Dragoș Paul Aligică despre interferența rusă în alegerile din SUA: „Nu aș fi așa de dur cu Administrația Obama”

Print Friendly, PDF & Email

În urmă cu câteva zile, Dragoș Paul Aligică a publicat un interviu pentru R22, în care, printre alte subiecte, a vorbit despre polarizarea din politica americană, Administrația Obama și Trump. Reproducem interviul, parțial.

[…]

America şi „seismul Trump“ 

R22: „Scena politică americană este tot mai polarizată. Se vorbea chiar de hutu vs. tutsi ca descriere metaforică a atmosferei partizane. Mai este compromisul de centru posibil? Pentru că, istoric, eficiența politicii externe americane s-a bazat pe existența unui establishment bipartizan.

Polarizarea actuală este rezultatul unui efort sistematic făcut timp de decenii de politicieni și consultanți politici, mercenari ai politicului, în conivență cu o mare parte a mass-media americane, oamenii din media operând nu în regim profesional, ci în regim ideologic, ca agenți de influență partizană. Toate astea au urmări. Oricât de robust ar fi sistemul american, se ajunge la situații ca cea descrisă de dvs. Tehnic vorbind, compromisul de centru este posibil și, de fapt, se întâmplă regulat. Dar atât timp cât în majoritate mass-media americane funcționează ca braț politic sub acoperire al unui sistem care se bazează pe strategii de targetare și învrăjbire a unor segmente de populație împotriva altora, compromisul va părea și chiar uneori va fi foarte dificil de realizat. Sunt oameni și organizații care de decenii își câștigă existența din cultivarea diviziunilor, a urii, a resentimentului, din cultivarea rasismului, a urii de clasă, a etnocentrismului, a unui identitarianism resentimentar și agresiv… Asta nu poate să nu aibă consecințe…

Cum va evolua Partidul Republican? Establishmentul GOP (și mă gândesc în primul rând la John McCain) pare tot mai detașat de filozofia / discursul (creionat de Steve Bannon sau Stephen Miller) care a mobilizat electoratul care a votat masiv Trump anul trecut.

Există multe riscuri, inclusiv ca republicanii să se fisureze. Dar riscul statu-quo-ului era și mai mare. Nivelul de corupție, iresponsabilitate și oportunism din sistemul american, înainte de seismul Trump, nu trebuie uitat sau subestimat. Interesant, acest fenomen patologic nu s-a manifestat atât de pregnant în partidul republican. Ei au putut să organizeze cât de cât alegeri primare oneste. N-a ieșit cine a vrut establishmentul partidului. Dar asta a fost… S-au supus rezultatului jocului electoral. La democrați, în prima zi a Convenției ce a uns-o pe Clinton, președinta și organizatoarea Debbie Wasserman Schultz, președinta Democratic National Committee, a trebuit să-și dea demisia. Scandal imens. Mă rog, cât poate fi și lasă să fie mass-media americane, care sunt partizane până la apoplexie, când e vorba de un anumit partid politic. Nu spun că socialistul Sanders era preferabil. Clinton era infinit preferabilă lui și eu personal aș fi votat-o fără ezitare în faţa socialistului… Dar faptele sunt fapte… În fine, una peste alta, nivelul de corupție și iresponsabilitate în establishmentul american este greu de evaluat în magnitudinea sa… Șocul Trump a scos la lumină ceea ce altfel era bine știut, dar bine plasat sub preș…

Interferenţa rusă în alegerile americane

R22: În primul său discurs pe scena ONU, Trump a vorbit preponderent despre suveranitate şi suveranism ca principiu fundamental al „realismului principial“ pe care îl proiectează în politica sa externă. Pe de altă parte, interferența rusă în alegerile americane de anul trecut este un atac de fond asupra suveranității SUA. Este exact tipul de atac pe care un președinte american nu poate să îl ignore. Nu avem o contradicție fundamentală aici?

Dacă este, este irelevantă în plan practic. Interferența rusă: eu nu aș fi așa de dur cu Administrația Obama. E adevărat că mulți concluzionează că a fost o adminisitrație coruptă și incompetentă, dar nu aș merge așa de departe în a concluziona că sub mandatul său incompetența a ajuns la asemenea culmi că rușii au făcut ce au vrut ei, decizând soarta alegerilor. Nu pot să cred că politizarea serviciilor de informații și corupția sistemului, prin împănarea sa de establismentul democrat, a ajuns atât de departe că a incapacitat anticorpii serviciilor și instituțiilor abilitate să păzească democrația americană în esența ei electorală. Dacă totuși se dovedește adevărat, tot ceea ce s-a afirmat despre ruși și rolul lor, atunci într-adevăr Obama și ai săi intră în istorie ca standardul absolut în incompetență. Dar nu cred că e cazul.

Iar povestea asta cu Rusia este, într-un sens, înduioșătoare. Cât de naiv să fii să te lași prins de tot circul ăsta de prost gust?! Sunt relativ familiar cu tema antirusismului și anticomunismului în context american și știu bine cine și când și cum ce poziții a luat în timp privind asta. În arhive am văzut sute, poate mii de documente. În viața mea nu credeam să văd oameni și organizații și rețele care de decenii sunt constant pe partea cu împăciuirea și colaborarea basculând cu 180 de grade în 24 de ore către cel mai feroce și belicos antirusism. Și eu ce să fac atunci?! E sub standardele mele să particip la acest circ. E umilitor… Apropo, știți cine s-a înregistrat post factum, retroactiv, ca lobbist pro rus, acum vreo două-trei luni (că legislația îi dă voie)? Firma lui Podesta. Care Podesta? Exact. Acel Podesta, lobbistul democrat. Așa că sper să mă înțelegeți de ce încerc să nu mai iau în seamă valurile și zgomotul făcut de ăștia și să îmi văd de treabă, fără a mă mai lăsa dus în pierdere de timp și energie cu agitațiile și pseudoproblemele lor. Și când zic asta mă refer nu doar la politicieni, consultanți sau politruci abjecți operând sub acoperire jurnalistică, de tip Antena 3, cum sunt cei de la CNN, ci chiar și la Matt Drudge, care devine obositor cu insistența de a-și menține cititorii în impresia unei perpetue stări de iminentă criză… În ultima vreme, am repulsie, mă simt atins fizic de propaganda, sofistica și iresponsabilitatea oportunistă cu care au împănat și mânjit absolut tot ce ține de meseria noastră. Aș vrea să uit de ei, de formulele lor, de schemele lor atât de ușor anticipabile, de lipsa de caracter și de oportunismul iresponsabil pe care le proiectează acum global, sub pretenția de virtute și serviciu public, grație noilor tehnologii și rețele sociale.

De asta spun: poate că pentru o vreme e bine să încercăm să ne vedem de ale noastre înainte de toate… Mă uit la oamenii ăștia care se agită pentru nu știu ce breaking news de scandal cu care îi tot bagă în priză de la centru, din SUA – mărunte și tipice artefacte mediatic-politice manufacturate printr-o centrală de propagandă sau alta… Și dă-i, și agită-te, și argumentează… Asta în vreme ce în țara lor, România, la ministere, în parlament, în administrație, în mass-media este pur și simplu dezastru… Mă uit la ei și nu pot să îi înțeleg…”

Dragoș Paul Aligică / interviul în întregime

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.