Deşi se pretinde conservator, Guvernul PSD vrea să impună (re)educarea „progresistă”

1

Ministerul Educaţiei Naţionale doreşte înfiinţarea unei reţele de educatori parentali care să-i înveţe pe elevi să nu aibă „mentalităţi conservatoare” şi atitudine care „idealizează familia tradiţională” și să le crească interesul pentru „o nouă cultură familială” şi „respectul pentru diversitate”.
De asemenea, părinţii vor urma cursuri de parenting, fiind necesară numai în primul an o alocare bugetară de 295.041.105 lei, pentru 2.553.861 de părinţi.

Ce nemulţumeşte?

– părinţii au prin Constituţie dreptul fundamental de a-şi educa copiii potrivit propriilor convingeri iar libertatea gândirii şi a opiniilor nu poate fi îngrădită sub nici o formă, nimeni neputând fi constrâns să adopte o opinie contrară convingerilor sale (art. 29).

– prin urmare, statul are obligaţia de a fi neutru faţă de convingerile şi opţiunile diverse ale părinţilor în educaţia copiilor (mai tradiţionaliste sau mai avangardiste, mai conservatoare sau mai progresiste) şi să nu caute să favorizeze impunerea uneia în dauna celorlalte prin pârghiile pe care le are la îndemână

– guvernul nu e Dumnezeu pentru a fi el însuşi izvor moral și axiologic, funcţionarii săi nu se situează deasupra celorlalţi cetăţeni în puterea de a evalua care opţiune de viață sau perspectivă asupra lumii e justă şi care e cea greşită.

– abordarea ministerului pleacă de la presupoziţia -la care nu e îndreptăţit- că opţiunea pentru modelul tradiţional sau cel conservator este a priori greşit sau, cel puţin, inferior celui progresist şi că schimbarea este din start preferabilă continuităţii. O întrebare moromeţiană se impune a fi adresată ministerului: pe ce te bazezi?

– impunând ca singură validă şi dezirabilă o anumită opţiune nu obţii „diversitate”, ci uniformitate; diversitatea rezultă din coexistenţa mai multor modele concurente în societate şi din neutralitatea statului faţă de ele.

– (re)educarea după un model ideologic impus de stat e o caracteristică a societăţilor totalitare, care au tendinţa de a interveni inclusiv asupra conştiinţelor oamenilor

– pe de altă parte, impunerea unor cursuri de parenting părinţilor e oarecum hilară; sistemul educaţional ratează educarea copiilor şi crede că va reuşi educarea părinţilor? Cei 70 de milioane de euro anual care vor fi înghiţiţi pentru plata formatorilor de părinţi ar fi investiţi mai bine în calitatea infrastructurii educaţionale, decât în tentative de spălare de creier care, deşi nu vor schimba relaţionările părinte-elev deja bine înrădăcinate din primii ani, vor sluji acceptării ideii că modelul prelucrat este singurul valid şi reperul în raport de care vor fi judecate toate acţiunile noastre.

Cristina Popescu

PRELUAT DIN   Facebook

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here