Nu trebuie sa fim mirati de entuziasmul cu care este primita ideea crearii unui nou partid. Ar trebui sa ne miram daca ar fi invers. Traversam vremuri ce ne provoaca mintea, inima si imaginatia. Un nou ciclu in viata Romaniei pare sa se deschida in fata ochilor mintii.
Ca intotdeauna, in momentele de cumpana, cand vine vorba despre un nou proiect de importanta nationala, privirea ni se indreapta spre reperul nostru intelectual, antologica lucrare a profesorului Constantin Radulescu-Motru despre « calitatile bune » si defectele romanilor – de aproape o suta de ani o carte de referinta. Ca intotdeauna, deschidem la pagina relevanta pentru problema zilei. Citim. Ca intotdeauna, lectura este edificatoare. Nu dezamageste:
Se apuca românul cu greu de câte ceva, dar de lasat se lasa usor, zice proverbul. Mai exact ar fi însa sa se zica: sub influenta multimii, românul se apuca de orice, dar când este sa execute prin fapta individuala lucrul de care s-a apucat, atunci se lasa de el foarte usor. Nu este initiativa pe care sa nu o ia românul în grup! Sa facem o scoala? Sa facem si doua. Sa facem o societate cu scopul acesta si acesta? Sa facem si mai multe! Sa contribuim pentru a asigura mersul acestei si acestei institutii? De ce nu? Sa contribuim.
Dar când vine rândul fiecaruia sa puna în executie hotarârea luata în grup, atunci fiecare amâna pe mâine, sau se face nevazut. Când se aduna din nou grupul, atunci încep recriminarile si noile hotarâri. Este rusine, domnilor, trebuie sa începem odata! Patria îsi are ochii îndreptati asupra noastra! Ne privesc strainii, râd strainii. Sa ne punem pe lucru. A doua zi aceeasi indiferenta. In grup, si ca grup, fiecare se judeca sever, foarte sever; în parte, individual, fiecare se judeca foarte indulgent. Lasa sa înceapa ceilalti, ca sa nu ramân eu singurul pacalit! Apoi ce sunt eu ca sa îndrept lumea! Iata ultima ratio care împiedica activitatea fiecaruia. (…)
In lumina celor de mai sus, cititorul poate sa creada ca articolul de fata este expresia unei atitudini sceptice fata de ambitiosul proiect al crearii unui nou partid. Nu e. Din contra. Cele de mai sus trebuie totusi mentionate. Ele reprezinta chestiuni care nu pot fi neglijate. Pe de alta parte, este evident ca ele pot fi usor depasite prin dezbateri si discutii bine calibrate.
Autorul de fata le-a si depasit. Dupa o dezbatere cu sine insusi, lucrurile sunt clare : numai un partid nou poate salva Romania. Necesitatea sa este demostrabila pe cale logica si dialectica. Avand convingerea ca si ceilalti sustinatori ai ideii de nou partid au trecut printr-o analiza similara, sa dam mai jos (cu titlul de ilustratie) o mostra a tipului de abordare ce a condus autorul de fata la concluzia respectiva.
Problema : Iti poti zice ca poate e bine ca inainte de a trece la un nou partid sa fi incercat sa schimbi ceva in cele existente. Poate ca exista totusi vreo grupare politica care si-a asumat masuri nepopulare dar necesare. De voie sau de nevoie, unii au facut ceea ce altii nu au avut curajul sau vointa. N-ar trebui dat un semnal de incurajare? Daca partea cea mai luminata a electoratului ii da cu piciorul partidului respectiv dupa ce aceste masuri au fost aplicate, ce semnale dai pentru alte grupari politice si alte situatii similare in viitor? Ce precedent creezi? I-ai tot zis : fa reforma ! A facut. Atat cat a putut si i-a dus mintea. Acum raspunsul tau e: fac alt partid.
Raspuns : Partidul in cauza isi merita soarta. Ce, aia e reforma ?! Iata ce trebuia sa faca … Daca eram eu sef la ei uite cum as fi facut… Iar asta cu precedentul si cu intarirea perceptiei ca reforma nu este rasplatita electoral nici macar de cea mai luminata parte a votantilor, e o idee gresita. Trebuie sa pedepsim toate partidele actuale. Iar modalitate optima este de a crea un partid nou care va drena de la ele orice energie reformista. Si va elimina orice asteptare reformista in ceea ce le priveste. Iar ele vor fi rusinate. Vor plange. Si vor promite ca nu mai fac.
Problema : A abandona tot partidul ce a facut cat de cat reforma si pe reformatorii sai exact in mijlocul drumului, pare neserios si disfunctional. Mai ales daca in partidul in cauza pare sa existe atat pe prima linie cat si pe a doua si a treia un numar relativ de mare de persoane angajate in mod consistent intr-o directie reformatoare. A lasa fara nicio sustinere vehiculul politic in care acestia incearca sa faca ceva si a te apuca sa construiesti unul nou, de la zero, nu suna a decizie morala sau inteligenta.
Raspuns : Pai si reformatorii vor sa plece din partidul in cauza. Decat sa negocieze si sa se lupte si lor le este mai comod sa isi ia coada pe spinare si sa inceapa ceva nou, curat si cinstit. Fara complicatii. Uneori consecventa in inconsecventa este cea mai puternica demonstratie de consecventa. Traiasca reforma si reformistii !
Problema : Noul partid presupune efort logistic, resurse umane, bani, leadership, competenta manageriala etc. etc. O investitie enorma.
Raspuns : Nu conteaza. Sa ne apucam noi de treaba si se rezolva ele toate. Puterea lui Dumnezeu e mare. Mai ales cand e vorba de romani cinstiti si bine intentionati.
Problema : Partidul nu va putea castia alegerile viitoare. Partidul nu va castiga nici alte alegeri. Probabil ca nu va castiga nicio alegere, niciodata. Probabil ca nici nu va putea ajunge la guvernare. Niciodata.
Raspuns : Acest partid nici nu trebuie sa ajunga la guvernare. Scopul acestui partid nu este sa acceada la putere. Puterea corupe. Scopul sau este sa fie un fel de club al oamenilor curati si cinstiti care sa oblige celelate partide sa se schimbe. Cum ? Prin declaratii in parlament (cand si daca intra in parlament) sau prin studiouri pe la televiziuni aflate in proprietatea celor corupti si la putere. Sau in scris pe internet, unde e liber pentru toti si nici nu costa.
Deci acesta va fi un partid al schimbarii in bine prin discutii si dezbateri. Va predica peste tot locul sfânta cauza a reformismului; va conjura pe toti semenii sai sa se trezeasca din amortire si sa-si cultive inima si mintea cu sentimente si idei reformiste. Va fi un partid al romanilor, cu romani si pentru romani. Reformismul si romanismul impletite intr-o singura forta politica, postmoderna, de secol 21…
Un partid pe care, nu e nevoie sa o mai spunem, Radulescu-Motru l-ar putea recunoaste si aprecia la justa valoare.
http://sareinochi.wordpress.co.....%E2%80%A6/