Eco-dezastru Merkel: Deutschland unter alles

    Print Friendly, PDF & Email

    Viitorul Europei a fost rescris neglijent, luni 30 mai, în condiții dictate de calcule interne germane. Cancelarul Angela Merkel a făcut un viraj derutant și a anunțat debranșarea nucleară totală a Germaniei. Planul prevede închiderea centralelor nucleare, pînă în 2022. Germania renunță, astfel, voluntar, la 28% din producția curentă de energie. Cum va fi acoperit golul? Microprofeții ecologiști fac, deja, coadă la declarații-aberații și descriu cu convingere utopii în care tot felul de instalații, cocteiluri și raționalizări vor furniza energia pierdută, împingînd Germania pe drumul preacurat al energiilor alternative. În afara imaginației febrile, toate aceste enunțuri radicale nu pot prezenta vreo altă sursă de energie. O realitate nesuferită și sistematic ignorată spune că nu există sat, comună sau oraș alimentate cu energie alternativă. Deocamdată! – spun ecologiștii. Într-adevăr, deocamdată. Ca orice bună utopie, viziunea alternativă a ecologiștilor are enormul avantaj de a negocia și vinde viitorul la infinit. Cîndva, energia alternativă va înlocui energia clasică și energia nucleară iar acest cîndva se rostogolește la nesfîrșit, protejat de șantaj: cine nu crede se opune progresului și e eliminat din discuție. Ceea ce nu ne face mai puternici sau mai siguri în fața realității, în primul rînd a realității politice.

    Întrebarea care rămîne în urma deciziei uluitoare a Cancelarului Merkel nu e cum va fi umplut golul de enrgie. În lipsa unor variante clare de producție, întrebarea e: cine va umple golul de energie. Aici, răspunsul e clar și inevitabil: Gazprom. Germania importă, deja, din Rusia gazul cu care acoperă 30% din consumul intern. După decizia Cancelarului Merkel, nevoia de energie importată din Rusia va trece pragul de 50% și se va transforma, astfel, în dependență. În dependență energetică, urmată, logic, de dependență politică.

    Un concurs de împrejurări administrat dezastruos de Germania, pune capăt echilbrului starategic relativ înregistrat, în ultimii cîțiva ani, și relansează capacitatea de influență și intervenție a Rusiei la nivel european. Pînă la anunțul din 30 mai, jocul european de putere și putere evolua spre reducerea progresivă a atuurilor usești. Scutul antinuclear american și decizia anterioară prin care Cancelarului Merkel prelungea licențele nucleare germane pînă în 2036 fixaseră o platformă strategică stabilă și echilibraseră avantajul politico-energetic rus în Europa. În septembrie 2010, Cancelarul Merkel decisese, cu un gest curajos într-o țară foarte sensibilă la cultul ecologic, să prelungească funcționarea centralelor nucleare germane pînă în 2036. Ce s-a întîmplat, între timp?

    Pe 11 martie 2011, un cutremur și un tsunami au lovit Japonia. Unul din cele 55 de reactoare nucleare japoneze a fost grav avariat de șoc. Presa a speculat frenetic pe tema unui accident nuclear masiv și iminent. Pericolul a fost blocat cu eforturi extraordinare de autoritățile japoneze dar tema a penetrat adînc opinia publică, propagată de obsesia anti-nucleară și anti-occidentală a mediilor de informare. Opinia publică germană, deja reeducată după zeci de ani de propagandă ecologistă, a suferit un puseu de panică protestatară. La două săptămîni, după avaria nucleară japoneză, alegătorii germani au reacționat cu o vehemență rară. Creștin Democrații Cancelarului Merkel au fost învinși de ecologiști în landul Baden-Wurtenberg, pe care îl cîștigaseră neîntrerupt în ultimii 58 de ani. Verzii (ecologiștii germani) au înregistrat succese substanțiale peste tot în alegerile locale dar umilința extraordinară din Baden-Wurtenberg a zdrobit bazele politice ale coaliției conduse de Cancelarul Merkel. Valul de panică populară s-a revărsat, de la urne, spre Guvern și a testat capacitatea de rezistență a Creștin Democraților. Ca mai toate partidele clasice ale dreptei europene, Creștin Democrații, slăbiți de o lungă coabitare cu consensul public stîngist, au cedat. Cancelarul Merkel a anunțat imediat suspendarea pe trei luni a deciziei de prelungire a licențelor nucleare. Acum, la capătul celor trei luni de reflexie, Cancelarul s-a lansat într-un salt neverosimil: de la prelungirea pînă în 2036, la suprimarea centralelor nucleare pînă în 2022. Diferența e colosală. Nu numai în ordine economică și strategică dar și în calitatea actului politic.

