Dragostea de aproape, ne reamintește Răzvan Exarhu, înseamnă uneori datoria de a sparge vesela din dotare drept în capul creștinilor “in name only”:
Postul a devenit o formă pioasă de îmbuibare cu borhot vegetal de sinteză. E o ocazie unică pentru toate doamnele cu unghii luuuuungi, roşii şi foarte lucioase să miroasă a usturoi ca navetiştii şi să vorbească despre urzici, detox şi botox de casă, de la ţărani.
Primul lucru pe care îl poţi afla de la un preot de bun-simţ e că nu trebuie să vorbeşti despre asta. Adică, să ţii post nu e ca şi cum te-ai duce la sală. Poate că nu are cine să te ajute la haltere şi, pentru că tot te simţeai singur pe o pânză de păiaaanjen, ai mai chemat un elefant.
Uite, eu ţin post, ştii ce tare e? Nu vrei să ţii şi tu cu mine, să fim mai mulţi la mântuire? În loc să spună pardon, scuzaţi, nu gust ceafă de porc, pentru că sunt cu maşina, biata ţoapă creştină de ocazie spune: dragă, dar eu ţin post, nu ţi se pare că am mai slăbit?
Te uiţi la faţa omului şi te pocneşte râsul când te gândeşti că dragostea pentru Hristos şi credinţa au ajuns să-i facă pe bieţii ortodocşi să piardă ore în supermarketuri comparând calitatea diverselor sortimente de crenvurşti şi tobă vegetală, de hamburgeri şi şniţele vieneze de soia, de peşte şi lapte de soia.
[...]
În rest, privesc cu încredere spre apocalipsa mayaşă de la anul şi vreau să închei cu un mesaj de pace, creştinesc, descoperit de directoarea BCU, doamna Mireille Rădoi, pe un perete dintrun local de alimentaţie publică din Giurgiu: “E greşiţi CARE crede că cineva are ceva cu cineva. Nimeni nu are nimic cu nimeni”.
Articolul complet aici: http://razvan.exarhu.ro/e-gresiti-care-crede/
