Am avut rezerve fata de anumite interpretari formulate in cartea lui Jonah Goldberg, Fascismul liberal, o carte dedicata criticii stangii liberale. Toate aceste rezerve au palit cand am realizat ca teza cartii ma ajuta sa inteleg esenta unei probleme cu care m-am confruntat de nenumatrate ori ca publicist.
Cand intr-un articol ridic semne de intrebare privind metodologia stiintifica a predictiilor economice si ecologiste – asa cum am facut, de pilda, in ultimul meu articol de pe Hotnews – economistii se comporta normal si argumentat. Daca sunt convinsi ca argumentul e gresit sau exagerat imi scriu si imi spun. Dar sunt rezonabili si nu incearca sa ma insulte isteric sau sa ma demoleze ca persoana sau ca publicist.
Pe de alta parte insa, cei atinsi de morbul alarmismului incalzirii globale sunt parca alta specie. Argumentele si ideile nu conteaza pentru ei. Nici nu pot sa conceapa ca – indiferent de persoana acestui Aligica cu idiosincraziile lui – metodologia predictiei stiintifice poate ca este o chestiune importanta cand este vorba de predictii despre clima. Nu. Problema lor este cum sa-l acuze si compromita pe Aligica – un vandut, un lobbist al industriei petroliere, un zero ca si competenta stiintifica, un nenorcit ce castiga bani buni de la miliardari americani…. Mai mult, insinueaza redactiei Hotnews eliminarea sa de pe lista contributorilor.
Si asta doar pentru ca ridic semne de intrebare privind legimitatea stiintifica a unor predictii si a unui anumti tip de expertiza. Ce ar face indivizii astia daca ar avea puterea politica sau academica asupra numitului Aligica, ti-e si frica sa te gandesti ! Da, este o atitudine fascista! Da, avem de a face –ori de cate ori vorbim despre agentii sau raspandacii oricarei forme de corectitudine politica – cu mentalitati structuralmente fascistoide. Cartea lui Goldberg m-a ajutat sa recunoasc asta. Am deci un motiv bazat pe propria experienta sa o recomand calduros cititorilor Hotnews si Contributors. (…)
Liberalismul stangist si fascismul : o familie?
Cu riscul de a supra-simplifica, teza centrală este că stanga progresista din SUA, asa numitul „liberalism american”, are rădăcini comune cu fascismului european antebelic. Liberalismul de stanga si fascismul sunt parte a aceleiasi familii doctrinare. Adversarul lor comun : liberalismul clasic.
Cartea afirma ca fascismul inflorit in Italia lui Musolini a fost parte a unei mişcari internaţionale de idei care, în diferite ţări, a luat forme diferite. În Germania, s-a transformat rapid într-un naţionalism rasist genocidal, în America, spune Glodberg, a luat o forma mai prietenoasa, imblanzita de traditia democratica americana. Adica a imbracat forma liberalismului stangist, progresist. Acum devine mai clar de ce cartea merita citita fie si numai pentru a urmari in desfasurarea sa erudita si de multe ori ironica, acest argument provocator.
Dar dincolo de fateta spectaculoasa a demersului, cartea nu face pana la urma decat sa repuna pe tapet un fapt istoric incontestabil. Mussolini a fost esentialmente un om de stanga şi a fost pentru multa vreme daca nu un model, cel putin un reper privit cu simpatie de stânga americana. Este o teza ce ramane in picioare chiar si cand toate criticile si toate argumentele aduse impotriva cartii (uneori cu o violenta verbala rar intalnita) sunt luate în considerare. Place sau nu, Goldberg scoate din conul de umbra un aspect important legat de rădăcinile ideologice ale fascismului şi ale liberalislului de stânga, progresist.
Astăzi uităm că Mussolini s-a considerat pana la moarte un om de stânga şi un socialist, care, prin naţionalism şi reorganizarea corporatistă a statului si economiei a căutat să ofere (exact ca si progresistii americani) o alternativa la liberalismul secolului 19, asa numitul liberalism clasic. Uitam ca Mussolini a fost o importantă personalitate socialistă, admirat de Lenin. Uitam ca abia în timpul primului război mondial a repudiat internaţionalismul socialist în favoarea naţionalismului italian, creind o noua formula doctrinara pe altoi socialist, si numind-o fascism. De asemenea, uitam, intr-un mod foarte convenabil cliseelor doctrinare si confortului nostru ideologic, ca Hitler a condus Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani. Altfel spus, ca Nazism vine de la Naţional Socialism.