    Germania și, odată cu ea, centrul politic al Europei, intră într-un teritoriu necunoscut. Polaritatea strategică a Europei se schimbă brusc. Germania va fi obligată, încă mai mult decît pînă acum, să se alinieze politic în funcție de agenda europeană a Rusiei. Alegerile generale din 2013 se apropie și Cancelarul Merkel încearcă, în mod vădit și precipitat, să evite un eșec. De aici, decizia Cancelarului de a prelua agenda anti-nucleară a principalului adeversar, alianța roșu-verde, a Social Democraților și Verzilor. Acest calcul de logică politică primară va salva sau nu viitorul politic al Cancelarului și al Creștin Democraților, după alegerile generale din toamna lui 2013. Ce știm deja e că virajul Cancelarului Merkel are consecințe formidabile. Costurile strategice și economice sînt incalculabile, la nivel german și european. Dincolo de contabilitatea strategică, episodul nuclear Merkel marchează, însă, un moment esențial în practica politică europeană. Mai precis, cel mai de jos punct, într-o traiectorie care anunța demult declinul.

    Deciza prin care Cancelarul Merkel s-a realiniat fără reținere și principii e o formă de demisie politică fără luptă și argumente. Acest mod de a sucomba la cerere șterge orice urmă de viziune și deschide larg porțile oportunismului permanent. Adevărat, compromisul e vital în arta politică dar numai atîta vreme cît conservă și apără, prin retrageri parțiale, o viziune politică. În schimb, compromisul care abandonează orice obiectiv național și cerșește supraviețuirea politică nu mai e, cu adevărat, compromis ci o cedare, un act meschin, o dezicere gravă de răspunderea pe care se sprijină viziunea politică de stat. Cu alte cuvinte, compromisul radical la care a recurs Cancelarul Merkel pentru a salva potențialul electoral al propriului partid propune, cu același gest, națiunii germane un partid fără viziune și valori, un partid flexibil pînă la inconsistență și o politică, în cel mai bun caz, imprevizbilă. Decalibrarea generală a politicii de stat în Europa continuă, alimentată de iluzia realității în retragere. Altfel spus, curajul politic al oamenilor de stat capabili să articulezee o vizune și să o treacă prin teste publice dure e pe cale de dispariție. Cancelarul Merkel a făcut pasul înapoi sub presiunea unui sentiment popular inflamat de propaganda ecologistă. Poate construi sentimentalismul ecologic o politică națională solidă? Așa ceva n-a fost nicodată pe agenda ecologistă care urmărește, prin definiție, supremația ideologică asupra publicului, nu realitatea de stat a unei națiuni înconjurată realitățile de stat ale altor națiuni. În pardisul non-nuclear ecologist, ambițiile strategice și brutalitatea diplomatică rusă nu există. În realitatea politică preyentă și viitoare, ele există, produc efecte și profită abil de orice fisură. În consecință, radicalismul Cancelarului Merkel se exercită în direcția greșită. Altădată, capacitatea de a lua decizii grave era semnul politicii de viziune, deloc indiferentă dar rezistentă la fluctuațiile momentane ale străzii și subordinată fără condiții intereselor naționale materializate în politica de stat. Acum, radicalismul deciziei politice e propria caricatură. Noul curaj al noului om de stat european e tocmai capacitatea de a găsi formulele care îl țin legat de flcutuațiile opiniei publice și de campaniile militante ale unor grupuri extrapolitice foarte bine reprezentate de ecologiști. Așadar, tăria executivă a devenit totuna cu slăbiciunea programtică.

