Dragos Paul Aligica: Implicarea intelectualilor in politica

    Print Friendly, PDF & Email

    In scandalul (justificat) generat de declarartiile autist-impertinente privind destinul tragic al politrucului in politica (spre deosebire de cel al politrucului in viata academica, unde se pare ca sunt pericole mai putine dar si beneficii mai mici; ergo necesitatea luarii de riscuri politice) exista pericolul sa se traga concluzii totalmente nejustificate.

    D-l Teodor Baconschi ajunge de pilda la urmatoarea concluzie:

    ” intelectualii publici au datoria de a NU intra în politică, tocmai pentru a-și păstra libertatea critică, luciditatea, funcția de mărturisitori necomplezenți ai vieții naționale.” Acum cateva saptamani am observat un val de aprobare dat pe pagina d-lui Adrian Papahagi deciziei anuntata de acesta de a iesi definitiv din viata public-politica.

    Evident ca nu am putut si nu pot da like la asa ceva. Si ca nu inteleg de unde entuziasmul public pentru astfel de decizii sau afirmatii. Inteleg contextul subiectiv al deciziilor sau afirmatiilor domniilor lor desi nu le aprob. Nu inteleg insa si nu aprob de ce exact cei care ii sustin si respecta s-ar bucura si ar aproba asa ceva…

    Poti sau nu fi de acord intotdeauna cu d-nii Papahagi sau Baconschi. Le poti imputa greseli sau imperfectiuni dar cred ca este evident ca sunt interlocutori sau oponenti care ridica vizibil standardele in viata publica si politica. Fara ei -sau cei ca ei- in viata publica, locul este lasat unora care in cel mai bun caz se ridica la nivelul de impostura poleita -precum individul mai sus notat. Si acela e nivelul de sus!

    Si apoi unde o sa tragem linia in aceasta exmatriculare din viata publica? Cat mai dureaza in acest proces pana ajungem sa-i scoatem pe d-nii Vladimir Tismaneanu, Gabriel Liiceanu sau H R Patapievici, de exemplu, pe marginea marginei? Pentru ca ideea de detasare, odata pusa in miscare e greu de oprit pana nu ajunge in varful muntelui sau recluziune mistica…

    Asta vrem?! Daca asta vrem, atunci asta o sa avem. Dar atunci sa ne nu mai vaicarim si miram. SI mai tarziu sa nu ii apostrofam pe cei pe care azi ii incurajam sa iasa din arena, acuzandu-i ca: ce au facut ei si ca de ce au stat pe margine, cand aia si cealalta, cand in mod normal ei trebuiau sa se implice. samd, samd, samd …

    Dragos Paul Aligica

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.