuielii personale cu agenturilii americane şi un oarecare wiliam kristol. vă bateţi joc de interlocutori. v-am rugat ceva şi m-aţi tratat cu siktir total. cu greaţă suverană de mega-economist şi ultra-intelectual. deci gata cu polemica de maidan european, nu mai am timp de pierdut cu alde cunoscători ca mătăluţă, tovarăşe economist 1European.
Probabil ii este ciuda ca a disparut subventia (pentru “ultra-intelectuali”). Deh, e foarte greu sa accepti ca modelul economic (Keynes) pe care ai lucrat zeci de ani se dovedeste a fi pur si simplu.. maculatura. Uneori e imposibil.
Îmi pare rău s-o spun, dar sistemul de pensii urmează a fi abolit, dealtfel ca şi întreaga “civilizaţie urbană” “antibiologică” care l-a produs.
Toate discuţiile demografice din lume se axează ca de obicei doar pe minora Problemă Demografică Internă (dinamica demografică în cadrul grupurilor/populaţiilor), ignorânduse cu desăvârşire factorul decisiv în această ecuaţie: Problema Demografică Externă (interacţiunea populaţiilor cu mediul ambiant care condiţionează calitate vieţii acestor populaţii). Vezi aici >>>
Da şi încă o veste “bună”: ştiaţi că din punct de vedere bio-demografic în România pot locui “în deplină armonie cu Natura” doar 15,5 milioane de reprezentanţi ai speciei umane? Nu vă speriaţi, în Italia, M.Britanie, Germania, Spania excedentul “gurilor biologic de prisos” constituie 17 – 33 milioane!
Vezi aici >>>
Cu toată stima pentru autorul acestor rânduri, dar întreaga construcţie verbală e alogică.
Greşeala fundamentală: capitalismul nu a salvat lumea de “Capcana Malthusiană”, ci doar a extins limitele nişei ecologice a omului, plafonul biocapacităţii utilizate (means of subsistence), care la rândul ei a provocat iarăşi o creştere exponenţială a populaţiei. Cum poţi susţine că capitalismul a rezolvat dilema malthusiană, având 925 milioane de înfometaţi în toată lumea!? Aşa că teoria Ciclurilor Demografice Malthusiene funcţionează din plin, indiferent de faptul dacă urmaşii lui Adam Smith acceptă sau nu această realitate.
Vezi: Capcana Malthusiană şi Ciclurile Demografice
Când se afirmă, că nu demografia influienţează economia ci invers, invocând situaţia demografică a “miliardului de aur”, se uită cu desăvârşire că pe lume mai trăiesc şi alte şase miliarde de oameni în ţări sărace şi subdezvoltate, sufocate de suprapopulaţie, care în pofida sărăciei nu dau semne de declin demografic.
Suprapopularea ţărilor sărace şi nu depopularea ţărilor bogate e marea problemă economică şi socială a civilizaţiei noastre.
Vezi: Ţările dezvoltate şi ţările lumii a treia: în ce constă pericolul situaţiei existente?
Ma amuza interventionistii convinsi care vin acum ingamfati si dau exemplu Irlanda, laudata de dreapta in trecut, ca si cum ar fi vre-un exemplu ca o economie libera a esuat. Modelul irlandez – economie libera, taxe reduse a functionat foarte bine si a crescut masiv prosperitatea oamenilor. Criza irlandeza nu are nici o legatura cu “modelul irlandez”, are legatura cu politicieni tampiti si/sau ticalosi (au incurajat imobiliarele ca sursa de venituri si au decis sa garanteze 100% depozitele bancilor) si sistemul financiar in care s-a pompat credit ieftin (ECB si euro).