    În consecință, definiția politică a statelor europene se diluează și e surclasată de agenda nenegociabilă a marilor jucători din afara Europei.

    The following two tabs change content below.
    Traian Ungureanu

    Latest posts by Traian Ungureanu (see all)

    18 gânduri despre “Eco-dezastru Merkel: Deutschland unter alles

    1. Cumva am rămas cu senzaţia că lui TRU îi stătea pe limbă cuvîntul capitulare şi totuşi s-a sfiit să-l rostească. A treia capitulare a Germaniei in nici o sută de ani. Pentru a doua oară Germania este înfrîntă fără să piardă vreun război. Iar frustările ce vor apărea in rîndul populaţiei responsabile, ce a păstrat un oarecare sentiment al solidarităţii naţionale, vor ajunge curînd la aceleaşi cote de disperare şi nervozitate ca şi in perioada interbelică a veacului trecut.

      Iar Grupurile extrapolitice ecologiste nu-s deloc apolitice şi nici măcar nu activează in afara politicii, căci dacă ar fi aşa nu s-ar preta la acţiuni publice ce vizează persuadarea politicienilor şi înspăimîntarea populaţiei, nu, dacă ar fi apolitici şi iubitori de natură locul lor n-ar fi in piaţă, la scandal, ci pe păşune, cu lăuta şi cu grebla-n lăbuţe. Grupurile extra si supra politice aşa-zis ecologiste nu-s altceva decît masă de manevre şi presiuni puse in slujba Rusiei, conştient sau nu, voluntar sau pentru leafă, iar scopul este clar: îngenuncherea industriei germane. Nu a sferei politice, ci a celei economice, asta pentru că politicul este deja de multă vreme dominat de interesele ruseşti. Singura zonă a politicii germane care mai rezista era bine ascunsă in lăuntrul unei aşa-zise drepte firave, mai exact in mediile soft-fasciste ale cdu. Asta pentru că politicile de dreapta, recte pro-piaţă liberă, pro-capitalism, anti-socialism fuseseră de 2 decenii abandonate, iar statul funcţiona in virtutea inerţiei, cu capitalul creat de marile corporaţii germane pînă in anii 90. Aceste corporaţii şi-au găsit ultimul sprijin in tabăra creştin-democrată ce recăpăta recent puterea după ce pierduse orice simţ al identităţii prin retragerile tot mai frecvente sub tăvălugul ideologic al stîngii. Decenii la rînd creştin-democraţia europeană a făcut pasul înapoi în faţa acuzelor, pretenţiilor şi istericalelor stîngiste, sfîrşind prin a adopta atît discursul cît şi politicile stîngii. Actul de capitulare economică semnat de cancelarul merkel nu este decît punctul culminant al acestui balet sinistru. Acum cdu este, fără îndoială, un partid de stînga, cu o pregnantă propensiune fascistă ce va determina la un moment dat ruperea in două sau chiar dizolvarea totală. Ceea ce a uitat merkel in momentul in care pritocea la calculele ei politice este faptul că susţinerea şi însăşi existenţa partidului ei nu era sigurată de cîţiva simpatizanţi ecologişti, ci de grupurile de industriaşi care au pus bazele unui fascism îndulcit [deh, oameni educaţi, nu uitaseră