Dragos Paul Aligica: Spaima de religie – un fenomen de turma, indus ideologic si politic

Profit de acalmia momentana (in afara de un articol cu pretentie de autoritate epistemica, totalmente dus cu pluta si esentialmente ilizibil aparut in saptamanalul ce va ramane nenumit, nu am vazut mare agitatie zielele astea in proximitatea temei) ca sa notez ceva, cred eu, important. Despre credinta, religie si ateism parafrazez si apoi citez din Ernest Nagel (un mare filosof contemporan care, vezi mai jos, este ateist) o observatie esentiala pentru toata discutia:

Simpla idee ca relatia dintre mintea umana si structura si ordinea acestui univers este ceva fundamental, ca exista „armonie interna”, o afinitate intrinseca intre noi si lume, trezeste suspiciune de religiozitate, ii face pe multi dintre contemporanii nostri sa devina nervosi. Aceasta panica -zice Nagel- e o manifestare a unui fenomen mai vast: a spaimei de religie, o spaima care are in ziua de azi efecte profund nefaste aspra vietii intelectuale. Si acum ii dam cuvantul:

„Si cand zic spaima de religie nu ma refer la o anumita ostilitate rezonabila fata de religia institutionalizata, generata de anumite doctrine sau influente politice si sociale considerate obiectionable… Vorbesc despre ceva mai adanc. Spaima pur si simpla de religie in sine.

Si vorbesc aici din experienta proprie: Vreau, doresc ca ateismul sa fie adevarat si ma simt foarte neplacut cand vad ca unii dintre cei mai bine informati si inteligenti oameni pe care ii cunosc sunt persoane credicioase, religioase. Nu e doar ca eu nu cred in Dumnezeu si ca, evident, sper sa am dreptate in necredinta asta a mea. Nu. De fapt sper sa nu existe niciun Dumnezeu. Nu vreau sa existe Dumenzeu. Nu vreau ca universul sa fie asa…

Impresia mea este ca aceasta problema cosmica nu o am numai eu si ca de fapt e responsabila pentru majoritatea scientismului si reductionismului pe care il vedem peste tot in ziua de azi…”

DPA: O buna parte din agitatia pe tema asta pe care o vedem regulat pe aici nu are nimic de a face cu elemente epistemice sau cognitive. E pur si simplu un fenomen de turma, indus ideologic si politic. Ramane totusi intrebarea: Spaima de religie, in sensul de mai sus, cum se trateaza? Pascal a oferit cu secole in urma o solutie: un mecanism de calcul, un pariu. Alta solutie mai exista?

Abia de aici incepe discutia serioasa. In rest, disputa cu agitatii si agitatorii memetici potentati de noile tehnologii in agitatia lor indusa mediatic, politic si ideologic este doar un amuzament, o distractie pascaliana.

Dragos Paul Aligica

Un gând despre “Dragos Paul Aligica: Spaima de religie – un fenomen de turma, indus ideologic si politic

  1. (Scriu aici, fiindca de facebook nu ma ating.)

    O raza de speranta de la TS Eliot: „The Experiment will Fail.”

    TS Eliot are un eseu („Thoughts after Lambeth”, 1931) care se incheie asa:
    „The world is trying the experiment of attempting to form a civilized but non-Christian mentality. The experiment will fail; but we must be very patient in awaiting its collapse; meanwhile redeeming the time: so that the Faith may be preserved alive through the dark ages before us; to renew and rebuild civilization, and save the World from suicide.”

    Ma gindisem sa traduc acest citat, insa nu am reusit sa formulez in romana „redeeming the time”. Cautind expresia pe internet, in speranta sa o gasesc in alte contexte si sa vad ce ar fi mai potrivit in romana, am descoperit ca are atit de multe intelesuri si e atit de discutata (pornindu-se de la Apostolul Pavel, care a folosit-o intr-o imprejurare) incit am zis sa nu ma mai complic cu traduceri.

    Cautind pe internet, am dat si peste citeva comentarii in legatura cu citatul din Eliot:
    – The Lambeth Cnference (1930) is the one that approved birth conrol for Anglicans, despite the fact that it had been considered a sin since Roman tmes and before. The beginning of the slippery slope for them and for many other denominations.
    – When TS Eliot became a Christian, it horrified his atheists friends. He was too smart, too well-educated, too literary and talented. They couldn’t understand it.
    – This agnostic and former militant atheist (I was actually raised that way. Yikes.) has noticed, for some time now, the folly of an irreligious society thinking it can be civilized.
    – Ultimately you cannot have a society or civilization without a basic shared worldview and system of ethics. It simply cannot happen, but that’s what the left is trying to accomplish.
    – The central problem of the modern Western world is not too much experience with reality, it is too little experience with it.
    – The last of the great British thinkers were all deeply committed Christians. They witnessed the appalling dark age of the twentieth century as it fell on their time. We are in a dark age and we don’t even see it because it is so dark, and we are all distracted by the bright and shiny things pulsing in the darkness… none of them are light, though.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.