Goldberg ne provoaca : sunt toate aceste lucruri chiar atat de irelevante sau inocente ca sa justifice o amnezie atat de profunda ? Cartea ne atrage atentia asupra esentei institutionale a fascismului si a asemanarilor dintre proiectului sau si proiectul stangist contemporan. Ea sugereaza ca sub etichete diferite si cu nuante diferite, regasim un proiect care vizeaza crearea unui stat corporatist cu o structura socială etatista.
Vorbind despre un stat care produce o dependenţă profundă a cetatenilor fata de el, inspirat de o viziune care foloseşte politica drept unealtă pentru a transforma societatea persona cu persoana, punand colectivul mai presus de individ, elitele deasupra democraţiei, consensul mai presus de dezbatere, şi socialismul mai presus de capitalism.
Regandind spectrul politic
Asadar daca privim mai adanc, constatam ca, in ultima instanta, Goldberg ne forteaza sa regandim spectrul politic. Sa depasim o viziune creata la sfârşitul anilor ‘30, care plasează comunismul la extrema stângă, urmat de socialism, liberalism în centru, conservatorism şi fascism la extrema dreaptă. Acest spectru, arată Jonah Goldberg, reflectă mai degraba strategia stangistilor de a se disocia de fratii lor de revolutie anticapitalista, national-socialisti si fascisti.
Sau, si mai elementar, este ecoul utilizarii staliniste a termenului de « fascist » ca un epitet menit a discredita pe oricine ai chef sau interes sa discreditezi – Troţki, Churchill, ţărănimea rusă. Deja în 1946, George Orwell nota că semnificaţia termenului fascist degenerase fiind folosit pentru a sugera fara a te mai obosi sa argumentezi, ca cineva sau ceva este indezirabil, rau. Este o strategie care este si azi urmata ad literam de stanga progresista occidentala, acuzata ca a uitat sa argumenteze inteligent; doar eticheteaza.
Chiar daca avem rezerve cu privire la linia de interpretare propusa de Goldberg, marea provocare propusa de acesta ramane in picioare : care este relatia si gradul de rudenie între comunism, fascism şi liberalismul progresist, de stanga ? Nu cumva, spune el, deriva toate din aceiaşi tradiţie care merge înapoi in timp la iacobinii Revolutiei Franceze ? Are sau nu pana la urma dreptate istoricul Richard Pipes care a spus repetat ca “Bolşevismul şi Fascismul au fost erezii ale Socialismului” ? Unde plasam in acest tablou liberalismul progresist de stanga?
Chiar si o scurta prezentare precum cea de fata sugereaza ca avem fara indoiala de a face cu o carte cu totul speciala menita dinamiteze de mult incetatenite clisee de gandire. Prin urmare, sa fie controversata. Suntem de acord cu ea sau nu, cartea ofera un mod radical diferit de a înţelege politica modernă. Ne deschide o noua perspectiva asupra acesteia.(…)
Jonah Goldberg Fascismul liberal, Editura Polirom, 2010
PS – O nota de final
Voi reveni cu o discutie mai amanuntita a experientei mele personale cu strategiile fascistoide ale raspandacilor corectitudinii politice in Romania, incusiv cu ilustrari din mesajele de demascare si infierare la adresa mea pe care le primesc redactorii mei de la Revista 22 si Hotnews. Pana atunci insa profit de ocazie sa reinoiesc o invitatie :
Saptamana aceasta se vor afla la Bucuresti cativa dintre cei mai relevanti specialisti in studiul si metodologia predictiei stiintifice. Vor fi organizate doua evenimente:
(1) O conferinta pentru public. Detalii aici.
http://www.snspa.ro/p/congrese-conferinte-colocvii-workshops
Cititorii interesati au o invitatie deschisa.
(2) O conferinta stiintifica. Detalii aici.
Cititorii cu interese profesionale legate de metoda sau studiul predictiei in economie, marketing, politica, sociologie sau ecologie si care doresc sa participe la conferinta stiitifica, sunt rugati sa-si anunte interesul la e-mail iulia.maries@hotmail.com
Jurnalistii interesati au o invitatie deschisa la ambele evenimente.
Articolul d-lui Aligica a provocat o aglomerare de reactii “liberale” (in sens american) pe Contributors.ro:
– Dan –
– fLoreign -
- Andrei Tarnea -