experienţa tristă a asocierii cu partiduleţul revoluţionar al muncitorilor germani, aşa că de data asta s-au orientat către un partid cu bază electorală mai mare şi mai conservatoare], industriaşi care îşi văd astăzi periclitată poziţia fragilă din sistem [au avut şi au in continuare scrupule in a-şi afişa filiaţia politică, darmite in a urca in ierarhia sistemului politic] şi, mult mai rău, întrezăresc spectrul unor contracţii in dezvoltare, ba chiar chipul hîd al falimentelor. Competivitatea industriei germane a fost dată şi de energia ieftină asigurată de piaţa internă, odată pierdut acest avantaj, in condiţii de criză economică, cu o monedă europeană foarte scumpă, produsele germane vor deveni peste noapte bunuri de lux, cu destinaţii exotice. Iar fascismul blînd va fi treptat înlocuit de unul dement, fără prea multe scrupule, legat strict de disperarea acelor cîţiva corporatişti ce vor face pasul către mariajul definitiv cu statul pentru a-şi păstra şansă de a activa pe o piaţă globală tot mai sugrumată de socialism. Cît de curînd vocile corporaţiilor germane ce nu au făcut pasul multinaţionalismului se vor auzi tot mai strident, asta pentru că socialismul european, impulsionat de structurile fasciste ruseşti, a făcut de fapt pasul înapoi nu numai in favoarea Partidului Kaghebist, ci şi in beneficiul Cooperativei Industriale de Producţie cunoscută sub numele de China. Acest stat totalitar activează in prezent pe majoritatea pieţelor industriale precum o corporaţie, interesele sale naţionale fiind identice cu cele corporatiste ale tentaculelor sale, ca atare forţa economică a statului este instrumentată de firmele sale şi transformată ulterior in presiune politică. Expansiunea capitalului chinez este de nestăvilit in condiţiile in care posibilii oponenţi occidentali au adoptat cu toţii socialismul internaţionalist. Nu e greu de ghicit cine o să cîştige bătălia dintre naţional-comunism şi socialismul multiculturalist [care nu a murit şi nici rău nu o duce, chiar dacă este bîrfit şi cobit de diverse marionete ce dansează pe la şedinţele g8, din contră, aspiră in continuare imigranţi africani cu ghiotura]. Or, conştientizarea de către patronat a iminentului colaps al pieţelor şi corporaţţilor europene este momentul naşterii unui nou naţionalism, singurul posibil in condiţiile date: naţional-socialismul [ ups. parcă a mai existat un partid cu nume vag asemănător]. Asta pentru că electoratul a fost deja condiţionat masiv in sensul dependenţei de reţeaua de protecţie socială a statului, ca atare orice doctrină politică anti-asistenţială aruncată in vîltoarea unei crize economice este echivalentul sinuciderii politice. Iar timpul trece fără ca vreun partid european relevant să propună un astfel de program reformist, cu adevărat de dreapta [ce ar avea şanse de acceptare într-o societate numai dacă gradul de ocupare profesională ar depăşi 80% din forţa de muncă].

