Alexandru Hâncu: Europa competenței mă-sii… sau Titanic 2011, sau ”UE Băse!”

Vor să ne facă bine la toţi. Cu o condiţie: să împartă ei binele. Să stea la ceaunul plin cu bine şi să-i toarne fiecăruia cît bine cred ei de cuviinţă. Fiindcă doar ei se pricep. Trebuie să-i laşi să hotărască pentru tine. Răspunsul de bun-simţ? Ba pe-a mă-tii! Cu tot respectul. Dacă n-aţi uitat, tot asta voiau şi comuniştii. Nu doar pentru Europa, ci pentru toată galaxia.

Aflăm, după istoricul summit european de la Bruxelles, că totul va fi bine. După ce Sarkozy decretase că ne paşte o catastrofă fără precedent, iar Angela Merkel citise în bumbi că vine războiul, totul va fi bine dacă ne transformăm în colonie. Sau, hai, într-o provincie din marele stat federal european, condus de oamenii cei mai competenţi, cum zic marii analişti. Altfel, ne întoarcem la comuna primitivă a statelor mai mult sau mai puţin naţionale, deci la război. Preşedintele Băsescu a achiesat, anunţînd că România se va supune.

Că au achiesat şi alţii – cu excepţia premierului britanic David Cameron – e irelevant. Nu ei conduc România. Nu ei au vorbit în numele nostru la summit. Nu ei au promis că vor da bugetul ţării noastre pe mîna UE. Dar ce să facă preşedintele? Să aleagă comuna primitivă? Războiul? Şi, în fond, e vorba doar de buget. Atît, nimic mai mult. Ca să fie bine. Pace şi prosperitate, prin euro. Garantat. Cine se opune ţine cu Vadim. Excelent. Totuşi, cîteva observaţii.

Comuna primitivă din Marea Britanie, care n-are euro, sau din Elveţia şi Norvegia, care n-au nici UE, este foarte agreabilă, evoluată şi n-are nici o legătură cu Vadim. Apoi, un stat nu poate exista fără buget. Dacă dai bugetul pe mîna altora, dai tot. Unde tot înseamnă tot. Atît, nimic mai mult. În fine, războiul. Vine doamna Merkel cu tancurile? E gata Sarkozy cu capitularea? A pornit Putin cu nişte divizii? Ce război, Dumnezeule, între cine şi cine?

Auzitele şi neauzitele
Veţi auzi multe trăsnăi în zilele următoare. De pildă, că şi România va hotărî bugetele Germaniei şi Franţei, nu doar ele pe al nostru. Da, iar Moş Crăciun coboară pe coş. Sau că britanicii sînt nişte idioţi. Sigur, trebuiau să lase UE să controleze şi piaţa financiară de la Londra.

Nu prea veţi auzi, însă, că Banca Centrală Europeană, de la Frankfurt, a fixat de la început o dobîndă mică la euro tocmai pentru ca fazanii din restul UE să se împrumute entuziast, gen cu buletinul. Și apoi să cumpere produse nemţeşti în bezna minţii, pe datorie, iar Germania să se simtă bine, exportînd năprasnic. Prosperitatea Germaniei a însemnat îndatorarea pe viaţă a altora, prin euro. Pentru ca acum, Germania să le ţină predici fazanilor care s-au îndatorat.

Nu veţi auzi că Franţa se simte excelent fiindcă UE îi dă cele mai mari subvenţii pentru agricultură, din euroii celorlalţi. Că Germania şi Franţa au încălcat metodic, cu maximă nesimţire, limita deficitului bugetar de 3% pe an, dar îi porcăiesc pe alţii fiindcă au făcut la fel. Nu veţi auzi că falimentul european pe bază de Datorii Suverane este falimentul social-democraţiei, iar fără abandonarea aberaţiei stîngiste, a mitei populiste de distrugere în masă, relansarea economică europeană este imposibilă. Veţi auzi, în schimb, că exact cei care au împins Europa spre prăpastie ne cer să le dăm ţara pe mînă, că doar ei pot să ne salveze. Căci, între timp, au devenit extrem de competenţi. Şi ne vor numai binele.

Pupat independenţa, cu piaţă cu tot
Ar fi cazul să auzim, cu toţii, de la preşedintele ţării, pe îndelete, nu la repezeală, de ce i-a crezut. Ce i-au oferit de a promis că ne dă, în martie (în ideea că mai există UE în martie), pe mîna meşterilor care nu observaseră vreo problemă cu UE şi cu euro, dar acum jură că au soluţia: toată puterea în mîinile lor? De ce e mai bine cu ei, autorii dezastrului, decît fără ei? Nu cunoaşte evaluările pieţelor financiare? N-a observat că marii pricepuţi nu au luat nici o decizie reală privind salvarea euro, fiindcă nu se poate lua? Iar uniunea fiscală nu va salva nimic? Nu vede că e Titanic 2011? De data asta, cîrmacii au remarcat de mult icebergul, dar aşteaptă să se dea el la o parte.

Preşedintele se declară de dreapta. Politica de dreapta înseamnă independenţă, stat minimal, descentralizare, piaţă liberă, impozite mici, debirocratizare, libertate individuală şi responsabilitate individuală, nu subordonare faţă de un superstat centralizat. Unde sînt toate acestea în Uniunea Europeană? Dar, mai ales, cum a ajuns şeful statului la concluzia că în România nu mai există deloc oameni capabili să ne conducă ţara, deci e mai bine să-i lăsăm pe alţii să ne conducă? Românii sînt atît de inferiori, încît trebuie subordonaţi taman superiorităţii celor care au provocat pocinogul. Pentru că asta înseamnă gestul lui. Făcut democratic, în numele nostru, fără să ne întrebe.

Alexandru Hâncu