Florina Neghină: De ce enervează Polonia

Așezată cel mai nefericit sau cel mai periculos pe harta Europei, între două puteri cu intenții permanente de supremație continentală, Polonia a învățat lecția folosirii corecte a lui ”da” și a lui ”nu” în situații favorabile sau care îi pot afecta interesele. Lecție pe care o aplică și acum spre disperarea stîngiștilor de pretutindeni.

Tot scandalul pe care îl vedeți în ultimele zile, toată hărmălaia este făcută de grupuri de stîngiști veșnic neconsolați cu ideea și cu realitatea că PiS a putut cîștiga alegerile, forma guvernul și acum, schimba sistemul judiciar în sensul modernizării.

PiS nu numai că nu are probleme în Polonia, dar acolo, la el acasă, lumea chiar asta așteaptă de la el, mesajul cu care a cîștigat alegerile.

Și atunci de ce urlă stîngiștii de pretutindeni, de ce numesc regimul conservator autocrat și abuziv? Din cauză de:

1. Germania.

De cînd presa a hotărît că, odată cu alegerea dracului portocaliu la Casa Albă, lidera lumii libere a devenit Angela Merkel, Germania dă tot mai mult semnale ale libertății pe care vrea să o impună țărilor UE. Au fost migranții, a căror venire, repartizare și relocare a fost hotărîtă exclusiv de doamna Merkel, inclusiv prin încălcarea și ulterior suspendarea acordurilor Schengen și Dublin, despre a căror situație nu a fost nimeni consultat ÎNAINTE de a se lua decizia. Și este acum, la fel de revoltător, proiectul prin care Germania dorește să se asigure de gazul rusesc, Nord Stream 2, ignorînd complet sancțiunile stabilite pentru anexarea Crimeei și, deloc în ultimul rînd, interesele celorlalte țări UE.

Poziția de dictat adoptată de Germania doamnei Merkel nu avea cum să nu amintească polonezilor de situațiile anterioare în care a fost invadată, sfîrtecată și apoi împărțită între cele două puteri sinistre și criminale ale jumătății secolului trecut, ultima dată, cea nazistă și cea comunistă. La fel ca atunci și nu numai, nimeni nu întreabă Polonia ce dorește, toată lumea așa zis bună de la Bruxelles impune Poloniei. La fel ca atunci, Polonia este desconsiderată și umilită. Iar fiica tatălui ei, doamna Merkel, se dovedește a confirma pe deplin temerile doamnei Thatcher privind reunificarea Germaniei.

2. Germania – Rusia.

Ocheadele aruncate reciproc de Germania și Rusia nu aveau cum să scape partenerilor europeni ai primeia, prin urmare nici Poloniei. Iar dacă în timp ce pe hîrtie Rusia nu are ce căuta în Europa, în practică avansează din ce în ce mai mult, prin resursele energetice de care dispune și la gîndul cărora Europa salivează atît de puternic.

Penetrarea Europei, după aparenta cedare de la sfîrșitul războiului rece, s-a realizat exclusiv economic, prin resurse și infiltrare de oameni și companii în domenii cheie ale economiei europene. În vreme ce europenii savurau succesul, Rusia muncea din greu la sabotarea lui, astfel încît a ajuns în zilele noastre să poată juca puternic la masa celor mari.

Uitîndu-ne retrospectiv la întreaga perioadă de după Al Doilea Război Mondial, puterile care au pierdut atunci Europa (în ciuda aparentului cîștig al Rusiei) au fost Germania și Rusia. O situație cu care cele două nu s-a împăcat niciodată și ca atare este pe cale să o elimine.

Ce și cum facem să nu se întîmple asta?

3. Polonia – SUA.

Echilibrarea situației vine de peste ocean, de la administrația republicană instalată la sfîrșitul anului trecut la Casa Albă. Și vine de această dată întru prevenirea și nu rezolvarea, cum s-a întîmplat anterior, dezastrului european.

Vizita președintelui american la Varșovia, luna aceasta, a adus asigurări privind sprijinul militar sporit pe care est-europenii îl vor primi, în acord cu creșterea cu 40% a bugetului Pentagonuluii privind numai această zonă, și sprijin pentru Intermarium, Inițiativa celor trei mări, proiectul european care să asigure atît conservarea valorilor europene în această zonă cît și posibila revenire a Europei vestice, într-un timp oarecare, la fundamentul pe care s-a clădit. În orice caz, proiectul vizează crearea unei zone de securitate NATO, care poate opri tăvălugul rusesc și face imposibilă legătura cu aliații lor ideologici europeni, nemții.

Sînt măsuri care nu pot conveni, dimpotrivă, Rusiei și Germaniei, măsuri care să le ucidă încă de pe acum pofta de expansiune, geografică sau culturală. Sînt măsuri care conservă valorile liberalismului clasic, ale națiunilor și tradițiilor, în cea mai avansată formă de organizare imaginată pînă acum de om și care funcționează.

Ceea ce vedeți zilele acestea la Varșovia și în alte zone europene sînt zvîrcolirile fiarei încolțite, care scuipă și se zbate în neputința-i. Pentru că aici, calm dar hotărît, se revine și se pun în practică vorbele lordului Ismay, primul secretar general NATO:

Keep the Soviet Union out, the Americans in, and the Germans down.

Florina Neghină

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.