    2. China e la ora asta o gigantică schemă Ponzi, orice reducere pe termen scurt a neverosimilei creșteri economice de 8% i-ar fi catastrofală. Așa că își prelungește agonia, extinzînd „Caritasul” la nivel de economie mondială. După care: BUF!

    3. Europa este şi ea tot o gigantică schemă Ponzi. Dar autorii acesteia, escroci cu şcoală multă şi complexe de vinovăţie datorate istoriei recente, au vrut să dea prime mai mari băftoşilor, aşa că s-au văzut obligaţi să crească in continuu contribuţiile. In plus China este o dictatură, deci acolo stăpînii schemei pot oricînd să micşoreze grupul de cîştigători, simplu, după tradiţie, adică prin lichidare rapidă. Pe de altă parte Europa se screme să salveze aperenţa unei democraţii, ca atare orice tentativă de reducere a pierderilor in mecanismul înşelătoriei, de pildă o propunere de prelungire a vîrstei de pensionare a tuturor europenilor, va fi tratată ca o gogomănie, nici măcar nu va ajunge să fie pusă in discuţie in Adunarea Generală a Acţionarilor Schemei [parlamentul european].

      Şi nu in ultimul rînd, China face politică demografică impulsionînd sau inhibînd natalitatea după nevoi, iară Europa NU. ba mai mult, îşi sabotează elanul reproductiv importînd tot soiul de sălbăticiuni afroasiatice care bagă in sperieţi muierile continentului de nici nu vor să mai audă de familie. culmea e că justificarea este chiar asta, animalică, oferită fără jenă de tot soiul de oficialităţi imbecile: pasămite in felul ăsta o să suplimenteze supţierea alarmantă a şeptelului. Pe undeva, aceşti masculi europeni ultra-evoluaţi îşi recunosc atît neputinţa de a se angrena in relaţii fireşti, heterosexuale, cît şi reticenţa in a-şi mai oferi serviciile naturale de protectori femeilor. Iar exemplu elocvent este chiar in ograda, pardon, cancelaria germană, stat care şi-a tras un ministru de externe poponar. că dă bine pe scena politică unde se înghesuie sumedenie de filfizoni scoşi la sacrificiu, că de proşti ce sînt nu pricep nici pe ce lume se află. Cînd opui diplomaţiei şacalilor siberieni şi reptilelor manciuriene nişte mironosiţe ca Ashton si Guido nu te poţi aştepta să obţii altceva in afara unor bilaterale sălbatice, cu supuneri la perversiuni.

    4. Nu am urmarit in mod deosebit cutremurele din istoria Germaniei si nici TV pe subiectul din topic, dar n-am avut impresia ca are predilectie pentru cutremure grele si multe ca Turcia si Japonia. Atunci care este argumentul (cel putin cel de fatada) impotriva folosirii de energie nucleara? Pe chestie de poluare, adica de desee nucleare?

    5. bun, nu spun neaparat ca stiu ce face Germania, dar in Japonia nu a fost unul ci cinci reactoare afectate, din care 3 sunt suspecte de meltdown. Mai departe, anuntul Germaniei ca va inchide nustiuce pana in 2022 poate la fel de bine sa insemne si o tragere de timp. Trebuie vazut in planul concret care este ritmul de inchidere si cum se inlocuieste. Altfel, mult din comentariul asta e pura speculatie. In fond, pare ca si centralele Germaniei au o varsta, din moment ce anterior fusese decisa „prelungirea” functionarii. Si ce s-ar intampla daca prin 2017-2018, dupa ce se absoarbe valul de emotie si cele mai vechi centrale sunt inchise, guvernul de atunci va revizui decizia la loc inspre „prelungire”?

    6. alex rauta
      germania nu inchide sau inlocuieste nustiuce, ci desfiinteaza domeniul; are nevoie de 10 ani de tranzitie pentru ca e vorba de un sfert din necesarul de energie; desigur, stinga e nemultumita si e de parere ca se poate mai repede.

      tehnic, partea haioasa e ca, dat fiind ca tranzitia se va face catre centrale pe carbune, nu se poate sustine argumentul ecologic – daca in cazul nuclear deseurile sint inchise in containere sigilate, in cazul carbunelui produsele sint emise in atmosfera; inca si mai haios, in apropierea unei termocentrale serioase nivelul de radiatii este comparabil cu cel de la fukushima (carbunele are prostul obicei de a contine substante radioactive); iar trecerea masinilor la euro 5, 6, 15, 20 va fi de o inutilitate perfecta, data fiind diferenta de ordine de marime fata de emisiile de fel de fel de substante ale sectorului energetic

      offtopic – meltdown, shmeltdown e total nerelevant din punctul de vedere al publicului; cita vreme reactia nucleara a fost oprita, iar combustibilul nuclear a ramas inchis totul e in regula; produsele de reactie solubile care au iesit sint in cantitati acceptabile, iar peste citeva luni vor lua combustibilul racit si il vor duce la separare.

      euNuke are dreptate, dreapta europeana a lui merkel, cameron sau sarkozy este in cazurile cele mai bune echivalenta cu orientarea moderatilor democrati din sua, in cele mai rele, avem de-a face cu national-comunisti adevarati; iata-l pe barroso, unsul etern al „dreptei” europene, presedinte al comisiei europene din 2004 incoace, in fruntea studentilor maoisti, los indignados din anii 70:

      cu asa o dreapta, stingii nu-i mai ramine decit sa aseze frumos bomboana din virful colivei

    7. Europa este şi ea tot o gigantică schemă Ponzi. Dar autorii acesteia, escroci cu şcoală multă şi complexe de vinovăţie datorate istoriei recente, au vrut să dea prime mai mari băftoşilor, aşa că s-au văzut obligaţi să crească in continuu contribuţiile.

