Dragos Paul Aligica: Florin Salam in revista TIME. Un studiu de caz si un avertisment

    Print Friendly, PDF & Email

    Relativ la cazul revistei Time prinsa pentru a suta mia oara in plina suspiciune de malpraxis, de data asta relativ la noi – e drept, un caz minor dar foarte pilduitor. Felicitari jurnalistilor de la Romania Libera. Au facut ceea ce in mod normal ar trebui sa fie esenta jurnalismului. Au verificat. Au incercat ca in loc sa adopte servila si admirativ-tampa credulitate fata de centrala de propaganda, tipica jurnalistului roman informat global si corectat politic prin frecventarea „marilor publicatii occidentale”, au incercat deci sa gandeasca liber si sa cerceteze ce si cum. Si-au pus intrebari si au cautat sa faca un efort in directia unui raspuns in loc sa inghita iar si iar nemestecat rahatul „prestigioasei reviste Time”.

    Intrebare: Revista Time dezinformeaza? Sau nu?! Iata cazul:

    „Revista americană TIME a prezentat, miercurea trecuta, un infografic cu cele mai căutate personalități în anul 2015 în fiecare țară bazat pe datele din Google, din care reiese că România este o țară de maneliști, iar Florin Salam este cel mai popular nume din căutările pe Internet.Graficele pe care Google România le-a prezentat săptămâna trecută arată însă altceva: Simona Halep este în topul personalităților căutate în 2015 în România, iar Florin Salam nu se află nici măcar în top 10.

    Reprezentantul Google România, Gabriela Chiorean, a confirmat aceste date pentru România liberă.”

    E o chestie minora aceasta magarie cu Florin Salam. E insa un studiu de caz pentru toti oamenii de mass media si pentru consumatorii de mass media din Romania. E si un avertisment: Orice, dar absolut orice vine de la mass media oficiala occidentala este prin definitie suspect de a fi distorsionat, ajustat, manipulat si prezentat in lumina ideologiei si intereselor conglomeratului mediatic-politic-economic operand prin unitati de propaganda corecta politic. In cazul de fata relevanta pentru agenda ideologica e marginala. Dar procedura si atitudinea sunt tipice. Si asta conteaza acum.

    Spuneam insa mai sus ca cei de la RL au facut doar un prim pas. Ar trebui mers mai departe si vazut, in masura in care se poate:

    1. De ce tocmai Salam din nenumaratele alte alternative, odata ce vedem cum criteriul statistic este cel mult ambiguu daca nu irelevant ?

    2. Cine si ce mai precis sta la baza deciziei? E de vazut cu nume si prenume cine si cum a filtrat „informatia” respectiva.

    3. Ce roman a contribuit la selectie, daca a contribuit vreunul? Ce interpretare a oferit celor din centrala? Cine sunt de fapt colaboratorii din Romania sau fact checkerii pe Romania, in cazul de fata si in general?

    Repet: cazul in sine pare minor insa aceleasi proceduri pot, sunt si vor fi aplicate mai tarziu in alte cazuri, mai grave. Cum Estul Europei pare sa devina noua oaie neagra a politrucilor corectitudinii politice din occident in revolutia lor continua aplicata opiniei publice globale, toate cele de mai sus NU mai par atat de irelevante si minore in marea schema a lucrurilor ce vor veni.

    Daca ii lasam sa ne calce in picioare asa, acum, sa nu ne miram cand vom vedea mai tarziu ce vor scoate impotriva noastra atunci, plecand de la reflexele pe care noi ii lasam sa si le formeze si sa le formeze acum. Asadar, intrebare: Revista Time dezinformeaza sau nu? Si-a batut joc, sau nu?

    PS
    Nu ma intereseaza ca „romanii sunt manelisti oricum”. Nu asta e problema. Problema e, repet, asta: „Graficele pe care Google România le-a prezentat săptămâna trecută arată însă altceva: Simona Halep este în topul personalităților căutate în 2015 în România, iar Florin Salam nu se află nici măcar în top 10. Reprezentantul Google România, Gabriela Chiorean, a confirmat aceste date pentru România liberă.”

    EXCLUSIV. Florin Salam, regele fals al căutărilor Google. Cum dezinformează revista americană TIME

    Dragos Paul Aligica

    3 gânduri despre “Dragos Paul Aligica: Florin Salam in revista TIME. Un studiu de caz si un avertisment

    1. Poate parea absurd, dar ma intreb daca nu putem sa incepem a ne pune intrebari despre conspiratie, mai ales in ceea ce priveste originea corectitudinii politice si ridicarea ei la rang de lege. Incep sa ma intreb si daca nu am luat-o razna, vazand in jurul meu doar asalturi din toate partile ale dusmanilor societatilor si incerc sa fac o paralela cu decembrie 1989 cand consideram ca nu se mai poate. Rezultatul este cam sinistru si, poate si din cauza departarii in timp, acele vremuri incep sa para mai blande.

    2. Citeam azi intr-un articol din Revista Arta scris de Lucia Popa si dedicat icon-ului Adrian Ghenie: „În majoritatea prezentărilor de expoziție sau în discursurile curatorilor și galeriștilor cu care colaborează, pictorul stabilit în Berlin este recomandat prin prisma istoriei recente a României – comunism, Ceaușescu, tranziție etc. La rândul său, Ghenie invocă frecvent în tablourile sale personaje-cheie ale lumii totalitare de secol XX. Aluziile la această lume intră tot în paradigma culturală dominantă occidentală, iar situația este un exemplu clasic de autocolonizare simbolică. Tot pentru a-și întări identitatea și valorile, Vestul are nevoie de o opoziție clară cu un „Est” exotic, „necivilizat”, sărac, tulbure și sângeros. Trecutul estic comunist de la care se revendică Ghenie prin aceste tablouri nu vine din „interior”, el este distorsionat inevitabil de viziunea romanțată și exoticizantă a Vestului despre tărâmul lui Ceaușescu. Artistul român oferă Occidentului exact acea imagine despre o Românie îndepărtată pe care o așteaptă, confirmându-i stereotipurile comode și dominante.” Poate ar fi interesant de adaugat la prima intrebare un apendice. Se verifica paradigma oii negre si in alte cazuri?

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.