Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Dragos Paul Aligica: „De ce e Romania altfel”, un amestec vivace de clisee

De ce e Romania altfel? Ajuns in Bucuresti, diferenta de fus orar, nu pot dormi, iau in mana cartea lui L. Boia cu titul de mai sus. Poate ca am mai citit-o odata, poate ca am mai scris despre ea…Suna vag familiar. Amestec vivace de clisee ale noii intelegeri istorice a Romaniei, fata de vechea intelegere; noul neutralism fara mama, fara tata, cand e vorba de ideologia dominanta si la moda, versus vechiul etnocentrism, parintii inainte de orice, cand e vorba de ideologia dominanta si la moda.

Termini cartea si habar nu ai de ce e Romania altfel. Nici autorul nici cititorul n-au nici cea mai vaga idee, la sfarsitul lecturii, cum si de ce. Si pentru ca finis coronat opus, toata acesta grandioasa intreprindere ce acopera 2000 de ani din perspectiva unei intrebari plina de ambitii social-istorice-filosofice, se termina stupefiant cu o serie de consideratii total aiurea privind evenimentele din 2012. Atat de aiurea si pe langa, nelalocul lor in schema mare a lucrurilor, facute cu o lipsa de discernamant atat de joviala, ce contrasteaza atat de mult cu efortul facut in primele pagini, ca nu stii ce mai zici.

Referenul cartii este: Intrebare: E cutare lucru/ eveniment/stiuatie romaneasca altfel? Raspuns: E si nu e. Ne spune intelept autorul, impartial ca tot romanul. Ce vrei, paradoxul romanesc! In subtext: De aia Romania e altfel. Pe motiv de acest paradox. Cu aceasta schema facila, cu acest paradox manufacturat, se scoate si autorul, si se scoate si cititorul care ar vrea totusi sa zica ca a inteles ceva din tot efortul.

Intrebare: Nu e asa ca „De ce e Romania altfel” nu e o carte foarte proasta?? Raspuns: Nu. Sau da.

PS
Ridic bagajele la Otopeni, se constata iar lipsa obiecte din bagaje. Bagaj plecat din Washington via Paris. Ii banuiesc pe francezi.

Dragos Paul Aligica

2 gânduri despre “Dragos Paul Aligica: „De ce e Romania altfel”, un amestec vivace de clisee

  1. noul neutralism fara mama, fara tata„; „Termini cartea si habar nu ai de ce e Romania altfel„.
    Îmi pare rău, dar dl. DPA este mult prea generos cu Lucian Boia. Poate şi unde i-a citit cărţulia aia, mai degrabă un rezumat al lucrării „Istorie şi mit în conştiinţa românească”, în toiul unei insomnii.
    O lectură mai atentă a ambelor lucrări relevă „erori factuale” grave pentru un profesor la Fac. de Istorie a Univ. Bucureşti.
    Astfel, aflăm de la dl. Boia că Moldova, care în sec. XIX era din punct de vedere intelectual cel puţin la fel de dezvoltată ca Muntenia, a sărăcit din cauza unirii şi centralismului bucureştean (Istorie şi mit …, 2011, pag. 10). Nu am înţeles comparaţia dlui Boia între viaţa intelectuală a Moldovei în sec. XIX şi viaţa economică de azi, şi cum rezultă din asta că Moldova a sărăcit. Ţine de logica lui personală, căci dacă nu există istorie obiectivă, de ce n-ar exista şi o logică subiectivă?
    Prosperitatea de azi a Rep. Moldova, scutită de jugul românesc si de apăsarea centralismului bucureştean, nu-i tulbură deloc concluziile. Nici letopiseţul lui Neculce (Ed. Litera, Chişinău, 1997, p. 72) din care aflăm că, în 1733-1735, înainte de căderea Iaşiului sub jugul românesc, fanarioţii se băteau pe tronul Munteniei, pentru că era mai bogată decât Moldova – asta în perioada în care Ţara Românească pierduse Oltenia, iar Moldova încă avea Bucovina şi Basarabia.
    Mai aflăm de la dl. Boia (Istorie şi mit …, 2011, pag. 35) că moldovenii nu ar fi avut nimic bun de spus despre Mihai Viteazul. Care moldoveni, Dodon? Sa fii istoric şi să scrii asta este o rusine, căci Miron Costin scrie numai de bine despre Mihai Viteazul – „acel vestit între domni” – în letopiseţul său. „Mârzè, Ghiețè şi Racè” sunt „căpitanii lui cei vestiţi„. Vorbele cronicarului moldovean.
    În prefaţa ed. a III-a a lucrării „Istorie şi mit …”, îl aflăm pe dl. Boia indignat că, în sinteza „Istoria Românilor” apărută sub egida Academiei în 2002, i se atribuie lui Mihai Viteazul crearea unei Dacii româneşti (nici c-ar fi înţeles Mihai ce înseamnă asta!), deşi la pag. 215 din aceeaşi lucrare nu i se contestă lui Gabriel Bethlen proiectul unei Dacii ungureşti (nu mai vorbim că înaintea lui Bethlen şi a Unirii lui Mihai, Sigismund Bathory avea şi el proiectul unirii celor trei ţări într-o Dacie ungurească – proiect nerealizat şi care nu se numea „planus Dacicus” – poate află asta şi dl. Sabin Gherman).
    Dar de unde această preocupare a dlui. Boia (împărtăşită de ardelenişti) pentru demitizarea lui Mihai? Tot el ne explică, şi încă foarte bine:

    „Oamenii ar trebui să înveţe să se apere de manipularea prin istorie. Să-şi dea seama că prin Mihai Viteazul receptează un mesaj de unitate naţională şi mai ales de solidaritate în jurul puterii (…)”

    Păi dacă prin Mihai receptăm un mesaj de unitate natională, atunci prin ponegrirea/”demitizarea” lui Mihai, ce mesaj receptăm? 🙂
    Deviza dlui Boia este că nu există istorie obiectivă. Prin urmare nici dumnealui nu este obiectiv. Mai grav e faptul că-i lipseşte obiectivitatea şi în comunicarea informaţiilor, nu doar în interpretarea lor.
    Aşadar, dl. Aligica greşeşte susţinând că dl. Boia n-are mamă, n-are tată: are, dar nu-i cunoaştem noi.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.