      Actualmente in Europa originea omului nu mai e considerata o mare valoare. Azi omul este apreciat in functie de gradul educatiei, calificarea, competenta si experienta pe care o poseda. Daca esti un incompetent aici nu da nimeni doi bani pe tine. Timpurile in care te puteai plimba cu nasul pe sus (avind un pasaport american si cativa dolari in buzunar) s-au dus. So simple is that!

      Cînd opui diplomaţiei şacalilor siberieni şi reptilelor manciuriene nişte mironosiţe ca Ashton si Guido nu te poţi aştepta să obţii altceva in afara unor bilaterale sălbatice, cu supuneri la perversiuni.

      Daaa, noi sintem o rasa superioara, cu stea in frunte. Restul lumii sint maimute, sacali, reptile, etc. Ce negocieri dom’le, la gradina zoologica cu ei 😉 M-ai lamurit, esti tare !

    8. In postura in care te afli , chiar daca e a ta si e mai sus ( @8 ) nu esti in masura sa i te adresezi lui euNuke .

    9. Azi omul este apreciat in functie de gradul educatiei, calificarea, competenta si experienta pe care o poseda.

      Sa produc un cv ca sa stiti pana unde puteti merge cu aprecierea?

      Oricare ar fi calificarea mea, vad ca nu va impiedica aceasta necunoscuta in lectura asidua a comentariilor mele. Ceea ce este magulitor. In plus obligati cititorii blogului sa aprofundeze ideile mele prin citarea in ton polemic a unor paragrafe abia asternute pe pagina. asta’i un lucru si mai bun, ca atare simt nevoia sa va multumesc. As putea chiar sa polemizez cu dumneavoastra daca ati binevoi sa compuneti o replica coerenta care sa atinga macar in treacat cele discutate mai sus, si nu taria mea mai mult sau mai putin dialectica.

    10. As putea chiar sa polemizez cu dumneavoastra daca ati binevoi sa compuneti o replica coerenta care sa atinga macar in treacat cele discutate mai sus, si nu taria mea mai mult sau mai putin dialectica.

      Pai din postarile dv am inteles ca negocierile unor lideri europeni cu niste animale (sacali siberieni si reptile manciurene) va deranjeaza foarte mult. Am sa va rog sa ma corectati daca am inteles eu gresit.

    11. Chiar nu am timp să explicitez fiecare figură de stil din textele mele. Ce-i aici, şcoală generală? În loc să intru io cu pixu-n roşu in fişele dumitale mai bine încearcă să citeşti cu mai multă cu atenţie pe viitor. iar dacă reuşeşti şi să te focalizezi asupra ideilor expuse in loc să te agăţi de o impresie fugară despre deranjul şi tăria şi calităţile închipuite ale interlocutorilor cu atît mai bine pentru dumneata.

    12. Liberalul

      Se dă o frază cu o structură relativ simplă:

      Cînd opui diplomaţiei şacalilor siberieni şi reptilelor manciuriene nişte mironosiţe ca Ashton si Guido nu te poţi aştepta să obţii altceva in afara unor bilaterale sălbatice, cu supuneri la perversiuni.

      Primul lucru înainte de a ne da cu părerea este să ne asigurăm că am înțeles ce vrea auctorele să zugrăvească (așa se zicea pe vremuri la școală) în această frază. Așa veți ajunge cu timpul să înțelegeți frazele simple; cu oarece eforturi se poate ajunge la înțelegerea unor mesaje mai complexe. În ipoteza că evoluați pînă la receptarea rezonabil de corectă a mesajului, puteți să opinați aprobator sau dimpotrivă, de preferat într-un limbaj clar și fără echivoc. De la un nivel încolo se pot dezvolta chiar polemici.

