Gabriel Gachi: Un violator în fauna din Parlament

Print Friendly, PDF & Email

Cel mai mare reproş pe care deputatul Cătălin Rădulescu (PSD) îl poate face sorei sale, arestată pentru trafic de droguri de mare risc, nu este faptul că a comis câteva infracţiuni grave din Codul Penal, ci că a atras atenţia asupra lui. Rădulescu stătea bine camuflat în fauna din Parlament. În Piteşti i se spune Berlusconi, fiind o combinaţie rară de nabab de carton şi fante de mahala, sclipicios şi alunecos ca un peşte învelit în mucus.

[…]

A devenit o noţiune subînţeleasă faptul că în Parlament e multă neseriozitate, iar amestecul de exotism şi lume interlopă e tratat cu un zâmbet în barbă. A furat, a violat, a prizat cocaină, a făcut câteva luni de arest preventiv şi apoi a ajuns parlamentar – se poate, nimeni nu-i perfect, dacă lumea are încredere în el, e de-ajuns… Aşa-i democraţia. Aşa se explică de ce Gabriel Biriş – la care am văzut una dintre cele mai coerente şi substanţiale campanii din 2012 – n-a intrat în Parlament, iar Cătălin Rădulescu da. Biriş e expert în politici fiscale şi ar avea ce povesti despre soluţiile de repornire a economiei, iar Rădulescu e tătic în gherilă politică şi mişmaşuri locale.

Poporul nu face diferenţa, pe niciunul dintre ei nu-i poate distinge în bruiajul discursurilor bombastice. Norocul lor, o reparaţie morală a venit prin arestarea sorei traficante de ketamină. Am putut aminti şi de bietul Gabriel Biriş, executat sumar şi fără remuşcări, dar putem vorbi mai pe larg de faptele de vitejie ale lui Cătălin Rădulescu. Îl facem vedetă.

Deputatul argeşean e meseriaş în asfaltări, că, pentru clientelă, asta merge cel mai bine prin judeţe. Reţeta lui Rădulescu este însă la limita penalului: câştigă licitaţii în Argeş pe preţuri subevaluate şi apoi face lucrări de mântuială. A lăsat numai prăpăd în urma lui, dar toate scandalurile au fost muşamalizate în şedinţele de partid.

Mulţi ani a fost în dizgraţia baronului Constantin Nicolescu, pentru că afaceristul se fâţâia prin Piteşti efectiv ca un cocalar, cu un Hummer H2 pentru care nici măcar n-avea carnet. Dar în ultima vreme a găsit înţelegerea cuvenită unui luptător zelos pentru dreptate, fiind primit la sânul social-democraţiei şi apoi votat ca la „Cântarea României”, unde, pe vremuri, toată lumea câştiga ceva. Rădulescu s-a dezis rapid de sora lui, „oaia neagră” a familiei cu care de doi ani nici nu mai vorbise, dar nu poate şterge cu buretele, la fel de cinic, propriul său trecut.

În august 2011, asistenta lui personală l-a acuzat că a vrut să o violeze într-un hotel din Sibiu, unde plecaseră în delegaţie. Tânăra de 20 de ani, care s-a baricadat în cameră şi şi-a sunat tatăl la miezul nopţii, ca să vină s-o salveze, rămâne o victimă anonimă din CV-ul unui politician de succes. Însă explicaţia lui Cătălin Rădulescu merită să rămână în istorie: „Fata aceea era un spion al PDL care a vrut să mă compromită”. Ca într-o republică bananieră, violarea adversarilor politici devine o datorie de partid.

Gabriel Gachi

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.