    13. Pataphyl
      adevarul gol-golut e ca eu de la ‘bilaterale salbatice’ incolo m-am vazut nevoit sa ignor intr-o anumita masura ceea ce o fi vrut auctorele sa zugraveasca si sa ma las absorbit de o irezistibila reverie, mai degraba personala, asupra actelor in cauza; nici poveste de tradare postmoderna a auctorelui, dimpotriva, in cheie pituliana, o cinstita opinare juisatoare asupra opului (care, de altfel, pare sa se repete regulat, la fiecare recitire)

    14. Liviu Crăciun
      Adevărul gol-goluț e baroneasa Ashton (răzgîiată cu galeșul epitet de mironosiță de euNuke 🙂 ). M-a bușit un rîs năprasnic imaginîndu-mi-o în luptă de idei cu măi animalele alea, acuma vii și tu și sugerezi metafore ca „gol-goluț”,”irezistibilă reverie”, „opinare juisatoare”, „bilaterale sălbatice”… e prea mult! Recunosc că mă obsedează lady Ashton, m-a obsedat întotdeauna prostia, dar neechivoca sugestie a perversiunilor asociate angelicei sale aparențe mă depășește…

    15. In principiu ar fi ideal sa se inlocuiasca centralele nucleare nesigure (ce nu se pot inchide de la sine, fara alimentare cu energie electrica) cu reactoare pe baza de saruri topite (thoriu). Acestea din urma sunt foarte sigure si sunt mult mai prietenoase cu mediul, ca sa nu mai vorbim de eficienta.

      Sigur ca verzii, in dogmatismul lor, nu vor accepta niciun compromis sau solutie de bun-simt. Asa e religia…

    16. Stangismul liberalilor este induiosator. Sa il vedem la lucru. 🙂

      Actualmente in Europa originea omului nu mai e considerata o mare valoare. Azi omul este apreciat in functie de gradul educatiei, calificarea, competenta si experienta pe care o poseda. Daca esti un incompetent aici nu da nimeni doi bani pe tine. Timpurile in care te puteai plimba cu nasul pe sus (avind un pasaport american si cativa dolari in buzunar) s-au dus. So simple is that!

      1. Daca omul ar fi apreciat „in functie de gradul educatiei, calificarea, competenta si experienta pe care o poseda”, to’ar’su’ Liberalul nu ar arunca, dispretuitor, cu mizerie in posesorul de „pasaport american” si „cativa dolari”.
      2. In Europa nu mai conteaza „originea omului” decat in masura in care omul respectiv este european, alb, crestin si heterosexual. Daca este minoritar, originea este f. importanta, fiind trambitata de liberali si alti stangisti.

      Cînd opui diplomaţiei şacalilor siberieni şi reptilelor manciuriene nişte mironosiţe ca Ashton si Guido nu te poţi aştepta să obţii altceva in afara unor bilaterale sălbatice, cu supuneri la perversiuni.

      Daaa, noi sintem o rasa superioara, cu stea in frunte. Restul lumii sint maimute, sacali, reptile, etc. Ce negocieri dom’le, la gradina zoologica cu ei 😉 M-ai lamurit, esti tare !

      Ce a zis euNuke si ce a inteles bietul liberal. Eh, dupa cum stiam de ceva vreme, liberalismul este o boala.

      „So extravagant are the patterns of thinking, emoting, behaving and relating that characterize the liberal mind that its relentless protests and demands become understandable only as disorders of the psyche.” The Liberal Mind reveals the madness of the modern liberal for what it is: a massive transference neurosis acted out in the world’s political arenas, with devastating effects on the institutions of liberty.

      This makes complete sense and explains the Liberal thinking and behavior that defies any other explanation.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.